Skip to content

Interviu GUY BURT (scenarist, producator executiv Alex Rider) “In sezonul 2, Alex merge la terapie. Este vital ca televiziunea sa faca un pic de educatie, chiar si atunci când vorbim de divertisment, de a arata lumii exemple.”

Sezonul doi al serialului thriller cu spioni Alex Rider va avea premiera in România pe 28 martie si va fi difuzat in fiecare luni seara, de la ora 22.00, la AXN.

Serialul urmareste povestea lui Alex Rider (Interpretat de Otto Farrant), un adolescent din Londra care a fost instruit, fara sa stie, pentru lumea periculoasa a spionajului inca din copilarie. Dupa moartea unchiului sau si misiunea aproape mortala de a distruge internatul Point Blanc, din primul sezon, Alex este nerabdator sa lase trecutul in urma, sa-si reia viata normala de adolescent si sa-si vindece traumele, apelând la ajutorul unui terapeut.

Planurile sale de a-si recontrui viata sunt date peste cap in momentul in care un prieten apropiat este tinta unui atac ingrozitor. Astfel, Alex se vede atras din nou in lumea misiunilor sub acoperire, unde trebuie sa opreasca un plan sinistru in curs de desfasurare, care isi propune sa distruga sistemul de aparare al Statelor Unite ale Americii.

Prin amabilitatea AXN va prezentam detalii din culisele productiei printr-un interviu cu GUY BURT (scenarist, producator executiv)

Felicitari, in primul rând, pentru primul sezon, care a fost atât de bine primit. A fost asta o usurare si, totodata, a fost intimidant sa accepti sa transpui pentru micul ecran, cartile Alex Rider?

Guy Burt: Intotdeauna ai impresia ca cititorii cartilor te urmaresc peste umar atunci când scrii scenariile si este dificil sa eviti asta, deoarece exista milioane de fani in intreaga lume. Pentru mine, partea care m-a stresat a fost ca am stiut de când am acceptat proiectul ca vrem sa schimbam lucrurile. Am vrut sa actualizam cartile, pentru ca acum au peste 20 de ani. Am vrut sa le aducem, cu fermitate, intr-o lume contemporana si am vrut sa construim personaje mai adulte. Am avut si lucruri pe care am vrut sa le schimbam in poveste pur si simplu din cauza a ceea ce puteam face pe ecran. Am putut aprofunda un pic, am putut intra mai mult in personaje. Am vrut sa avem mai multe personaje secundare, precum Jack si Tom, si am fost dornic sa introducem personaje noi, precum Kyra, care il echilibreaza pe Alex si practic, sa schimbam povestea unui baiat intr-o poveste a lumii intregi.

Având toate acestea in minte, desigur, marea mea teama a fost: „Voi supara oamenii? O sa ducem lucrurile prea departe?” pentru ca am vazut cu totii adaptari ale materialelor sursa pe care le iubim si multi simtim ca au fost greseli. Asta ma tinea treaz noaptea. Dar fanii au fost fantastici. Raspunsul a fost fantastic. Toata lumea pare sa-l iubeasca pe Otto in rolul lui Alex si iubesc universul serialului. Le place faptul ca este condus de personaje. Pentru toate acestea, am oftat usurat.

Esti multumit ca fanii au imbratisat si acceptat personajele noi, precum Kyra?

 Da, intotdeauna mi-a placut sa scriu personaje feminine. Unul dintre proiectele la care am lucrat inainte de Alex Rider a fost The Bletchley Circle, care avea o distributie formata exclusiv din personaje feminine. Sa-l avem pe Alex in centrul povestii este esenta serialului, dar asta nu ne impiedica sa aratam mai multi oameni care fac parte din viata lui, care sunt parte din familia lui: familia lui surogat, intr-un fel. Jack si Tom sunt cei mai buni prieteni ai sai. Abilitatile Kyrei sunt foarte diferite de ale lui Alex, desigur, ea seamana mult mai mult… cu mine! Ii plac computerele, este un hacker, ceea ce este o completare buna pentru setul de abilitati al lui Alex, care este mai mult spionul conventional. Otto aduce rolului o prezenta fizica incredibila, atât in ​​ceea ce priveste realizarea cascadorilor si secventele de actiune, cât si in ceea ce priveste un fel de vulnerabilitate viscerala atunci când avem nevoie de el sa fie in pericol, sau in momente de suferinta sau impins pâna la limita. Acel element uman este grozav.

Crezi ca este interesant pentru fani, pentru ca ei nu stiu neaparat ce se va intâmpla in serialul TV, chiar daca cunosc cartile foarte bine?

Asa sper. Sau cel putin pentru mine, asa ar fi. Ca o persoana care iubeste cartile, vad televiziunea si filmul ca fiind lucruri care fac sau aduc ceva diferit si, intr-o anumita masura, nu poti invinge cartea, nu poti face lucrurile mai bine decât in carte, pentru ca lumea care este evocata in capul cititorului este cu mult inaintea efectelor speciale pe care le putem arata. Asa ca facem ceva usor diferit si asta iti ofera sansa de a revedea povestile daca nu le-ai citit de câtiva ani, sau daca te uiti pentru prima oara si apoi citesti cartile, sper, sa ofere din nou ceva diferit. Cred ca este o mica simbioza draguta intre cele doua ipostaze.

Sa vorbim despre sezonul doi. Unde il gasim pe Alex de data asta?

 Este o inversare ciudata, deoarece in primul sezon, Alex a fost efectiv spionul reticent pe care il regasim in carti. Este cineva care este târât foarte mult impotriva vointei lui in aceasta lume a spionajului si a subterfugiilor. El nu vrea cu adevarat sa fie acolo. In sezonul doi, lumea pe care a intâlnit-o, lumea acestor asasini ascunsi si a oamenilor care pândesc in culise, pare sa patrunda in viata lui de zi cu zi. Are experiente post traumatice, atacuri de panica, continua sa vada o figura din primul sezon. El stie ca nu este real, dar noi, publicul, s-ar putea sa incepem sa ne intrebam daca are dreptate in privinta asta. Incepem sa vedem si aceasta cifra si incepem sa ne gândim: „Asteapta o clipa, este PTSD sau se intâmpla cu adevarat?”

Când Alex devine convins ca evenimentele din trecut il ajung din urma, incearca sa duca aceste informatii Departamentului, deoarece crede ca e treaba lor sa se ocupe. El crede ca o fata pe care a intâlnit-o si pe care o place destul de mult, crede ca tatal ei a fost vizat de aceiasi asasini care lucrau pentru doctorul Greif in prima serie. Asa ca ii duce informatiile lui Alan Blunt, iar Blunt nu-l crede. Blunt crede ca Alex are halucinatii, stie ca este traumatizat, stie ca nu este ok din punct de vedere psihologic si renunta la informatii.

Deci, in acest sezon, il gasim pe Alex dat afara de catre spionii care l-au constrâns initial sa lucreze pentru ei. Nu-l vor prin preajma, nu-l cred, e in calea unei anchete pe care o fac, Presedintele American este pe cale sa aterizeze la Londra si nu au nevoie de vreun adolescent care sa le incurce planurile. Alex se simte obligat, pentru ca este convins ca are dreptate, sa le faca treaba, sa iasa din nou pe teren, sa rezolve acest mister si sa investigheze, la fel ca inainte, dar fara resursele Departamentului. Iar tipul cu care se confrunta este un personaj cu adevarat interesant.

Povesteste-ne despre Damian Cray.

 Este un gigant tehnologic, un miliardar care conduce una dintre cele mai de succes companii de jocuri video de pe planeta. El este pe cale sa lanseze versiunea a doua a celui mai de succes joc care a fost creat vreodata, care se numeste Feathered Serpent. Ceea ce Alex incepe sa banuiasca este ca acest joc este altceva. Pentru inceput, nu este deloc sigur ce ar putea fi. Iti fura datele personale? Te hipnotizeaza sa faci lucruri pe care nu vrei sa le faci? Care sunt zonele care nu fac parte din joc? Alex este pe pista buna, dar nu are toate informatiile si nu stie ce face jocul si exista aceasta numaratoare inversa pâna când se lanseaza. Lucrând doar cu Jack, Tom si Kyra, el trebuie sa renunte la scoala si sa patrunda in laboratorul lui Cray din Amsterdam pentru a afla ce urmeaza sa se intâmple.

Este Cray ticalosul tipic din filmele James Bond sau are ceva diferit?

 Sper ca nu este. Cray a suferit o tragedie in copilarie si, de atunci, a avut misiunea de a indrepta o greseala. Si misiunea lui, la prima vedere, este binevoitoare si buna, dar o duce prea departe.

Asta e cu adevarat infricosator pentru mine, pentru ca nu este cineva care spune doar „Vreau putere, vreau sa conduc lumea”. Este cineva cu o nemultumire, una care poate genera empatie,  daca nu ar fi de fapt peste limita spre nebunie. Vedem asta tot timpul când cei super bogati, miliardarii lumii, se cred deasupra legii. Ei isi conduc corporatiile ca pe niste mici guverne si pare  din ce in ce mai mult o lume in care miliardarii  sunt pe primul plan, si apoi politicienii.

Celalalt personaj nou este Jo Byrne, care in carti este un personaj masculin. Ai spus mai devreme ca iti place sa scrii personaje feminine. Povesteste-mi putin despre ea.

Oh, e grozava! Rakie Ayola este grozava, de asemenea. Ea este director adjunct de informatii al CIA din America. Ea este efectiv omologul lui Alan Blunt de pe cealalta parte a oceanului, dar aproape instantaneu intra in conflict unul cu celalalt. Ea a fost adusa pentru a inlocui un barbat in vârsta care era in mod clar un prieten al lui Blunt si incearca sa faca schimbari. Ea incearca sa faca CIA mai agila, mai eficienta. Când se intâlnesc la prânz, in clubul lui Blunt din Londra, cu toate lambriurile din lemn si ornamentele Empire in fundal, este foarte clar ca ea crede ca el face parte din garda veche, invechita si trebuie sa plece. Asadar, exista un mic antagonism intre cele doua agentii de informatii care ar trebui sa coopereze si care ar trebui sa fie de aceeasi parte.

Cât de mult te-ai distrat extinzând lumea Alex Rider la nivel global?

 A fost foarte distractiv. Desigur, la nivel practic, sunt probleme, sunt constrângeri bugetare. Pot sa scriu ceea ce imi place pe pagina si apoi se pot intoarce la mine si sa-mi spuna: „Acum haide, cum vom face de fapt ceea ce tocmai ai scris, pentru ca este o nebunie.” O parte din munca este sa gasim o modalitate de a spune aceasta mare poveste, pentru ca avem nevoie de opt episoade, nu de unul. Si este foarte distractiv! Air Force One arata fantastic, aceasta va fi o piesa de teatru extraordinara pentru sezon. Distributia, echipa de productie si toata lumea au fost pur si simplu uimitori in a obtine acest sentiment de grandoare si de miscare pe intreaga planeta intr-un moment in care filmau cu totii sub restrictiile Covid. A fost o experienta ridicol de dificila Ei nu puteau sa calatoreasca acolo unde doream sa filmam, asa ca le-au recreat astfel incât sa para perfect identice.

Câte seriale mai crezi ca poti face?

G.B.: Vad ca mai multe povesti sunt realizabile, mai ales daca ne dorim. Exista 13 romane, asa ca putem sa alegem partile bune si sa le condensam cu adevarat si sa folosim tot ce este mai bun din cele mai bune, si asta este grozav. De asemenea, ne permite sa gândim in termeni de arcuri narative din mai multe serii, asa ca, in acest moment, privind in viitor, daca ar fi sa intram intr-un alt sezon, puteti vedea ca ceea ce a inceput cu o figura umbra pe holurile Point Blanc din primul sezon a devenit ceva care il consuma pe Alex si il impinge inainte in partea a doua si as putea vedea asta transformându-se in subiect pentru sezonul trei.

Ma intreb daca exista anumite scene din anumite carti la care te gândesti: „Sper sa ajungem la aceasta, pentru ca va fi foarte distractiv”.

O carte pe care sper sa o facem este Scorpia, care este locul in care Alex este tentat sa o ia spre partea intunecata. Este Empire Strikes Back. Daca am fi facut Razboiul Stelelor, acolo vrei sa mergi mai departe. Vrei sa mergi intr-un loc intunecat inainte de a-ti aduce personajele acasa. Mi-ar placea sa ne vad explorând asta.

Il vedem pe Alex mergând la terapie si având simptome post traumatice. Cât din acest fir narativ a fost contributia ta, cât era deja in carte si ce ai facut pentru a moderniza?

 Sper ca altcineva ma va corecta daca gresesc aici, dar nu cred ca este in carte. In carte, Alex isi revine. Noi toti, inclusiv Anthony, am fost dornici sa ne imaginam cum ar fi de fapt pentru un copil la mijlocul adolescentei sa treaca prin experienta Point Blanc, sa se confrunte cu o clona si sa se lupte cu ea, sa fie atât de aproape de moarte in mod repetat. Raspunsul este ca nu cred ca ti-ai reveni in câteva saptamâni. Dureaza si ar fi nevoie de terapie. Mi s-a parut firesc sa incepem cu Alex in terapie, acesta va fi punctul de plecare pentru sezonul doi – el sa exprime ca lucrurile pe care le credea uitate, depasite au revenit. Pentru ca asta simtim cu totii, nu?

Acest subiect al sanatatii mintale a adolescentilor se simte ca ceva pe care poate nu l-ai fi scris acum 10 sau 20 de ani?

 Sper cu adevarat sa devenim mai deschisi in privinta asta. Este vital ca televiziunea sa faca un pic de educatie, chiar si atunci când vorbim de divertisment, de a arata lumii exemple. Acest lucru poate fi facut printr-o distributie diversa, prin modele oferite oamenilor si poate prin simpla aratare a procesului prin care trece cineva ca fiind unul normal, firesc. Cu cât mai multi oameni includ acest lucru in televiziune, cu atât vom fi mai buni si cu atât vom avea mai multe sanse sa cautam ajutor atunci când avem nevoie.

Citește în continuare