Fragment carte. Brancusi si Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan si Tonton de Doina Lemny.
Scrisa de Doina Lemny, cel mai mare exeget in opera lui Brancusi, cartea „Brancusi si Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan si Tonton” deschide o fereastra rara spre latura personala si pasionala a a artistului nascut la Hobita. Prin schimbul de scrisori, il prezinta pe Brancusi, un barbat de 50 de ani, deja faimos in Europa si SUA, indragostit pana peste cap de o tanara ingenua de nici 20 de ani, Marthe Lebherz.
Intalnirea lor, in 1925, pare desprinsa dintr-un roman: dragoste la prima vedere, Marthe angajata ca secretara pentru a masca povestea lor, iar apoi, odata cu plecarea lui Brancusi la New York pentru a pregati expozitia de la Galeria Brummer, o avalansa de scrisori zilnice, pline de dor, desenate, numerotate, semnate cu porecle inventate – Tantan si Tonton. Din aceste pagini, reunite cu grija de Doina Lemny, razbate o tensiune intensa intre dorinta, arta si sacrificiu: Brancusi se viseaza sot, cumpara un teren pentru casa lor, dar in acelasi timp isi da seama ca are nevoie de libertate absoluta pentru a crea.
Cartea, lansata la Editura Vremea si disponibila in librarii, este, de fapt, portretul unui Brancusi asa cum nu l-ati mai intalnit – fragil, sensibil, nesigur, gelos, ca un adolescent. O lectura care ne arata ca in spatele geniului sculptural se ascundea o inima capabila sa tresara si sa sufere cu aceeasi intensitate cu care cioplea piatra sau lemnul.
Fragment carte. Brancusi si Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan si Tonton de Doina Lemny.
3 septembrie 1926 – Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe, nedatată, scrisă cu cerneală neagră pe patru pagini (după conținut, se pare că a fost începută vineri, 3 septembrie 1926, la bordul transatlanticului Paris Cie Gle, French Line)
Vineri seara
Bună seara, Tonton,
Marea e foarte agitată, vaporul e beat și muzele sunt blânde: ele mă țin pe picioare.
Astor s-a baricadat în castelul lui pe puntea de sus, între coșuri.
Bună ziua, Tonton!
E sâmbătă. Mă gândesc la tine și îmi tremură buzele. A ieșit soarele și marea s-a mai liniștit. Mă duc să-l eliberez pe Astor.
Bună ziua, Tonton!
E duminică! Nu mai bate vântul și marea e calmă. Dar soarele s-a ascuns de atâtea slujbe ținute pentru zei obscuri. Astor s-a uitat îngrozit la valurile înspumate rămase în urmă, la vapor și la mine. Mă topesc de durerea de a fi singur în deșert.
Bună ziua, Tonton.
E luni. Oceanul e albastru și soarele îl sărută în toată nemărginirea sa.
Bună ziua, Tonton.
E marți dimineață. Vaporul se apropie de coastă protestând din toate încheieturile.
3 septembrie 1926 – Scrisoare de la Marthe către Brâncuşi, datare incompletă, scrisă cu cerneală neagră pe trei foi de hârtie bej
Preascumpule Tantan,
Când portarul mi-a înmânat de dimineață scrisorile, ți-am recunoscut imediat scrisul și m-am și așezat pe banca ta ca să-ți răspund. Să-mi spui dacă ți se pare nepotrivit să intru la tine ca 1 – să-ți citesc scrisorile și 2 – să-ți răspund în liniște.
Dintre noi doi, eu sunt prima care primește, la tine durează o săptămână să ajungă scrisorile. Cum ți-ai uitat ochelarii, sper să nu-ți fie prea greu să citești ce-ți scriu.
A venit ieri Foinet* și a luat tot ce era pe postamentul mare de lemn. S-a mirat că pasărea cea mare nu avea soclu! Crede că ai uitat tu să-l pui laolaltă cu celelalte sculpturi. Dacă e așa, cred că mai ai încă timp să-mi scrii și să-mi spui pe care vrei să-l împachetăm, înainte să plece Marcel*. Erau două socluri mici de marmură învelite în hârtie, dar Foinet zice că nu ajung. Așa e, dar poate că în America ai pe ce o pune. Am încuiat atelierul cel mic cu lacătul. Foinet însuși a montat belciugele.
Mă simt atât de bine la tine și mă scald în atmosfera care îmi amintește de tine. Îmi face foarte bine căci mă simt dintr-odată tare singură și pierdută. Îmi caut un apartament sau o cameră, și Parisul îmi pare un iad. Iată ce înseamnă să fi petrecut 15 zile cu tine în cer. E greu pe pământ și mă cuprinde neliniștea, câteodată faptul că noi doi ne-am găsit unul pe celălalt ar trebui să-mi dea putere.
Cu siguranță scrisoarea mea are să ți se pară foarte lungă, dar dacă ai fi aici n-aș avea nevoie să-ți spun nimic, ci numai să te privesc și să te sărut.
M-am apucat din nou să învăț engleza pentru ca, dacă te vei duce în America pentru încă un an, să mă poți angaja ca secretară sau orice altceva, dacă vrei.
Am văzut-o pe Juela care vrea să mă duc să-i țin companie la butic când are să fie în stare să se ducă. Deocamdată e foarte bolnavă, a răcit.
Juliette* muncește întruna.
Dacă se întâmplă să ai puțin timp, scrie-mi – m-aș bucura. Mă gândesc tot timpul la tine și-ți trimit un val de tandrețe.
Te iubesc puțin, mult. Tonton
* Foinet – Lucien Lefebvre-Foinet, fabricant de articole pentru desen și pictură și transportator de opere de artă, pe care Brâncuși îl însărcinase cu pregătirea operelor pentru expoziția inaugurată pe 17 noiembrie 1926 la Galeria Brummer din New York.
* Marcel este Marcel Duchamp, organizatorul expoziției de la Galeria Brummer din New York.
* Juliette, sora Marthei.
Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe, datată, scrisă cu cerneală neagră pe patru pagini; cu antetul Hotelului Brevoort din New York si plic cu ştampilă din 18 octombrie 1926
[în capul paginii, frize cu motivul Sărutului şi o vinietă cu acelaşi motiv]
Îţi trimit toate sărutările astea ca să-ţi spun cât te iubesc.
Dragă Tonton preaiubită,
Cît de mult te iubesc, prietenă scumpă, copila mea, dulcea mea mămicuţă. Eşti bună cu Tantan, el e fericit când îl mângâi şi ascultă ce-i spui şi plânge de fericirea pe care i-o dai, pe care i-o aduc scrisorile tale. Cum mi-aş dori să fiu lângă tine în momentul acesta, scumpă prietenă, să te dezmierd puţin, mult, mult, mult. Înot în valul bucuriei pe care mi-o trimiţi şi ştii, iubito? Ghici, Tonton. Ghici! Fac şi eu ca tine. Înţelegi tu, încep să fiu şi eu nerăbdător la gândul întoarcerii. Am ajuns să ţin socoteala timpului, draga mea, eu, care ți-am tot dat sfaturi de domn serios! Nici n-ar fi trebuit să mă deranjez. Ceartă-mă, Tonton, repede, repede, ceartă-mă, pune tu copilul la punct, spune-i să-şi facă mai întâi temele. Consolează-te, adorata mea! Nu eşti singura care moare de dor. Tantan la fel, iubito. Cum te mai miri tu că am ştiut dinainte că fotografiile nu sunt ce trebuie, dar tu însăţi m-ai făcut să înţeleg, dragă Tonton. Adesea dezvăluim lucruri fără să avem cea mai vagă idee că facem asta. Mama ta e foarte drăguţă şi sunt sigur că înţelege mult mai multe decât îţi imaginezi tu. Muzele ţi-au trimis inspiraţie bună să-i spui nu Juelei şi nu cred că te-a întrebat ca să ştie dacă despre mine era vorba. Poate e mai şireată decât crezi tu, decât credem noi, dulcea mea dragă. Mă bucur că ţi-s dragi Muzele şi că şi tu crezi în ele la fel cum şi eu le iubesc şi cred, iubito, Tonton dragă.
17 octombrie
Am primit în dimineaţa asta cele două cărţi şi restul. Ar fi fost bine să-mi trimiţi mai demult cererile de sculpturi. M-aş fi putut scuza la timp, dar nu-i nimic, nu te supăra, Tonton. Iţi trimit un sărute pe care să-l ţintuieşti de perete.
Îţi mulţumesc pentru legăturile de aur ale blondei Isolde* – ele mi-au fost cea mai mare încercare. Iţi mulţumesc şi pentru sinceritate. Asa te ador, întreagă – şi nu-ţi cere iertare, prietenă scumpă, căci sunt convins acum că doar eu sunt de vină că primele mele scrisori te-au putut face să crezi că nu te iubesc. Dar tu să mă ierţi, iubito, căci eram zăpăcit din cauza marelui eveniment, cum ai fost şi tu, nu înţelegeam ce mi se întâmplă.
Deprimarea care mă apăsa la plecare, cum ai văzut şi tu, nu era oboseală, ci durerea de a te părăsi. Te-am căutat toată viaţa şi de-abia te-am găsit şi a trebuit să plec, sfâşiat de gândul că poate te-am pierdut în mod iremediabil. Dar nu ştiam pe atunci că am sufletul sfâşiat şi că în tulburarea mea te puteam răni. Legătura de aur e cea care m-a trezit, iubito, aducându-mi dovada de preţ a iubirii tale şi când ai încetat să mi-o trimiţi, ai fost inspirată de muze, căci asta m-a făcut să înţeleg mai bine.
Vezi tu, dulce prietenă, toate lucrurile mici dau naştere unor lucruri foarte mari. Dragă Tonton adorată, mi-e sufletul plin de sufletul tău şi sunt în întregime cu tine. Să ne bucurăm cu candoare şi măsură de fericirea noastră şi să ne rugăm muzelor să ne apere şi să-mi grăbească întoarcerea.
Te sărut dulce așa cum te iubesc.
Tantan [vinietă cu motivul Sărutului]
*este vorba despre șuvița de păr pe care Marthe i-o trimisese într-o scrisoare.
27 octombrie 1926 – Scrisoare de la Marthe către Brâncuși, datare incompletă, scrisă cu cerneală neagră pe patru pagini, hârtie cafenie
Tantan, dragul meu pe care îl iubesc din toată inima.
Sinceritatea aceasta dintre noi e atât de frumoasă și simt că ne unește și mai strâns. Inelul de sărutări care înconjura scrisoarea ta mi-a adus atâta fericire și a fost ca unul dintre lucrurile acelea mici despre care îmi spuneai tu că îți deschide ochii asupra lucrurilor mari*.
Citindu-te, mi s-au umplut ochii de lacrimi căci mă emoționează adânc că-mi împărtășești tot ce-ți stă pe inimă.
Mă minunez că într-un timp atât de scurt ai ajuns să îmi încredințezi cele mai tainice cugetări ale tale. Încă demult am fost surprinsă că o criticai în fața mea pe Lizica care pe atunci era prietena ta și îmi spuneai mereu vorbind despre dans că ea nu înțelege și că tu crezuseși că altfel avea să se comporte.
Cum îmi puteai tu împărtăși asemenea impresii mie, care puteam foarte bine să îi spun Lizicăi? Dacă n-am făcut-o niciodată e pentru că mi se părea că nu greșești, fără ca în acel moment să înțeleg prea bine nici cum, nici de ce.
Cum aş putea să te cert pentru ceva ce am făcut eu. Nerăbdarea ta care o egalează pe a mea îmi dovedește încă o dată cât de mult ne iubim.
Da, binecuvântată fie despărțirea noastră care ne face să ne dăm seama de atâtea lucruri pe care nici nu le-am simțit în primele clipe de exaltare. Şi acum îmi vin în minte tot felul de detalii. Primirea pe care mi-ai făcut-o prima dată când ți-am fost prezentată mi s-a imprimat în memorie. Am vrut cândva să-ți spun toate astea dar eram prea emoționată și nu-mi găseam cuvintele. Când am ieşit de la tine, inima mi-era ușoară, ușoară și simțeam o bucurie imensă ca atunci când revezi pe cineva după o lungă, foarte lungă absență.
Simpatia pe care am simțit-o din prima clipă îmi părea că a existat dintotdeauna, atât de puternică era. Cum a făcut timpul să ne aducă în punctul în care ne aflăm acum? Mister?
Am o mică mărturisire să-ți fac. Îți vine să crezi, într-o zi am fost geloasă în mod absolut inexplicabil. Atunci când te-ai întors din Londra, cred. Povesteai despre călătorie și ne-ai spus despre o englezoaică care-ți plăcuse tare mult și pe care voiai să o aduci cu tine în Franța. Am avut chiar curiozitatea să te întreb imediat de ce n-ai făcut-o. În timp ce povesteai, îmi imaginam deja că n-aş mai putea să te revăd dacă ar fi fost o altă femeie în atelier. Ca să vezi la ce le umblă mintea fetelor tinere. Și totuși până atunci nu mă gândisem niciodată, niciodată la tine, nici la iubire, nici la nimic şi am simțit în inimă ghimpele geloziei. M-am simțit foarte rușinată după aceea. Și acum, din fericire, n-am mai simțit așa ceva în privința ta. Și chiar să vrei n-aș mai putea.
Ah! Deci așa, Tantan se topește de dor? Dar nu e îngăduit așa ceva. Hai, obrăznicuțule, vino pe genunchii mei să te alint puțin, am să fac tot ce pot ca să te împac și „încă ceva, pe care nu îndrăznesc să-l spun, încă ceva pe care nu îndrăznesc să-l spun aici”. Hai, Tantan, că nu știi ce m-am hotărât să fac. Să nu te superi, pur și simplu nu vreau să rămâi virgin și pentru asta…
Ah, Tantan, ce lucruri îți mai spun și eu!… în sfârșit, n-ai să le citești decât tu, dragule drag. Te iert și trebuie să te iert pentru că vina nu e doar a ta. Aș fi vrut mai bine să nu suferi. Sunt foarte fericită că muzele au atâta grijă să ne lumineze și le sunt recunoscătoare pentru acest lucru.
Nu, nu, te asigur că mama nu-şi închipuie nimic sau dacă bănuiește că-mi placi mult, mă aprobă. Când se deschide expoziția ta? O să-i facă onorurile şi regina României? Am văzut în Excelsior” că a fost primită cu mare pompă la New York. Drag Tantan, am multe să-ți spun dar deocamdată uite 2 pagini, pe curând dragule drag.
Te sărut ca în visele mele. Mă înăbuş de bucurie de fiecare dată când mă gândesc la tine.
O mie de sărutări pentru dragul meu drag.
Tonton
*Brâncuși îi trimite nişte benzi decorate cu o serie de Săruturi. Unele sunt desenate hârtie cartonată aurită, îndoită în chip de banderolă.
