Sezonul 5 din „Emily in Paris” se extinde pe harta dincolo de Sena si Colosseum si o poarta pe Emily Cooper (Lily Collins) printr-o serie de locuri spectaculoase din Roma, Venetia si Paris. Pe langa faptul ca functioneaza ca decor pentru un serial de escapism care este ideal pentru zilele libere ce urmeaza, restaurantele, piatetele, muzeele, cluburile si cladirile istorice sunt filmate ca adevarate reclame turistice.

De la sediul Fendi dintr-un cartier modern al Romei, la restaurantele-simbol ale Parisului si pana la gondolele din Venetia, productia Netflix foloseste constant spatii iconice sau adrese mai putin cunoscute, dar foarte cool pentru un anumit tip de public. In ultimii ani, tot mai multi spectatori isi planuiesc vacantele la Paris urmand traseele lui Emily prin oras.

Emily deschide un nou capitol italian la Roma.

Povestea profesionala a lui Emily intra intr-o noua etapa in momentul in care ea ajunge sa conduca biroul Agentiei Grateau din Roma si se trezeste in fata uneia dintre cele mai importante case de moda italiene. Punctul central al acestei linii narative este Palazzo della Civilta Italiana, supranumit „Colosseumul patrat”, cladire rationalista din anii ’40, care gazduieste in realitate sediul Fendi.

In acest volum masiv de piatra, sticla si beton, devenit simbol al luxului italian contemporan, are loc “pitch”-ul important al sezonului. Emily saboteaza involuntar intalnirea in momentul in care scoate la iveala faptul ca geanta preferata a bunicii este, de fapt, o copie de designer. Episodul foloseste repetat arhitectura cladirii – arcadele albe, ritmul fatadei – pentru a ancora Roma intr-o imagine moderna, la distanta de cadrele clasice cu Colosseumul sau Fontana di Trevi.

Pe plan sentimental, strazile Romei devin un pretext pentru traseele pe care Marcello i le deseneaza lui Emily pe scuter. Dincolo de atractiile evidente, serialul introduce cateva adrese discrete, vizitate de obicei de localnici sau de turisti bine informati. Un exemplu este Villa del Priorato di Malta, unde cei doi ajung intr-o plimbare de seara si unde celebrul „ochi al cheii” deschide una dintre cele mai cunoscute perspective asupra Bazilicii Sfantul Petru.

Cartierul Coppede devine noul sediu al Agentiei Grateau.

Mutarea Agentiei Grateau la Roma permite productiei sa introduca un reper arhitectural pe care multi spectatori il descopera abia acum: cartierul Coppede. Zona a fost construita intre 1915 si 1927, dupa planurile arhitectului Gino Coppede, iar blocurile si vilele sale combina art nouveau, neo-gotic, art deco si elemente inspirate din renascentism intr-un amestec intentionat eclectic, foarte fotogenic si reprezentativ pentru atmosfera serialului.

Unul dintre palatele cartierului, Palazzo Senza Nome, devine pe ecran intrarea in noul sediu al agentiei. Interiorul, cu scari ample, arcade si detalii decorative abundente, sustine ideea ca echipa condusa de Sylvie lucreaza intr-un spatiu care se indeparteaza de standardul de „open space” si se apropie de un mic palat al creativitatii. Serialul foloseste acest decor pentru sedinte tensionate, parade de tinute si confruntari tacite intre Emily si colegii italieni.

Viata mondena a agentiei este legata, la randul ei, de o adresa plasata in afara orasului: vila unei prietene vechi a lui Sylvie, Printesa Jane (Minnie Driver), influencer care a intrat in aristocratia italiana prin casatorie. Petrecerea de bun-venit pentru echipa din Paris are loc intr-o proprietate de tip Villa Parisi, cu gradini, terasa si saloane istorice, unde Antoine Lambert incearca sa o cucereasca pe Antonia Muratori pe ringul de dans, iar Jane transforma seara intr-o campanie improvizata pentru Peroni.

Roma este prezentata nu doar prin arhitectura institutionalizata, ci si prin restaurante cu vedere superba asupra orasului. 

Relatia dintre Sylvie si Giancarlo, fostul ei profesor de film, continua intr-o serie de cine in locuri atent alese. Printre ele se afla Zuma Rome, restaurant japonez situat la inaltime, de unde se vad Scarile Spaniole si fantana Barcaccia.

In afara Romei, atentia se muta spre un mic oras fictiv numit Solitano, unde familia Muratori detine fabrica de casmir. Orasul este inspirat de Solomeo, sat medieval legat in realitate de casa de moda Brunello Cucinelli, dar filmarile au avut loc la Ostia Antica, la aproximativ 30 de kilometri sud-vest de Roma. Strazile pietruite, zidurile si piata centrala devin decorul unui paradis pe care

Venetia devine decorul pentru Fashion Week si escapade pe canal.

Sezonul 5 ii duce pe Emily si pe colegii ei si la Venetia, in contextul unui debut de designer organizat in timpul Saptamanii Modei. Orasul este filmat in logica binecunoscuta a serialului: hotel de lux, plimbari cu gondola, desert luat chiar la marginea apei si trasee care bifeaza reperele de pe harta turistica.

Emily si Marcello sunt cazati la St. Regis, hotel cu vedere directa spre Canal Grande. In secvente apar lobbyul, camerele si pontonul, in momentele in care cei doi se bucura de un tiramisu pe malul apei si comenteaza lumea modei italiene in timp ce gondolele, vaporetti si palatele venetiene raman constant in fundal.

Una dintre secventele construite clar pentru a ramane in memoria fanilor este plimbarea cu gondola, cu sampanie si selfie-uri in grup, alaturi de Mindy si Nico. Traseul este ales astfel incat camera sa surprinda trecerea pe langa poduri recognoscibile si fatadele cladirilor istorice, cu accent pe lumina de apus. Venetia ramane, in logica scenariului, mai mult un decor pentru relatii si fotografii decat o tema in sine, dar imaginile vor functiona ca referinta directa pentru cei care isi planuiesc un city break in oras.

Parisul ramane centrul emotional al serialului.

Chiar daca actiunea se muta pentru episoade intregi in Italia, Parisul ramane centrul emotional si profesional al lui Emily. Sezonul 5 reactiveaza o serie de adrese iconice, legate mai ales de viata de noapte si de zona de lux.

Mindy, intoarsa in Franta dupa statutul de jurat la „Chinese Popstar”, isi stabileste una dintre noile secvente la Crazy Horse Paris, un cabaret celebru al orasului unde o vedem din nou in circuitul de divertisment parizian, in jocuri de lumini, costume si coregrafie.

Ulterior, Mindy ajunge la Maxim’s, restaurant asociat cu Parisului de secol XX, pentru o discutie cu Alfie, in care ea povesteste cum, in loc sa fie distribuita ca Satine in „Moulin Rouge”, a ajuns sa joace rolul Ratine in „Moulin Rat”, o parodie cu sobolani. Serialul contrasteaza constant eleganta incaperii cu situatia stanjenitoare a personajului.

Revederea dintre Emily si Gabriel este filmata la Le Train Bleu, celebrul restaurant Belle Epoque amplasat la etajul Garii Lyon. Sala cu candelabre, fresce si tapiterii albastre devine spatiul in care Gabriel povesteste calatoriile recente din Sri Lanka, Thailanda si Amsterdam, iar dialogul lor este pus intentionat in centrul unei incaperi asociate de zeci de ani cu calatoriile de lux si cu clientela cosmopolita.

Viata de noapte este completata de cadrele de la Bains Paris, spatiu care a pornit ca un spa de bai private pentru elita boema, a devenit club legendar in anii ’80 si s-a transformat ulterior intr-un complex cu hotel, club, spa si restaurant. Serialul plaseaza aici o noapte in care Mindy si Alfie danseaza un tango argentinian.

Pe langa cluburi, apar de data aceasta mai multe hoteluri istorice pariziene. 

La Hotel du Louvre, deschis in 1855, singurul hotel care are vedere directa spre Muzeul Luvru, Emily freaca un burger de palma pentru a atrage cainele unui potential client, sperand ca astfel il va determina pe proprietar sa intre in vorba.   Secventa, gandita bineinteles ca o gluma, pune in prim-plan holurile si fatada unui hotel care a primit de-a lungul timpului oaspeti precum Sigmund Freud care a scris cartea despre copilaria lui Leonardo da Vinci in acelasi loc.

Hotel Le Bristol Paris, unul dintre reperele clasice ale luxului parizian, devine cadrul unei revederi intre Sylvie si sotul ei, Laurent. Dupa numeroase cine in restaurante romane alaturi de Giancarlo, Sylvie revine la Paris si se intalneste cu Laurent intr-una dintre suitele hotelului. Cei doi rememoreaza „Belle Epoque”-ul personal trait in Saint-Tropez in urma cu aproximativ 40 de ani, secventa are loc in contextul unei rezervari in suita Imperiala a Le Bristol, unul dintre cele mai scumpe spatii de cazare din oras, cu un tarif anuntat de aproximativ 46.000 de dolari pe noapte.