Antoni Plàcid Guillem Gaudí Cornet s-a nascut in 1852 intr-o provincie din Nord-Estul Spaniei, la 100 de kilometri de Barcelona.

Imaginatia lui Gaudi s-a dezvoltat in copilarie cand, din cauza unor probleme reumatice, nu avea voie sa se joace cu alti copii si era transportat pana la scoala calare pe magar. Isi petrecea timpul singur, observand animalele, plantele si pietrele din jurul casei. Medicii i-au recomandat o dieta vegetariana si plimbari ocazionale, indicatii pe care le-a respectat pana la finalul vietii. 

In copilarie, desenele lui Gaudi erau folosite pentru ziarul scolii si pentru spectacolele de teatru pe care le puneau in scena. 

In 1868, parintii i-au sustinut pasiunea pentru arhitectura si s-au mutat cu el la Barcelona unde a devenit student la Escuela Tecnica Superior de Arquitectura.

Desi nu era considerat un student excelent pe hartie, Gaudi era foarte increzator in abilitatile sale de arhitect. In timpul facultatii, a mers la ore de Filosofie, Istorie, Economie si Estetica spunand ca stilurile arhitecturale nu depind numai de ideile estetice si tehnica dar si de atmosfera politica si sociala. 

Primul proiect realizat a fost absida unei biserici din Montserrat, urmat de Cooperativa Mataronense, locul de dormit al muncitorilor dintr-o fabrica din Nord-Estul Spaniei. 

Proiectul nu a fost dus la bun sfarsit, fiind considerat prea ambitios. Desi era dezamagit pentru ca isi imaginase o fabrica decorata in stilul art-deco cum nu mai exista nicaieri in lume, proiectul a fost inclus in Expozitia Universala de la Paris din 1878 si i-a adus un prim val de simpatie si faima.

Gaudi obisnuia sa experimenteze constant pentru a transforma in realitate formele aparent imposibile ale cladirilor pe care si le imagina. Profesorii, mentorii, clientii si muncitorii de pe santiere il catalogau ori ca un geniu, ori ca un nebun. Prin curajul dus la extrem a rescris limitele tehnice ale arhitecturii si a reinventat limbajul creativ prin cladiri spectaculoase, suprarealiste care rezista impecabil si la aproape 150 de ani de la constructie. 

Majoritatea solutiilor gasite de arhitect pentru proiectele sale indraznete au fost descoperite in timp ce observa cu atentie elemente din natura si incerca sa le imite formele.

Desi a creat unul dintre cele mai mari monumente dedicate crestinismului, Sagrada Familia, relatia lui Gaudi cu Dumnezeu si cu Biserica Catolica a fost destul de rece in prima parte a vietii sale. In a doua parte, se plimba in fiecare seara pana la Biserica Sant Felip din Barcelona unde intra sa se roage. 

Gaudi a evitat contactul cu jurnalistii, fotografii si presa asa ca exista foarte putini fotografii cu el.

Avea parul blond, ochii albastri si trasaturi fine. Gaudi era descris de cei care l-au cunoscut ca un scandinav veritabil la exterior. Temperamentul vulcanic, tipic latin ii trada originile spaniole. A fost un dandy pentru cea mai mare parte a vietii sale, isi lua hainele si palariile de la cei mai renumiti mestesugari ai orasului si mergea frecvent la cel mai priceput barbier din zona pentru a-si ingriji parul si barba.

In ultimii ani de viata, Gaudi era de nerecunoscut. A fost afectat de moartea tatalui, a nepoatei, a asistentului sau si a catorva prieteni apropiati si se refugiase pe santierul de la Sagrada Familia unde isi mutase dormitorul. Se imbraca neglijent, precum un cersetor iar acest lucru i-a fost fatal. Pe 7 iunie 1926, era asezat la intersectia strazilor Carrer de Bailen si Gran Via din Barcelona cand a fost lovit de un tramvai. Taximetristii aflati in zona au refuzat sa il transporte la spital pentru ca l-au asemanat cu un om al strazii. Ulterior, soferii au fost amendati de politie. Artistul a murit trei zile mai tarziu la spitalul Sfanta Cruce din cauza complicatiilor aparute.

La inmormantarea arhitectului-geniu, jumatate din populatia Barcelonei a fost prezenta, imbracata in doliu. 

Prin construirea catedralei Sagrada Familia, Gaudi a devenit „Arhitectul lui Dumnezeu” si au existat numeroase propuneri pentru sanctificarea lui Gaudi in cadrul Bisericii Catolice. Mormantul lui se afla in cripta cladirii.

Cand a finalizat planurile pentru marele sau proiect, arhitectul era constient ca va fi finalizat dupa moartea sa asa ca a lasat instructiuni clare legate de design si de simbolistica fiecarui detaliu inclus in maretul monument istoric si religios. 

In continuare, va prezentam cele mai spectaculoase cladiri imaginate de Antoni Gaudi, incepand cu Sagrada Familia.

Recent, Taschen a lansat o colectie completa a lucrarilor lui Gaudi intr-o carte cu fotografii impresionante si schite ale proiectelor care nu au fost construite. O gasiti aici.

Gaudi a preluat controlul proiectului Sagrada Familia printr-o serie de intamplari fericite in 1883 si a dedicat ultimii 43 de ani din viata realizarii acestuia. 

„Templo Expiatorio de la Sagrada Familia”, Templul Mantuitor al Sfintei Familii a fost un proiect demarat in 1872 de librarul spaniol Bocabella care isi dorea sa inspire crestinii care renuntau la religie ca urmare a Revolutiei Industriale. 

Francisco de Paula del Villara fost angajat sa creeze un templu urias intins pe 12,800 de metri patrati. Planurile acestuia includeau o biserica in stilul neogotic tipic cu trei naosuri. Arhitectul a avut neintelegeri cu municipalitatea in legatura cu materialele pe care urma sa le foloseasca si a demisionat. Conducerea proiectului a fost preluata de Juan Martorell care a refuzat sa devina arhitectul cladirii si l-a propus mai departe pe tanarul Gaudi, la numai 31 de ani, pentru a dezvolta Sagrada Familia. Anterior, Martorell si Gaudi lucrasera impreuna la alte trei proiecte.

Initial, Gaudi a lucrat pe proiectul lui del Villar, a construit altarul si a pregatit biserica pentru a putea fi oficiate slujbele de duminica incepand cu martie 1885. 

A regandit biserica in forma unei cruci latine in care altarul urma sa fie inconjurat de sapte capele dedicate celor sapte pacate ale Sfantului Iosif. Fiecare dintre capele urma sa includa o reprezentare diferita a Sfintei Familii. Altarul era incadrat de doua intrari care reprezinta doua perioade din viata lui Iisus. Cea a Nasterii cu trei intrari: Credinta, Speranta si Caritatea si cea a Patimilor care incadreaza sculptura cu Iisus pe cruce. In total sunt opt naosuri care leaga altarul de Fatada Gloriei, intrarea principala in Sagrada Familia.

Catedrala a fost gandita ca un omagiu adus credintei catolice si fiecare detaliu adaugat de Gaudi avea un simbol divin. Celelaltre trei fatade urmau sa fie flancate de catre patru turnuri dedicate celor 12 apostoli. In mijloc, a fost proiectat un alt turn cu inaltimea de 170 de metri, dedicat lui Iisus Hristos. Alte patru turnuri erau dedicate Evanghelistilor iar turnul de deasupra absidei purta numele Fecioarei Maria.

Arcurile urmau sa fie decorate cu 200 de specii de plante si animale, scene din Biblie si semnele zodiacului asa cum erau aliniate in ziua nasterii lui Iisus.

Turnurile au fost proiectate cu scari interioare spiralate care permit aerului sa circule prin mijloc si sa sustina clopote legate printr-un carillon care le controleaza. Gaudi a studiat patru ani ingineria clopotelor pentru a sustine corul vocal cu sunete impresionante. O parte dintre clopote produc notele mi, sol si do iar celelalte inlocuiec percutia si vor fi controlate prin aer injectat.

Monumentul care va gazdui 9.000 de credinciosi va fi finalizat in 2026, la 100 de ani de la moartea creatorului sau.

La Pedrera, Casa Mila (1906 – 1910) a fost ultimul proiect realizat de Gaudi inainte de a-si dedica tot timpul catedralei. A fost realizat pentru avocatul si omul de afaceri Pere Mila Camps si a starnit o multime de controverse pentru ca depasea cu patru metri limitele de inaltime permise de municipalitatea din Barcelona. Dupa cativa ani de procese si posibile amenzi uriase, conducatorii orasului au inteles valoarea artistica a proiectului si l-au lasat pe Gaudi sa realizeze cladirea-vie care pare ca se misca. In 1984, a intrat in Patrimoniul UNESCO si a devenit un muzeu dedicat operei arhitectului.

Casa Batllo, 1904, a fost remodelata pentru omul de afaceri Josep Batllo. Acoperisul a fost asemanat cu spinarea unui dragon, avand solzi si o sira a spinarii bine delimitata prin vertebre din ceramica.

Pavilioanele Guell, construite intre 1884 si 1887, au fost realizate pentru patronul artelor si prietenul apropiat al lui Gaudi, Eusebi Guell.

Palau Guell este un ansamblu de cladiri mostenite sau cumparate de Eusebi Guell si transformate de Gaudi intre 1886 – 1890. Arhitectul a propus Primariei din Barcelona 25 de variante diferite pentru fatada cladirii.

El Capricho de Comillas este o vila de vacanta construita intre 1883 si 1885 cand operele lui Gaudi erau puternic influentate de stilul arab. 

Palacio Episcopal de Astorga, 1889-1893. Palatul Episcopal din Astorga a ars intr-un incendiu din 1896. Episcopul Grau l-a rugat pe prietenul sau, Gaudi sa se ocupe de noul Palat. Cea mai mare parte a proiectului a fost realizat si coordonat de la distanta, prin fotografiile primite de la fata locului, pentru ca arhitectul era ocupat cu pavilioanele Guell. 

Scolile de langa Sagrada Familia. Intre 1908 si 1909, Gaudi a construit o cladire provizorie pentru copiii municitorilor care lucrau pe santierul catedralei.

Parcul Guel,construit intre 1900 si 1914 este una dintre cele mai speciale lucrari ale lui Gaudi. A fost realizata pentru prietenul si sustinatorul sau, Eusebi Guell si a fost inclusa in lista Patrimoniului UNESCO in 1984. Prin contractul de cumparare al parcului, arhitectul a fost obligat sa respecte cadrul natural asa ca a construit cele 15 hectare de parc respectand fiecare copac si fiecare deal, a creat viaducte si a gasit solutii impresionante din punct de vedere tehnic si vizual pentru un parc unic in Europa si in lume.

Bellesguard, 1901-1908, este o vila construita pentru Dona Maria Sagues pe ruinele resedintei Regelui catalan Marti I. Numele „Bell Esguard” inseamna „Priveliste frumoasa” iar stilul neogotic ales de Gaudi a fost un omagiu adus Regelui.

Stalpii din Barcelona construiti in 1878. Gaudi a primit un contract de la Primaria orasului pentru a crea noi modele de felinare care sa lumineze strazile. A realizat doua modele: cu trei brate si cu sase brate. Au fost amplasate in Pla de Palau si Placa Reial si deseori trec neobservate de vizitatorii Barcelonei care nu stiu ca sunt realizate de „arhitectul lui Dumnezeu”.

Casa Fernandez y Andres, Casa Botines.Construita in orasul Leon intre 1891 si 1892 pentru prietenii lui Guell, Casa Botines este una dintre singurele cele trei cladiri la care Gaudi a lucrat inafara Cataloniei, pe langa El Capricho si Palatul Episcopal din Astorga.

College of the Teresians, 1889-1890. Cand Gaudi a preluat proiectul in martie 1889, parterul cladirii fusese deja construit de un alt arhitect asa ca a trebuit sa gaseasca solutii pentru a-si pune amprenta pe Colegiul Teresian prin decoratiuni spectaculoase si alte trei etaje construite in stilul neogotic.

Casa Calvet.In 1899, familia fabricantului de textile Pedro Marti Calvet l-a angajat pe Gaudi sa construiasca o cladire cu subsol, parter, patru etaje si un acoperis cu terasa in stil catalan. Initial, autoritatile au refuzat proiectul pentru ca depasea limita de inaltime a zonei asa ca Gaudi a trimis hartiile inapoi cu o linie rosie taiata in locul in care era depasita inaltimea. Arhitectul a amenintat autoritatile ca va construi cladirea fix asa cum arata in planurile taiate, fara partea de sus, transata. Nu numai ca i-au aprobat planurile dar a primit si un trofeu pentru cea mai frumoasa cladire a anului 1900.  

Pavilion Companyia Transatlantica.In 1888, Gaudi a construit Pavilionul companiei de transport maritim Transatlantica de la Expozitia Universala. Arhitectul a lucrat peste cladirea deja ridicata de Adolfo Garcia Cabezas adaugand turnuri si decoratiuni impresionante. Creatia a fost daramata in 1960.

Pivnita de vinuri a lui Guell din El Garraf.A fost construita intre 1895 si 1901si este formata din doua cladiri: lacasul portarului si pivnitele transformate intr-un restaurant care poate fi vizitat.

Biserica Colonia Guell I Carretera de Sant Boi de Llobregat a Sant Vicenc dels Horts, Santa Coloma de Cervello din Barcelona. Construita intre 1890 si 1917, Biserica Colonia este o cladire neterminata in care Gaudi a experimentat folosind materiale textile, franghie si greutati mici. Modelul i-a folosit ca exemplu pentru Sagrada Familia, reusind sa deduca anumite limite vizuale arhitecturale din incercarile materialelor incluse in cladire: bazalt, caramida, ceramica, sticla, fier forjat si zgura.

Poarta de intrare a mosiei Finca Miralles din Nordul Barcelonei. A fost construita in 1902 alaturi de un perete de 36 de metri care a fost daramat intre timp. Proiectul a fost realizat pentru prietenul lui Gaudi, Hermenegild Miralles i Angles care ii imprumuta deseori prese de imprimare pentru a testa rezistenta coloanelor de piatra din creatiile sale.

Gradina Can Artigas si cabana Catllaras, 1905. Cabana a fost construita pentru Guell in orasul Lillet. Intre timp, a fost renovata in stilul modern si transformata intr-o tabara pentru copii. Cel putin 10 constructii spectaculoase proiectate de Gaudi au fost daramate, de-a lungul timpului. 

Casa Vicens a fost finalizata in 1883, fiind o comanda a brokerului spaniol Manuel Vicens i Montaner.