Skip to content

4 case memoriale ale lui George Enescu care se pot vizita. Pe 19 august sunt 141 de ani de la nasterea lui George Enescu

Astazi sunt 141 de ani de la nasterea lui George Enescu, urban.ro va propune o calatorie in cele 4 case memoriale de pe teritoriul Romaniei a artistului: Palatul Cantacuzino din Bucuresti, Vila Luminis din Sinaia, Sectia „Dumitru si Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” din Tescani, judetul Bacau si Casa Memoriala “George Enescu” din Liveni, judetul Botosani.

Simplitatea in viata este adevarata libertate”, spunea George Enescu, iar citatul il gasiti in dormitorul casei memoriale din Sinaia, Vila Luminis. Dupa ce s-a stabilit definitiv la Paris, George Enescu a donat Vila Luminis statului roman, spre a fi folosita ca loc de creatie pentru artisti.

George Enescu a inceput sa indrageasca Sinaia inca din 1898 cand, dupa succesul avut la Paris cu Poema Romana, Casa Regala a Romaniei l-a sprijinit oficial, bucurandu-se de invitatiile si sustinerea Reginei Elisabeta. Regina Elisabeta i-a oferit artistului sedere permanenta la Castelul Peles, unde artistul sa-si gaseasca inspiratia pentru a compune, dar si pentru a repeta.

Dupa primul turneu in America, desi avea in continuare camera din interiorul Castelului Peles, George Enescu a decis sa isi construiasca din banii primiti o casa, Vila Luminis. Constructia a durat trei ani, intre 1923-1926, si a fost ridicata cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu. Pana a parasit Romania definitiv, Vila Luminis i-a fost refugiu artistului, care revenea la Sinaia de fiecare data intre turneele din Europa si America de Nord. Desi recunoscut national si international, artistul George Enescu traia o viata mai degraba modesta, cu putine elemente, insa cu foarte mult rafinament.

Unul dintre elementele centrale ale Vilei Luminis este scara in spirala, care permite accesul spre capatul turnului Belvedere si in mansarda sau “bageaga” (cum ii spunea Enescu). Dormitoarele se gasesc in prelungirea salonului, fiind foarte diferite ca decoratiuni si design. Cel al sotiei, Maria Cantacuzino sau Maruca, cum ii spunea Enescu, este decorat eclectic, in timp ce dormitorul artistului este o chilie in adevaratul sens al cuvantului, decorat in stil autentic romanesc cu un pat ingust, un dulap simplu si un cufar, cu un geam foarte mic prin care patrunde lumina.

Probabil cel mai cunoscut edificiu, Palatul Cantacuzino – astazi, Muzeul George Enescu este cladirea construit intre anii 1901-1903 de catre Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit ,,Nababul” (fost primar al Capitalei, prim ministru, sef al Partidului Conservator), fiind un ansamblul arhitectonic s-a realizat dupa proiectele arhitectului Ioan D. Berindei. 

Picturile murale poarta semnaturile maestrilor G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu si Arthur Verona, sculpturile si ornamentaţiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker, iarCasa Krieger din Paris poate fi admirata in decoratiunile interioare cu tapiserii, candelabre, lampisi vitralii. Fatada atrage in mod deosebit atentia prin bogatia decoratiei sculpturale. Deasupra intrarii, frontonul circular este prevazut cu stema princiara a Cantacuzinilor.       

Dupa moartea Nababului, in 1913, palatul a trecut in posesia fiului sau Mihail G. Cantacuzino si a sotiei acestuia, Maria Rosetti-Tescanu, care ulterior se recasatoreste cu George Enescu, in 1937. Cuplul a locuit, intre 1945-1946, in casa din spatele palatului, destinata initial administratiei cladirii. Unul dintre motivele pentru care acestia au locuit in casa din spatele palatului este pentru ca  edificiul central era deja inchiriat Consiliului de Ministri, fiind o cladire mare si greu de intretinut. Pe de alta parte, nici Enescu nu era atras de somptuozitatea cladirii, acesta ducand mai degraba o viata modesta, iar in vizitele din Romania, preferand sa mearga la Vila Luminis, unde se retragea deseori.

In anii ’40, palatul a fost sediul Presedintiei Consiliului de Ministri, iar apoi, din 1947, Institutul de Studii Romano-Sovietice. Dupa moartea lui George Enescu (1955), Maruca a donat imobilul statului roman, cu scopul infiintarii muzeului dedicat memoriei compozitorului. 

Cladirea are o biblioteca impresionanta si o sala de teatru foarte spectaculoasa.

Sectia „Dumitru si Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” functioneaza in fostul conac al renumitei familii boieresti Rosetti-Tescanu, in localitatea Tescani, judetul Bacau. Edificiul a fost construit in 1880 intr-un frumos parc dendrologic si pastreaza mobilierul original din perioada cand cei doi locuiau aici.

Dupa intalnirea Marucai Cantacuzino, nascuta Rosetti Tescanu, cu George Enescu, in 1909, acesta a venit aici deseori. De altfel, in acest conac a definitivat capodopera sa lirica, Oedip, pe care a dedicat-o Marucai. Maestrul a iubit atat de mult locul, incat, ultima sa dorinta, inainte sa plece definitiv din tara, a fost sa fie ingropat la Tescani, alaturi de Maruca, sotia sa, lucru care nu s-a intamplat, amandoi fiind inmormantati la Paris.

La fel ca in cazul celorlate imobile, prin Actul de donatie facut de Maria Cantacuzino-Enescu in 1947, conacul familiei sale a devenit asezamant cultural.

Casa memoriala de la Liveni, judetul Botosani, prezinta primele etape din viata artistului, fiind locul nasterii lui Enescu.

Sunt expuse aici obiecte care tin de copilaria artistului – pianul, o vioara jucarie, trusa de culori pentru desen, un Mos Craciun – jucarie si mai multe desene făcute de copilul George Enescu. Colectia mai cuprinde fotografii originale ale parintilor, ale casei de la Cracalia, acte de proprietate apartinand lui Costache Enescu, precum si partituri muzicale din anii tineretii ai artistului si nu in ultimul rand fotografii care-l prezinta pe marele artist in compania unor mari muzicieni ai timpului, in tara si in strainatate.

Despre aceasta casa, Enescu spunea ca „Ma trag din parinti romani si m-am nascut la Liveni, judetul Dorohoi, in inima Moldovei… Locuiam intr-o casa mica cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapa la soare. Si acum mai vad taranii, in camasi albe, cu ilice albastre, cum cantau in asfintit…”

Casa mica cu pridvor de lemn vopsit, refacuta, gazduieste din 1968 un muzeu care prezinta atmosfera copilariei lui George Enescu. Mare parte din mobilier apartine parintilor, la fel si scoartele moldovenesti si cuptorul.

Astazi, 19 august, la ora 12.15, la implinirea a 140 de ani de la nasterea lui George Enescu, Festivalul Enescu organizeaza „Sunetul iubirii”, un eveniment care consta in transmiterea inregistrarii Baladei de George Enescu, in interpretarea faimosului violonist David Garrett, impreuna cu Filarmonica din Monte Carlo si sub bagheta regretatului Gianluigi Gelmetti, asa cum a fost prezentata in editia sa din 2015.

Balada pentru vioara si orchestra op. 4a, compusa de George Enescu intre 1895-1896 si dedicata violonistei Eva Rolland, este alcatuita dintr-o melodie plina de lirism, juxtapusa unui episod central aflat la polul opus, mai dramatic.

Desi este o piesa de inspiratie romantica, dragostea profunda a lui Enescu pentru contrapunct si pentru epoca barocului sunt evidente in caracterul coral al melodiei si in cursivitatea coreliana a acompaniamentului cantat in pian. Lucrarea demonstreaza versatilitatea compozitorului, prin  modul in care melodia principala este tratata ca melodia basului atunci cand acompaniamentul este transferat intr-un registru inalt.

„Printre compozitiile de tinerete de la Paris se numara mai multe lucrari pentru vioara, toate scrise in 1895 si dedicate Evei Rolland, o violonista talentată care era fiica proprietaresei lui [Enescu]. Printre ele este o sonata pentru vioara, scrisa intr-un stil vienez destul de greoi, dar cu trasaturi enesciene foarte marcate, cum ar fi expunerea captivanta de la inceput cu pianul in octave dedesubtul viorii.” (Noel Malcolm, George Enescu. Viata si muzica)

In demersul de a face cat mai cunoscuta muzica lui George Enescu, o serie de intiative dedicate cunoasterii si promovarii partiturilor lui Enescu sunt sustinute de ICR Londra prin concertele si auditiile organizate sub bagheta dirijorului London Philharmonic Orchestra, Vladimir Jurowski, care este si directorul artistic al Festivalului Enescu.

Pana acum, toate concertele cu tematica enesciana au fost extrem de bine primite de presa de specialitate dar si de publicul britanic, care incepe sa cunoasca din ce in ce mai mult opera marelui compozitor. Incursiunea in magia muzicii enesciene a inceput in 2017, cand Opera „Oedipe“ de George Enescu, sub bagheta lui Vladimir Jurowski, a deschis, pe 23 septembrie, noul sezon London Philharmonic Orchestra in Royal Festival Hall din Londra. La finalul spectacolului, creatia lui Enescu a fost ovationata de cei peste 2.000 de oameni prezenti in sala.

London Symphony Orchestra va concerta si in cadrul Festivalului International George Enescu din 2021, sub bagheta legendarului Sir Simon Rattle, iar poemul simfonic “Vox Maris” va fi interpretat in această editie de Mariinsky Theatre Orchestra, cu maestrul Valery Gergiev la pupitru.

Festivalul International George Enescu 2021 este programat sa aiba loc intre 28 august si 26 septembrie 2021, cu un program artistic sustinut de 3500 de artisti straini si romani, pe o durata record de 4 saptamani.

Citește în continuare