Mono in concert la Bucuresti – B\’estfest 2013 pre-party (cronica)
Mono, trupa japoneza de post-rock instrumental a fost propunerea, relativ inedita, pentru primul pre-party B\’estfest Summer Camp 2013. Concertul din The Silver Church a fost ultimul din turneul european de promovare a albumul For My Parents lansat de Mono in toamna lui 2012. In deschidere am putut vedea in premiera un show inedit pregatit de Costin Chioreanu – A Passenger and the Choir of Thirteen Ghosts.
Mono au ajuns pentru prima data la Bucuresti, dupa ce in 2010 cantasera la Cluj Napoca si cu doar o luna in urma, adica pe 10 februarie 2013, la
The Silver Church si-a deschis asadar portile pe 11 martie 2013 la ora 21 fix, pentru primul pre-party B\’estfest Summer Camp 2013, evenimentul A post-rock evening cu Mono si Costin Chioreanu – A Passenger and the Choir of Thirteen Ghosts.
Tinand cont de faptul ca trupa era in premiera la Bucuresti dar si de alaturarea cu B\’estfest ma temeam ca sala va fi super full, n-a fost insa asa, TSC s-a umplut, dar atmosfera a ramas totusi respirabila cu un public cald si entuziast si in tema care a trait cu intensitate cele mai bine de doua ore de muzica.
Seara a inceput cu performance-ul lui Costin Chioreanu care a prezentat in premiera show-ul A Passenger and the Choir of Thirteen Ghosts” o scurta piesa de teatru, practic un monolog al unui actor, pe un fundal de chitara asigurat de Costin. Conceptul inedit a luat oarecum prin surprindere publicul, si as putea spune ca nu a beneficiat chiar de toata atentia pe care ar fi meritat-o. Sunt insa convins ca prezentat intr-un alt cadru va fi mult mai bine pus in valoare. Acordurile de chitara, pe alocuri puternice, pe alocuri elaborate au anticipat insa perfect ceea ce avea sa urmeze.
Mono e o trupa japoneza, formata in 1999 in Tokio. Considerati in general o trupa post rock sau instrumental rock, Mono s-au dezis adesea de orice fel de clasificare, afirmand ca muzica inseamna sa comunici “incomunicabilul”, ceea ce implicit face imposibila orice clasificare. Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat ca in muzica lor se regasesc si elemente de noise, minimaliste, experimentale dar si aranjamente mai complexe.
Revenind insa la concertul de la Bucuresti, am avut parte de un setlist clasic pentru aceasta parte a turneului (acelasi ca si la Timisoara) adica aproximativ 90 de minute in care am ascultat piese de pe ultimele doua albume, For My Parents si Hymn To The Immortal. Prima piesa a fost Legend, cea care deschide si albumul promovat in cadrul turneului, calatoria muzicala continuand cu Burial at Sea, Dream Odyssey, Pure as Snow, Follow the Map, Unseen Harbour, Ashes in The Snow, Halycon, incheindu-se cu Everlasing Light.
Publicul a trait o experienta intense, o experienta pe care mi-e greu sa o transpun in cuvinte, dar a carei intensitate o puteti citi pe chipurile celor patru membri Mono in poze. Chiar daca japonezii nu sunt genul de trupa comunicativa cu publicul, muzica a compensat din plin realizand legatura aceea subtila dintre artist si cei aflati in sala. Concertul Mono a insemnat pentru majoritatea celor prezenti o intalnire asteptata de foarte multa vreme cu o muzica, o experienta live cu totul deosebita iar asta s-a vazut in modul in care publicul a rezonat si a trait cele mai bine de 90 de minute de muzica.
Asa cum aminteam, Mono au ajuns in primavara aceasta de doua ori la noi in tara, pentru ca am avut ocazia sa le traiesc pe amandoua nu pot sa nu amintesc si de cel de la Timisoara. Organizat de DonisArt / Kogaionon, concertul din Daos l-a adus alaturi de Mono pe belgianul Dirk Serries cu proiectul Microphonics pentru o seara extrem de reusita, intr-un cadru mai restrans e drept, dar mai mult decat primitor.
Dupa doar o luna The Silver Church gazduia un nou concert Mono, intr-un cadru mult mai mare, ca pre-party B\’estfest Summer Camp 2013, o seara ce se anunta si a si fost o reintalnire speciala cu muzica japonezilor, in ciuda catorva probleme de sunet, sesizate in mai mica sau mai mare masura de cei prezenti, in functie de locul din sala.
Fiecare concert are povestea lui si fiecare experienta e unica si irepetabila, asa ca orice incercare de a compara cele doua evenimente mi se pare lipsita de sens si total nejustificata, ceea ce reamane, si ceea ce e mi se pare important este ca exista oameni care fac posibile asemenea concerte. Iar daca se nimereste ca aceeasi trupa sa ajunga in mai multe orase, cu atat mai bine, vor fi mai mult cei care au ocazia sa se bucure de muzica.
Despre o eventuala reintalnire cu Mono e prematur sa vorbim, pana una alta, B’estfest pregateste un nou pre-party la sfarsitul lunii si anunta o editie 2013 a festivalului in care vom vedea multe trupe intersante.
Cam acestea ar fi cateva impresii despre Mono in The Silver Church, mai multe puteti afla si din pozele de mai jos.
Credit foto Alexandra Giula
