Skip to content

Istoria reala care sta la baza filmului „Napoleon”, de astazi in cinematografe. Regizorul Ridley Scott: „Imparateasa Joséphine (Vanessa Kirby) era singura persoana care putea sa il submineze pe Napoleon (Joaquin Phoenix).”

In acest weekend intra in cinematografele din Romania noul film al lui Ridley Scott, una dintre cele mai asteptate pelicule ale anului: “Napoleon”. Inspirat de istoria reala a Napoleon Bonaparte, scenariul scris de David Scarpa expune modul crud in care celebrul general a pus mana pe tronul Frantei, intreaga lui cariera fiind analizata prin prisma relatiei sale cu Joséphine, prima sotie si marea lui dragoste.

Filmul ii are in rolurile principale pe Joaquin Phoenix in rolul lui Napoleon si Vanessa Kirby in rolul lui Joséphine, fiind produs de Scott pe un buget estimat intre 130 si 200 de milioane de dolari.

Productia a starnit deja controverse in randul istoricilor francezi care contrazic anumite detalii istorice. In schimb, pelicula a fost indelung apreciata de criticii de film pentru scenele de lupta care sunt descrise ca fiind foarte complexe si spectaculoase.

Povestea din film incepe cu decapitarea reginei Maria Antoineta in 1793, il urmareste pe Napoleon de la primele sale cuceriri militare pana la urcarea pe tron in 1804, abdicarea sa in 1815 si exilul sau la scurt timp dupa aceea. Imparateasa Joséphine, sotia cuceritorului francez, este o figura aproape la fel de importanta ca protagonistul ales de Ridley Scott, filmul fiind la fel de mult despre viata ei ca si despre destinul celui mai faimos individ francez. 

Istoria lui Napoleon este arhicunoscuta, tocmai de aceea Scott a optat sa spuna povestea din unghiul sotiei sale. Intr-un interviu acordat publicatiei Empire, cineastul a declarat ca Joséphine a fost deosebit de interesanta pentru ca era singura persoana care ar fi putut sa-l submineze pe Napoleon, un om cunoscut pentru cuceririle sale militare puternice si pentru acapararea puterii politice: „Stim cu totii ce monstru era in batalie si cum trisa, devasta, ucidea. Fara mila. Dar Joséphine a fost calcaiul lui Ahile”.

Inainte de a urmari filmul in cinematografe — va fi lansat si pe streaming la un moment dat, pe Apple TV+ — mai jos va invitam sa descoperiti istoria reala si pe alocuri incerta a Imparatesei Joséphine, un personaj despre care s-a scris mult si pe care unii cercetatorii o considera mai influenta si mai puternica decat se intelege in cartile de istorie. 

Inainte de a fi jucata de superba Vanessa Kirby (cunoscuta pentru rolul ei din The Crown), Imparateasa Joséphine a fost interpretata in mai multe productii cinematografice si de televiziune. 

In anii 1970, Stanley Kubrick planifica un film biografic despre Napoleon, in care a investit multi ani de cercetare. Deseori numit „cel mai mare film care nu a fost realizat”, lungmetrajul urma sa ii aiba pe Audrey Hepburn in rolul lui Joséphine si Jack Nicholson in rolul celebrului imparat. 

In 1954, Marlon Brando a interpretat rolul liderului militar francez in filmul Désirée – insa filmul se concentreaza in principal pe relatia lui Bonaparte cu Désirée Clary, care a fost candva logodita cu imparatul francez, iar rolul lui Joséphine a fost jucat de actrita britanica Merle Oberon.

Istoricii o descriu pe adevarata Joséphine ca o “uriasa contradictie”, fiind prezentata cateodata ca o partenera loiala si servila, o sotie care a ajutat dorinta de putere a lui Napoleon si i-a permis acestuia sa isi dirijeze propria viata in tandem. 

Alti cercetatori au pus accentul pe indulgenta, promiscuitatea si interesul personal al acesteia, subliniind cuceririle sale sexuale si risipa financiara, care au provocat conflicte in casnicia sa cu Napoleon. Tensiunea dintre aceste doua laturi opuse — formate atat in epoca dar mai ales dupa aceea — este ceea ce l-a inspirat pe Scott sa opteze pentru punctul de vedere al imparatesei.

In cazul filmului “Napoleon”, consultantul istoric a fost Michael Broers, cercetator la Universitatea din Oxford si autorul unei biografii in trei volume a lui Napoleon. El a sustinut ca Scott a fost interesat de influenta pe care Joséphine a avut-o asupra lui Napoleon, incercand sa ii construiasca acesteia —tinand cont de contextul social actual — imaginea unei femei puternice, care detinea controlul. Broers este de parere ca Joséphine din film nu este aceeasi cu realitatea istorica.

Joséphine s-a nascut Marie Josèphe Rose Tascher de la Pagerie la 23 iunie 1763, pe insula Martinica, aflata la vremea respectiva sub controlul francezilor. 

S-a nascut intr-o familie de nobili francezi care detineau plantatia Trois-Ilets din Martinica insa uraganele i-au lasat in ruine, aproape de faliment. La varsta de 16 ani, a plecat sa traiasca in Franta continentala iar in 1779 s-a casatorit cu Vicontele Alexandre de Beauharnais, un viitor politician. Impreuna au  avut doi copii, un fiu pe nume Eugène, nascut in 1781, si doi ani mai tarziu, o fiica, Hortense. 

Prima ei casatorie nu a fost una fericita, Beauharnais a trait cu o amanta, iar Joséphine avea sa se desparta in cele din urma de el, desi au ramas casatoriti pana la moartea lui. 

In 1788, s-a intors in Martinica, unde unii istorici spun ca a mai nascut un copil cu un alt barbat, desi aceasta poveste nu este verificata. O revolta a sclavilor de pe insula a determinat-o sa revina in Paris in 1790 insa Franta pe care o cunoscuse se prabusea, distrusa de tulburarile sociale provocate de Revolutie. 

Perioada haotica de violenta dintre 1793 si 1794 a afectat-o direct pe Joséphine.  Vicontele de Beauharnais s-a numarat printre cele aproximativ 17.000 de persoane executate de guvernul revolutionar, iar sotia sa instrainata a fost pusa in inchisoare timp de trei luni, scapand la limita de ghilotina.

Dupa eliberare, a imbratisat pe deplin viata in inalta societate pariziana, incepand o relatie cu Vicontele Paul Barras. In timpul unui bal monden organizat de acesta in 1795 se presupune ca l-ar fi intalnit pentru prima data pe Napoleon.

In acest punct, realitatea si fictiunea se amesteca in naratiunea — care se doreste a fi istorica — lui Joséphine si a lui Napoleon. Dupa cum scrie biograful Andrea Stuart in “The Rose of Martinique: A Life of Napoleon’s Joséphine”, povestea acestei „prime intalniri… a fost mitizata”.

Legenda spune ca Joséphine l-a intalnit pe Napoleon — pe atunci un tanar general — in 1795 cand acesta a venit la casa familiei sale pentru a pune mana pe sabia lui Alexandre, aflat in dizgratie. Fiul lui Joséphine, Eugène, a protestat vehement, impresionandu-l suficient de mult pe Napoleon incat acesta i-a permis adolescentului sa pastreze arma. Se spune Napoleon a vrut „sa o intalneasca pe femeia care ii inspirase fiului ei sentimente atat de nobile”.

Napoleon a fost fara indoiala intrigat de reteaua de relatii a lui Joséphine, care ii putea asigura un acces mai mare la cercurile elitiste, in incercarea lui de ascensiune sociala si politica. Cu toate acestea, Peter McPhee, autorul cartii “Liberty or Death: The French Revolution”, scria ca ea provenea dintr-o nobilime minora si ca pasiunea “lui pentru ea este absolut legata de atractia fizica, cu dovezi foarte puternice: scrisorile pe care i le scrie ulterior sunt incredibil de pasionale.”

In ceea ce o priveste, Joséphine a fost probabil ademenita de siguranta financiara si emotionala pe care i-o putea oferi Napoleon in calitate de vaduva, in varsta de 32 de ani, mama a doi copii. S-a scris mult ca ar fi avut de fapt mai multe puncte in comun prin faptul ca amandoi erau imigranti in Franta, Napoleon fiind nascut in insula Corsica.

Kate Williams scria in “Joséphine: Desire, Ambition, Napoleon” ca imparateasa ar fi fost reticenta la inceput in privinta casatoriei, dar in cele din urma a fost influentata de „pasiunea lui, de un mic aranjament financiar si de viitorul rol de sotie de militar”. In plus, relatia ei cu Barras era in declin, asa ca noul pretendent a sosit intr-un moment oportun.

“Napoleon”-ul lui Ridley Scott reconstituie intalnirea cuplului ca pe o intamplare petrecuta in timpul unei petreceri la care ambii se simt ca niste straini care observa inalta societate franceza.

Napoleon a fost cel care i-a dat pentru prima data noii sale iubiri numele „Joséphine”, un apelativ derivat din al doilea nume de botez al acesteia. Sigmund Freud a afirmat mai tarziu ca aceasta porecla avea valoare psihanalitica datorita asocierii sale cu fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte: „In virtutea numelui Joséphine, el putea sa-i transfere o parte din sentimentele de tandrete pe care le rezervase fratelui sau mai mare”.

Se considera ca Napoleon era foarte indragostit de ea, dar familia lui era ferm impotriva casatoriei, considerand-o pe Joséphine modesta si prea batrana pentru el. In ciuda acestor obiectii, generalul s-a casatorit cu ea in cadrul unei ceremonii civile in martie 1796. Si-au falsificat varstele pe certificatul de casatorie, Joséphine scazand patru ani (la 28 de ani), iar Napoleon adaugand 18 luni (la 26 de ani si jumatate).

La scurt timp dupa nunta, Napoleon a plecat in Italia, unde i-a condus pe francezi in lupta impotriva fortelor austriece si sardineze. I-a scris epistole pasionale sotiei sale, in care celebra senzualitatea acesteia si numele pe care i-l daduse: “Ma duc la culcare cu inima plina de imaginea ta adorabila. A trai in Joséphine inseamna a trai in campurile Elizee. Saruturi pe gura, pe ochi, pe piept, peste tot, peste tot.”

A fost o casnicie plina de greutati, pe de o parte din cauza faptului ca imparatul era adesea plecat luni intregi pentru cuceririle sale militare dar si pentru ca nu au avut niciodata copii impreuna, fapt care a creat o mare sursa de stres pentru Napoleon.

Amandoi au fost implicati in aventuri extraconjugale, se stie ca Joséphine a fost intr-o relatie cu Hippolyte Charles, ofiter al armatei franceze in timp ce Napoleon era cu Pauline Fourès, sotia unui ofiter subaltern.

Aceste provocari s-au tradus intr-o serie de barfe pe care le raspandeau unul despre altul pentru a-si demonstra puterea unul in fata celuilalt. In timp ce Napoleon a folosit impotriva ei barfele despre adulter, Joséphine i-a reamintit de accesul social pe care i-l oferea casatoria lor, spunandu-i ca „esti doar o mica bruta care nu este nimic fara mine”.

Se considera ca Joséphine si-a acceptat obligatiile uxoriale si s-a angajat pe deplin sa contribuie la promovarea ambitiilor politice ale sotului ei abia dupa lovitura de stat din noiembrie 1799, cand Napoleon a rasturnat Directoratul francez. De altfel, potrivit lui Broes, ea a fost parte a conspiratiei: “Existau doi membri ai guvernului care puteau crea probleme, iar ea i-a invitat la o cafea de dimineata. Apoi i-a tinut ocupati in timp ce se desfasura lovitura de stat. Acela este momentul in care ea isi arunca soarta in joc alaturi de el”.

In 1804, cand Napoleon s-a incoronat, Joséphine a fost numita la randul ei imparateasa a Frantei, devenind ulterior si regina a Italiei, cand sotul ei a preluat controlul tarii in 1805. 

Cuplul a tinut o a doua ceremonie de casatorie, de data aceasta cu ritualuri religioase, inainte de incoronarea lor comuna la 2 decembrie 1804. Ridicata la o pozitie de maretie si grandoare, Joséphine a prosperat in noile sale indatoriri, organizand receptii, intretinand demnitarii in vizita si prezidand curtea regala alaturi de sotul ei.

In aceeasi perioada a devenit cunoscuta pentru gusturile extravagante si cheltuieli absurde. Potrivit unei biografii din 1963 a lui Ernest John Knapton, imparateasa a adunat pe parcursul casatoriei cu Napoleon o colectie enorma de 520 de perechi de pantofi, 673 de rochii din catifea sau satin, 980 de perechi de manusi si 252 de palarii. De asemenea, a facut renovari la Chateau de Malmaison, unde se plimbau animale exotice precum cangurii, maimutele si zebrele.

Mai jos puteti citi despre bijuteriile imparatesei.

Pe masura ce Napoleon si-a afirmat dominatia militara in Europa, in primii ani ai domniei sale, a devenit profund preocupat de mostenirea si longevitatea sa, fiind ingrijorat de faptul ca Joséphine nu-i va oferi niciodata copii. 

Astfel, si-a casatorit copiii vitregi intr-un mod strategic: pe Eugène cu o printesa bavareza si pe Hortense cu fratele lui mai mic, Louis Bonaparte, care mai tarziu va deveni rege al Olandei. Aceasta decizie ar fi trebuit sa il ajute in stabilirea unei dinastii.

In mod ironic, Napoleon nu are descendenti legitimi directi care sa traiasca in prezent, dar membrii familiilor regale olandeze, suedeze, norvegiene si belgiene moderne o numara pe Joséphine printre stramosii lor.

Cei mai multi cercetatori ai epocii napoleoniene spun ca incapacitatea cuplului de a avea un copil l-a determinat pe imparat sa o paraseasca pe Joséphine, aranjand o casatorie ulterioara cu arhiducesa austriaca Marie-Louise, Ducesa de Parma. Alti istorici pun destramarea casatoriei pe seama cheltuielilor extravagante ale lui Joséphine, care au fost mari decat cele ale Mariei Antoaneta.

Astfel, la sfarsitul anului 1809, Napoleon a anuntat-o pe Joséphine ca doreste sa dizolve casatoria lor dupa mai bine de un deceniu de relatie.

Abandonata de Napoleon, fosta imparateasa s-a retras din viata publica in resedinta sa privata de la Malmaison, in afara Parisului. 

Divortul Imparatesei Josephine, Henri Frédéric Schopin, 1846

Acolo a continuat sa organizeze petreceri si sa intretina oaspeti importanti, dar si sa construiasca gradini luxuriante, cu plante si animale exotice importate de pe alte continente. Extravagantele ei au continuat, in special prin achizitionarea de lucrari ale unor artisti precum Titian, Giovanni Bellini si Leonardo da Vinci.

La 29 mai 1814, Joséphine a murit la varsta de 50 de ani, din cauza unor complicatii de pneumonie.

Desi nu-l mai vazuse pe Napoleon de cativa ani, se pare ca era la curent cu miscarile militare si cuceririle politice ale acestuia, inclusiv cu campania esuata impotriva Rusiei, care a marcat „inceputul sfarsitului” pentru imparat, dupa cum spunea fostul sau ministru de externe. 

Relatia lor a fost mitizata in continuare si transformata intr-o poveste specifica epocii romantismului. Unii istorici sustin ca fostii conducatori francezi s-ar fi inteles bine in ultimii ani ai vietii lui Josephine si ca Napoleon s-ar fi inchis doua zile in camera lui de pe insula Elba, unde se afla in exil, cand a aflat vestea mortii acesteia. El a decedat sapte ani mai tarziu, in exil pe Insula Sfanta Elena, si se spune ca ultimele cuvinte ar fi fost: „Franta, armata sef al armatei, Joséphine”.

Citește în continuare