Lansat pe 17 octombrie 2025, documentarul The Perfect Neighbor readuce in atentia publicului un caz cutremurator petrecut in Florida in 2023: moartea lui Ajike Owens, o mama afro-americana cu patru copii, impuscata prin usa casei de Susan Lorincz, vecina ei, in varsta de 60 de ani.

Filmul, regizat de Geeta Gandbhir, reconstruieste povestea exclusiv din imagini surprinse de camerele corporale ale politistilor, fara naratori sau comentarii, transformand realitatea cruda intr-o acuza tacuta la adresa indiferentei si a rasismului sistemic.

Lorincz este prezentata prin propriile ei cuvinte, in zeci de apeluri catre politie, in care se plangea de „copiii galagiosi” din cartier, acuzati ca ar fi intrat pe proprietatea ei si ca o amenintau. Ea isi inregistra vecinii, ii jignea si cerea constant interventia autoritatilor. Desi politistii au raspuns de nenumarate ori, au privit mereu cu scepticism plangerile femeii, fiind clar ca doar ea se simtea „terorizata” de joaca unor copii in curtea vecinului.

Filmul isi trage titlul dintr-o replica rostita de Lorincz politistilor: „Eu sunt vecina perfecta.” O propozitie care, in lumina tragediei care a urmat, devine o ironie amara.

Pe 2 iunie 2023, Lorincz a sunat din nou la politie, plangandu-se ca baietii „au intrat” pe proprietatea ei. Cand copiii i-au spus ca o vor aduce pe mama lor, Ajike Owens a venit sa ceara explicatii. In loc de dialog, a urmat un foc de arma tras prin usa. Glontul a ucis-o pe Owens, sub privirile copilului ei de 9 ani.

Lorincz le-a spus politistilor ca a actionat din teama, crezand ca Owens urma sa o omoare. In ancheta, insa, s-a descoperit ca dispecerul ii spusese cu doar doua minute inainte ca patrula e pe drum. „Deciziile tale nu sunt rezonabile”, i-a spus un detectiv. In 2024, tribunalul a condamnat-o la 25 de ani de inchisoare pentru omor prin imprudenta cu arma de foc, judecatorul subliniind ca femeia a actionat „din furie, nu din frica”.

Cazul a fost incadrat initial sub umbrela legii „Stand Your Ground”, care permite folosirea fortei letale daca exista o presupusa teama de pericol. Totusi, statisticile arata ca aceste legi favorizeaza frecvent autorii albi si victimele de culoare. Cazul Owens aminteste inevitabil de tragedia lui Trayvon Martin, adolescentul neinarmat impuscat in 2012 de George Zimmerman, achitat un an mai tarziu.

Prin montajul sau, The Perfect Neighbor arata nu doar greselile unei femei instabile, ci si pasivitatea politiei, care a ignorat ani la rand semnele unei situatii periculoase. Gandbhir sugereaza ca o interventie timpurie – o mediere, un asistent social, o evaluare psihologica – ar fi putut salva o viata.

Regizoarea Geeta Gandbhir transforma cele peste doua mii de minute de filmari din camerele politiei intr-un portret coplesitor al esecului social. Ea spune intr-un interviu pentru TIME: „Daca nu privim aceste crime, daca nu le aducem la lumina, ele vor continua in intuneric.”

Prin eliminarea oricarei voci narative, filmul lasa faptele sa vorbeasca singure: un sir de apeluri, vizite, avertismente ignorate si, in final, o impuscatura. Tensiunea nu vine din muzica sau efecte, ci din banalitatea rece a realitatii: o cearta de cartier transformata intr-o tragedie ireversibila.

Intr-una dintre cele mai emotionante secvente, reverendul Al Sharpton, prezent la funeraliile lui Ajike Owens, se adreseaza copiilor ramasi orfani: „Daca mama voastra ar fi permis sa fiti umiliti, ati fi crescut crezand ca meritati asta.”

The Perfect Neighbor nu este doar un documentar despre o crima, ci o meditatie asupra fricii, prejudecatii si indiferentei. Este un avertisment despre cum ura si suspiciunea pot fi incurajate de legi nedrepte si de tacerea celor care ar trebui sa protejeze.

Intr-o America divizata, filmul lui Gandbhir devine o oglinda a unei societati in care granita dintre victima si agresor este deseori desenata in functie de culoarea pielii. Iar concluzia este tulburatoare: „Daca poti ridica o arma pentru a rezolva o cearta banala cu vecinul tau, de ce altceva mai esti capabil?”