Skip to content

FITS 2021. Interviu. Dan Bartha Lazar, coordonator FITS outdoor: „Oamenii vad teatrul in strada si apoi vin si in salile de spectacol si vor sa descopere si altceva decat ce au vazut in strada in aceste zece zile de festival.”

Pentru editia de anul acesta, Festivalului International de Teatru de la Sibiu are programate peste 150 de evenimente outdoor in 15 locuri diferite din oras, un regal oferit de una dintre disciplinele insuficient sustinuta si promovata, teatrul de strada. Parade, fanfare, clovni, oameni pe picioroange, costume impresionante si personaje de toate felurile sunt la Sibiu, oferind bucurie publicului larg si foarte diferit. Mai mult, artisti din toate colturile lumii au reusit sa ajunga la Sibiu, chiar daca contextul pandemic nu este neaparat favorabil in aceasta perioada.

In deschiderea Bursei de Spectacole din cadrul FITS, Dan Bartha Lazar, coordonatorul FITS outdoor, a punctat importanta teatrului de strada pentru ca „Oamenii vad teatrul in strada si apoi vin si in salile de spectacol si vor sa descopere si altceva decat ce au vazut in strada in aceste zece zile de festival.”

Despre universul outdoor creat in cele 10 zile de festival, dar care inseamna de fapt o munca de cel putin un an de zile, urban.ro a stat de vorba cu Dan Bartha Lazar, coordonatorul FITS outdoor.

Cum a fost 2020 fara FITS fizic?

Groaznic, ne-a lipsit foarte mult si am fost foarte suparati ca nu putem sa punem in aplicare ceea ce gandisem pentru anul trecut. Ne-a fost foarte greu sa gasim spectacole de strada care sa poata intra in editia online a festivalului. La fel ca toata lumea, am schimbat totul din martie 2020 brusc si am realizat atunci ca sunt foarte putine filmari de calitate cu spectacolele de strada. Nici artistii nu si-au pus problema asta, sa aiba materiale video filmate ca sa le poata distribui ulterior in online. Insa am reusit sa gasim cate un spectacol pe zi pentru a acoperi intregul program al festivalului online de anul trecut.

Care a fost cea mai mare provocare pentru aceasta editie?

De departe, cea mai mare provocare a fost sa estimam cum vor arata lucrurile la momentul festivalului. Am decalat festivalul din luna iunie in august si am anuntat toate companiile inca din martie, lucrand la aceasta estimare impreuna cu autoritatile. Aici a fost marea provocare: sa intuim ce fel de spectacole vom fi lasati sa jucam astfel incat sa respectam si masurile impuse de autoritati.

Stresul foarte mare a fost aceasta trecere a tarilor dintr-o culoare in alta, atat pe zona de carantinare a artistilor – si la noi, si inapoi la destinatie, dar si a posibilitatii efective de calatorie. De exemplu Japonia, un partener de nadejde al festivalului, nu a mai putut veni la festival din acest motiv.  Aveam chiar programat pentru prima data un concert-spectacol cu o companie nipona, am incercat prin toate demersurile diplomatice sa ii aducem, insa nu am putut.

Insa pare ca ati fost cea mai privilegiata categorie – cea a teatrului de strada, in aceasta situatie pandemica.

Cumva da, dar nici macar pe noi nu ne mai avantaja pentru ca ne impiedica efectiv sa invitam trupe si companii din alte tari din cauza restrictiilor. Au fost multi care ne-au confirmat inainte cu cateva zile ca pot veni, fiind si o schimbare in legislatie privind derogarile pentru sportivi si am putut include artistii in aceasta categorie, astfel incat sa fie exclusi de la regula carantinarii.

Cum arata constructia FITS outdoor?

Munca de programare nu se termina niciodata, este un ciclu continuu pentru ca noi gandim deja cu ani inainte ceea ce ne dorim sa aducem in festival. Avem proiecte pe care ni le programam chiar si cu 3-4 ani in avans. Acum de exemplu suntem in continuare in discutii cu companii care au inteles ca vor fi amanate pana la o data ulterioara, dupa pandemie. Totodeauna descoperim lucruri noi – avem programul facut si la un moment dat mai apare un spectacol senzational pe ultima suta un eveniment. Tot timpul mintea ti-e deschisa la tot felul de alte provocari si cateodata chiar iti pare rau ca n-ai optat pentru altceva. Dar toate spectacolele sunt alese ca sa fie macar pe gustul unei categorii si inglobate, devin un tot.

Cum faceti recrutarea artistilor pentru FITS outdoor?

Cercetarea propriu-zisa ar functiona si mai bine daca am putea calatori mai mult la festivaluri de gen. Fiind o institutie publica de cultura, regulile financiare sunt destul de stricte si limitate, suntem legati de niste lucruri stricte. Inainte de pandemie, domnul Chiriac facea chiar si dumnealui selectie de pe oriunde mergea si avea festivalul si partea de teatru de strada si de outdoor. Mai sunt cei din boardul artistic al festivalului care fac sugestii, chiar domnul Eugenio Barba ne-a sugerat un spectacol din Italia care a fost o bijuterie. Suntem abonati la toate festivalurile de gen din lume si companiile de strada, functioneaza foarte mult si pe Youtube, urmarim filmul zilei de la celelalte festivaluri sa vedem daca surprindem ceva din sfera teatrului de strada si daca ni se pare ca s-ar potrivi si la Sibiu, imediat contactam festivalul respectiv, cerem contactul companiei si ii abordam.

„Pe mine inca ma surprinde varietatea oamenilor si cat de diversi sunt oamenii care vin la spectacolele de strada”.

Cum functioneaza alegerea spatiului pentru spectacolele de strada?

Avand experienta outdoor-ului inca din 2011 prin coordonarea acestei sectiuni si de selectia spectacolelor din program, am inceput sa intuiesc lucrurile si imi imaginez deja in timp ce vad un spectacol unde s-ar potrivi. Din experienta, si publicul este un barometru bun. Imi amintesc cand am pus in parada trei companii la deschiderea festivalului, care sa porneasca pe Balcescu de la Farmacia 24 pana spre Piata Mare. Am pus ora 16.00 ca ora de pornire si a fost o dezamagire totala: in Sibiu ora 16.00 este o ora imposibila, au fost cativa trecatori, dar atat. Asa am realizat ca ora de pornire trebuie sa fie 18.30-19.00 pentru ca atunci iese lumea la promenada. Si luna august in sine a fost o provocare, am verificat cand se intuneca ca sa stim cum ne organizam cu intreg programul si in functie de apusul soarelui.

Noi gandim astfel programul: pornim de pe pietonala cu spectacole de muzica, costume, picioroange, continuam dupa aceea cu Piata Mare pentru ca acolo se programeaza spectacole de mari dimensiuni, apoi cu Piata Mica cu program separat, chiar si la aceleasi ore, pentru ca aici exista o acustica speciala si nu se aude nimic din Piata Mare in Piata Mica si viceversa.

Mai avem si Piata Huet, pe care o folosim anul acesta pentru spectacole de mai mici dimensiuni si Piata Habermann, care este un spatiu cu totul special, unde pot exista doua spectacole in cei doi poli ai pietei, pe scena si un fel de auditoriu cu trepte care creeaza un spatiu impresionant.

Stim ca in anii trecuti ati mai facut evenimente in cartierele Sibiului. Ca organizator, simtiti o ruptura intre efervescenta centrului si restul cartierelor?

Recunosc, aici este o ruptura pe care o simtim intre centru si cartiere, incercam sa lucram si la partea asta a festivalului, doar ca efortul pe care ar trebui sa-l facem este imens, noi fiind oricum o echipa foarte mica. Nu abandonam ideea si incercam pe cat posibil sa facem lucrurile sa se intample si acolo.

Anul acesta am fost foarte surprinsi de comunitatea din cartierul Turnisor, unde am avut un spatiu oferit de Academia Evanghelica pentru proiectul de dans People Power Parnership, iar acolo efectiv toata comunitatea ne-a ajutat si s-a implicat sa le fie participantilor bine.

Deja in Sibiu sunt mici proiecte culturale independente care fac activitati in cartiere – chiar teatru in cartiere. Eu cred ca inca sunt oameni care simt sa vina mai aproape de actul cultural, insa le este greu din diferite considerente. Eu sper sa reusim sa aducem spectacolele de strada si in cartiere intr-un viitor apropiat.

Editia 2021 a FITS este sub numele „Construim speranta impreuna” si voiam sa stim ce inseamna pentru dumneavoastra aceasta constructie?

Anul asta chiar s-a potrivit foarte bine tema festivalului cu ceea ce facem noi, echipa outdoor. In general, fiecare tema a festivalului are legatura cu ceea ce ne dorim noi sa simta publicul, pornind de la iubire, daruire, speranta si asa mai departe. Avand si aceasta mutare a festivalului in august, am avut putin mai mult timp ca sa putem sa construim efectiv si s-a nimerit extraordinar. Nu am construit doar speranta, ci si un ansamblu de carton pe care l-am ridicat in Piata Mica, la initiativa lui Olivier Grossetête.

Mai avem si proiectul unor israelieni care se numeste “Together again”, o instalatie dedicata celor care au sustinut speranta noastra, a omenirii, de a trece cu bine peste aceasta perioada, fie din sistemul sanitar, fie alte persoane din prima linie.

Povesteati in deschiderea Bursei de Spectacole ca exista o oarecare reticenta fata de teatrul de strada. De ce credeti ca se intampla acest lucru?

Este vorba de o lipsa la nivel de politici culturale in Romania in sensul ca deocamdata nici macar nu recunoastem oficial acest gen de spectacol de strada si din pacate nerecunoscand oficial aceasta zona a artelor spectacolului, nici nu exista o legislatie in vigoare. Chiar am intrebat francezii cum se intampla la ei aceasta disciplina artistica si mi-au explicat ca aceasta scoala de a creea artisti de strada a inceput dupa Mitterrand (n.red.: fostul presedinte al Frantei), a fost o dorinta de a aduce teatrul de strada in atentia oamenilor si au realizat ca este un mijloc de a creea coeziune sociala si a dezvolta comunitati. Practic, au fost orase regenerate prin cultura, mai ales in cazul oraselor care au avut o dezvoltare economica de tip boom si apoi ramura respectiva a fost inchisa, cum s-a intamplat in cazul extractiilor de carbune, de exemplu. Sibiul in 1992-1993 cand a fost prima editie a festivalului nu arata deloc bine la nivel cultural, insa am crescut prin munca si prin sustinere.  Asta este ideea: statul roman ar trebui sa ofere mai multa incredere si mai mult sprijin acestei arte. E nevoie de o miscare care sa pregateasca artistii stradali si de spatii unde acestia sa se pregateasca, pe modelul pe care il avem noi aici la Fabrica de Cultura.

Avem in Romania artisti stradali?

Da, chiar avem. Am incercat anul acesta sa ii gasim si a fost o adevarata provocare, mai ales dupa ce am vazut ca multe festivaluri de profil din strainatate chiar s-au reinventat folosind artisti locali . La noi sunt inca incercari timide. Anul acesta, am invitat Teatrul Masca, care a pornit miscarea de teatru de strada, am incercat sa gasim trupe locale pe zona de dans – Young Till Death, o trupa care numara 70 de dansatori din Sibiu, Compania de Teatru Okaua – o companie din Bucuresti care este inclusa in Festivalul Universitatilor si Scolilor de Teatru, Radu Ignat cu proiectia Faceless din Parcul Astra, concerte multe cu artisti romani. Din pacate, acestea sunt cazuri izolate care s-au nascut independent, din dorinta oamenilor de a face altceva decat exista deja.

Foto: Bogdan Botofei, Calin Muresan, Adi Bulboaca, Sebastian Marcovici/FITS 2021

Citește în continuare