Skip to content

New York Times publica o recenzie pentru „Solenoid”, cartea lui Mircea Cartarescu. Romanul se afla si in topul celor mai bune carti in clasamentul The New Yorker

De la recenta lansare a volumului „Solenoid” in limba engleza, Mircea Cartarescu atrage atentia presei internationale de specialitate, de aceasta data avand o recenzie pozitiva in New York Times, una dintre cele mai mari si mai citite publicatii din lume.

Volumul „Solenoid” a aparut in limba romana in 2015, iar acum este recent aparut in SUA, la Editura Deep Vellum, traducerea fiind semnata de Sean Cotter.

Despre carte, criticul New York Times spune ca „Solenoid” este un roman facut din alte romane, o bucata de hiperliteratura imprumutata cu meticulozitate. „Ambiguitatea cosmica a lui Kleist, teroarea birocratica a lui Kafka, descantecele lui García Márquez si labirinturile lui Bruno Schulz sunt toate recognoscibile in anecdotele, visele si jurnalele lui Cartarescu. Aceasta textura fictiva face parte din sentimentul de irealitate al romanului, care nu numai ca imbina actualitatea si bizarul, dar combina si multe trasaturi ale avangardei literare. Desi naratorul insusi critica in mare masura literatura — „Niciun roman nu ne-a oferit vreodata o cale; toti, absolut toti se scufunda inapoi in golul inutil al literaturii” — afirma si posibilitatea inerenta „cartilor amare si de neinteles” pe care le idolatrizeaza. In acest fel, el joaca atat rolul criticului, cat si a apologetului pe tot parcursul, o dialectica a carei sinteza finala, rapitoare, exista in lucrarea „Solenoid” in sine”, subliniaza Dustin Illingworth.

Criticul New York Times mentioneaza ca „Solenoid” este un studiu al existentei si al dorintei de a scapa de ea.

„La fel ca Buenos Airesul lui Borges sau Praga lui Kafka, Bucurestiul romancierului Mircea Cartarescu este un oras in acelasi timp concret si visator. Acesta nu este doar un paradox, ci o oportunitate de a afisa legaturile fluente ale unei imaginatii prodigioase. (…) Naratorul imbina lucruri din trecut – o cutie Tic-Tac de pe vremea cand avea dinti de lapte, fotografii sterse, amintiri cu gesturi ale mamei sale din copilarie – in timp ce contempla solenoizii pe care ii descopera in oras (Un solenoid este un fel de electromagnet.) Fiecare dintre bobinele masive, subterane, ofera un punct de plecare de la realitate. Magnetul de sub propria casa a naratorului ii permite sa pluteasca in patul sau in timp ce doarme, de exemplu; altul ii permite sa locuiasca cu un acarien ingropat sub pielea unui bibliotecar. (…) Aceasta impletire a realismului, halucinatiilor, mitului si visului creeaza placerile distinctive si provocarile nestapanite ale fictiunilor in stil baroc ale lui Cartarescu”, semneaza pentru New York Times criticul literar Dustin Illingworth. Intreaga recenzie poate fi citita aici.

Si publicatia The New Yorker a prezentat de curand o lista actualizata a celor mai bune carti ale anului 2022, intocmita de editorii si criticii literari ai publicatiei, iar pe lista se afla si volumul lui Mircea Cartarescu, „Solenoid”.

In descrierea facuta de The New Yorker, Mircea Cartarescu este considerat  unul dintre cei mai importanti scriitori de avangarda din Romania. Volumul „se prezinta ca jurnalul unui poet esuat fara nume care a devenit profesor de scoala. El relateaza amintiri din copilaria lui bolnavicioasa si din plimbarile sale prin Bucuresti („un muzeu al melancoliei si al ruinei tuturor lucrurilor”), unde, in fata unei morgi, intalneste asa-zisii protestatari anti-moarte care poarta pancarte pe care scrie „ NU pentru a fi ingropat de viu!” Titlul romanului se refera la un obiect misterios pe deasupra caruia este construita casa lui, care provoaca levitatie si rearanjeaza camerele. Ca si in opera lui Kafka, ale carui jurnale naratorul le adora, oroarea si umorul cartii se nasc din examinarea „anomaliei tragice a spiritului imbracat in carne”, noteaza criticii literari ai publicatiei.

Scriitorul a primit la inceputul lunii septembrie titlul de Doctor Honoris Causa al prestigioasei Universitati Internationale Menéndez Pelayo (UIMP) din Santander.

Ceremonia onorifica pentru acordarea titlului s-a desfasurat in Sala Regala a Palacio de la Magdalena, unde au rostit discursuri laudative despre opera cartaresciana Carlos Andradas, rectorul UIMP si scriitoarea Fanny Rubio, profesor emerit al Universitatii Complutense din Madrid.

Tot recent, autorul roman a castigat premiul FIL, considerat cel mai important premiu literar al lumii hispanice. Scriitorul roman a fost ales dintre 80 de candidaturi in sapte limbi „pentru proza sa imaginativa si orbitoare”, a spus Sáez Delgado, purtator de cuvant al juriului, la conferinta de presa din orasul mexican Guadalajara.

La recentul targ de carte Gaudeamus, Mircea Cartarescu a fost prezent cu „„Theodoros”, un roman care a fost in lucru de peste 20 de ani, considerata cea mai vasta carte a autorului de pana acum.

Romanul a fost scris in timpul unei burse oferite de Wissenschaftskolleg din Berlin, una dintre cele mai prestigioase burse oferite de statul german.

In 2015, autorul s-a mutat cu sotia lui, Ioana Nicolaie, si fiul lor in capitala germana pentru a se dedica exclusiv acestui proiect.

Intr-un interviu acordat ziarului Evenimentul Zilei la vremea respectiva, Cartarescu a declarat ca „Wissenschaftskolleg este un institut de stiinte care are in subordinea sa inclusiv NEC – New Europe College al lui Andrei Plesu, inclusiv Colegiul Budapest, de pilda, si multe alte mici institutii de felul acesta, care toate sunt sub egida Wissenschaftskolleg. Este o institutie a statului german, construita pe stiinte. Artele sunt exceptie.” La vremea respectiva, romanul ar fi urmat sa fie scris pe parcursul a 10 luni insa ulterior, autorul a mentionat in alte interviuri ca inca lucreaza la el, nefiind obisnuit sa scrie dupa date istorice atat de specifice.

In proiectul de cercetare de pe site-ul institutiei germane,„Theodoros” este prezentat drept un roman istoric care descrie viata fantastica si destinul unui personaj greco-roman nascut in 1818 in tara Romaneasca, partea de sud a ceea ce este acum Romania.

Teodor este copilul a doi servitori la curtea unui mare boier. La nastere, se profetizeaza ca va deveni imparat. Aceasta profetie devine cea mai mare obsesie a lui. Prima parte a romanului trateaza copilaria si adolescenta sa in Tara Romaneasca. La 17 ani, dispare definitiv din Tara Romaneasca si incepe partea a doua a romanului. La intervale din ce in ce mai mari, mama lui primeste scrisorile sale din locuri disparate din Levant si Orient, Arhipelagul grecesc, Palestina, Petra, Baalbek, Alexandria, descriind viata lui aventuroasa si actiunile crude si indraznete pe care le intreprinde in cautarea puterii si a bogatiei. El semneaza aceste scrisori cu varianta greaca a numelui sau, Theodoros.

Profetia este intr-adevar implinita in partea a treia a cartii. Dupa douazeci de ani de ratacire peste mari si prin taramuri pitoresti, ajunge in Abisinia, ia parte la „razboiul printilor”, isi schimba numele si personalitatea cu cel mai important conducator de razboi abisinian si, in cele din urma, preia puterea, devenind celebrul imparat Tewodros II al Abisinii.

Mircea Cartarescu este un autor extrem de apreciat de cititorii si criticii din intreaga lume, opera sa fiind tradusa aproape integral in limba spaniola. Acesta a publicat peste 25 de carti de proza, poezie, jurnalistica, eseistica si lucrari academice, precum si numeroase articole.

In prezent, Mircea Cartarescu este profesor la Universitatea Bucuresti, jurnalist, membru al PEN Romania si al Parlamentului Cultural European. Printre cele mai importante scrieri ale sale fac parte romanele „Travesti”, trilogia „Orbitor”, romanul „Solenoid”, volumele de proza scurta „Nostalgia”, „De ce iubim femeile”, „Melancolia”, volumele de poezie „Poeme de amor”, „Totul”, „Nimic”, „Levantul”.

Opera sa este tradusa in 25 de limbi, a primit majoritatea premiilor din domeniu in Romania, precum si numeroase recunoasteri internationale, precum Premiul „Thomas Mann” in Germania (2018), Premiul Formentor in Spania (2018), Premiul „Gregor von Rezzori” in Florenta (2015), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura (2015), Premiul orasului Leipzig pentru Armonie Europeana (2015), Marele Premiu pentru Poezie in Serbia (2013), Premiul Vilenica in Slovenia (2011).

Citește în continuare