Cinematografia mondiala a pierdut o figura emblematica. Regizorul maghiar Bela Tarr, considerat unul dintre cei mai importanti creatori de film din Europa si un maestru al cinematografiei contemplative, a murit la varsta de 70 de ani, dupa o boala lunga si grava.

Cunoscut pentru stilul sau unic, Tarr a fost un pionier al curentului numit „slow cinema”, un tip de film care pune accent pe ritm lent, cadre extrem de lungi, atmosfera apasatoare, imagini alb-negru si teme existentiale profunde. Filmele sale nu erau gandite pentru consum rapid, ci pentru traire si reflectie, provocand spectatorul sa simta timpul, tacerea si emotia dincolo de dialog.

Bela Tarr s-a nascut in 1955, in Pecs, Ungaria. A inceput sa faca filme inca din adolescenta, initial documentare inspirate din realitatea sociala a clasei muncitoare. Debutul sau in lungmetraj a venit in 1979 cu Family Nest, un film realist care explora problemele familiilor modeste din Ungaria comunista.

Consacrarea internationala a venit in 1994, odata cu monumentala capodopera Satantango, un film de peste 7 ore, adaptat dupa romanul scriitorului Laszlo Krasznahorkai. Filmul a devenit un reper absolut in istoria cinemaului, atat prin durata sa, cat si prin forta vizuala si densitatea filosofica.

Prietenia si colaborarea artistica dintre Tarr si Krasznahorkai au dat nastere unor filme memorabile precum Werckmeister Harmonies (2000) – o alegorie despre haos social si fragilitate umana intr-un oras izolat sau The Turin Horse (2011) – considerat unul dintre cele mai radicale si puternice filme ale sale, o meditatie austera despre sfarsit, resemnare si existenta.

Dupa 2011, Tarr a anuntat ca se retrage din realizarea de lungmetraje, considerand ca si-a spus tot ce avea de spus prin film. A continuat insa sa predea si sa sprijine generatiile tinere de cineasti, devenind un mentor respectat si o figura influenta in educatia cinematografica.

In 2025, Bela Tarr a fost invitat special al Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca, unde a primit Premiul pentru intreaga activitate, un moment simbolic care a reconfirmat impactul sau urias asupra cinemaului european si mondial.