Anish Kapoor, unul dintre cei mai cunoscuti artisti contemporani, readuce in prim-plan dialogul dintre arta si arhitectura prin doua proiecte monumentale inaugurate zilele trecute. 

La Napoli, sculptorul britanic semneaza impreuna cu biroul londonez AL_A o noua statie de metrou cu intrari sculpturale care transforma accesul spre subteran intr-o experienta vizuala si simbolica. 

In paralel, in Elvetia, la Lucerna, a fost ridicata Ark Nova, o sala de concerte gonflabila conceputa de Kapoor alaturi de arhitectul japonez Arata Isozaki.

Monte Sant’Angelo, statia de metrou inaugurata oficial pe 11 septembrie in cartierul Traiano din Napoli, reprezinta unul dintre cele mai ambitioase proiecte de regenerare urbana si culturala din ultimii ani. 

Primele planuri au fost trasate inca din 2003, cand Kapoor a fost invitat sa propuna o interventie in cadrul programului amplu de modernizare a infrastructurii subterane a orasului. Proiectul, realizat impreuna cu Amanda Levete si studioul AL_A, a fost gandit ca o sculptura la scara arhitecturala, nu ca o simpla constructie utilitara. 

„Acestea nu sunt cladiri. Sunt sculpturi in care intri. Arta este inutila, nu face nimic, si tocmai asta o face esentiala”, declara Kapoor in urma cu doua decenii, intr-un interviu care anticipa filosofia acestui proiect.

Statia are doua intrari distincte, ambele semnate de Kapoor. Prima, realizata din otel corten cu aspect ruginit, a fost instalata in 2022 si pare ca se ridica organic din pamant, asemenea unui bolovan modelat de timp. Forma bulbata, cu suprafete curbate, este strapunsa de o palnie inversata care directioneaza privitorul spre subteran. 

A doua intrare, finalizata in 2017, este o structura tubulara din aluminiu neted, cufundata partial in sol, evocand un gol sau o cavitate. Cele doua volume functioneaza in oglinda, raspunzand peisajului urban si reliefurilor inconjuratoare.

Pentru Kapoor, contextul napolitan a fost esential: „In orasul Vezuviului si al portilor mitice spre Infern descrise de Dante, mi s-a parut important sa explorez semnificatia coborarii in subteran.” Astfel, accesul la metrou devine o metafora vizuala intre viata cotidiana si simbolurile adancurilor, intre pragmatismul transportului public si dimensiunea mitica a locului.

In paralel cu finalizarea proiectului de la Napoli, Anish Kapoor aduce inapoi in Europa unul dintre cele mai neobisnuite experimente ale sale: Ark Nova.

Ark Nova este o sala de concerte gonflabila conceputa impreuna cu arhitectul Arata Isozaki, decedat in 2022. Structura temporara, creata initial in 2013 in Japonia dupa cutremurul si tsunami-ul din 2011, a fost gandita ca un simbol al sperantei si rezilientei colective. 

Forma gonflabila si translucida permite ridicarea rapida a unei sali de spectacole care functioneaza in acelasi timp ca sculptura, instalatie de arta si spatiu comunitar.

Ark Nova a fost amplasata pe malul lacului Lucerna, in zona Lidowiese, unde gazduieste un program de 11 zile Lucerne Festival 2025, concerte de muzica clasica, jazz, folk si pop. 

In paralel, vizitatorii au acces la o expozitie organizata la Muzeul Hans Erni, care documenteaza etapele proiectului, de la conceptul initial si desenele de atelier pana la montajele din Japonia si actuala varianta elvetiana. Astfel, Ark Nova devine nu doar o sala de concerte, ci si un spatiu muzeal viu, in care procesul de creatie este explicat publicului.

Particularitatea Ark Nova este mobilitatea constructiei, structura poate fi transportata si montata in diferite locuri, transformand spatiul public intr-un centru cultural temporar. Organizatorii au introdus sesiuni “Open4All” si zile dedicate familiilor, pentru ca vizitatorii sa poata explora sala liber, chiar si in afara concertelor.

Anish Kapoor s-a nascut in 1954 la Bombay si s-a stabilit in Marea Britanie in anii ’70, unde s-a format la Hornsey College of Art si la Chelsea School of Art and Design. 

Ascensiunea lui a fost rapida: in anii ’80 era deja considerat o voce esentiala a noii sculpturi britanice, remarcandu-se prin forme abstracte, masive, adesea monocrome, care imbina simplitatea vizuala cu incarcatura simbolica. In 1991 a primit prestigiosul Turner Prize, confirmandu-si locul in prima linie a scenei artistice internationale.

Recunoasterea mondiala a venit odata cu lucrari de mare vizibilitate in spatiul public, dintre care cea mai cunoscuta este Cloud Gate din Chicago, sculptura oglinda inaugurata in 2004 in Millennium Park, devenita un reper urban si un simbol fotografic al orasului. Kapoor a mai semnat proiecte la scara monumentala precum ArcelorMittal Orbit, turnul construit in Parcul Olimpic din Londra pentru Jocurile Olimpice din 2012, sau interventii muzeale complexe la Versailles si Guggenheim Bilbao. De-a lungul timpului, a colaborat cu arhitecti de renume si a explorat materiale diverse, de la pigmenti intens colorati si piatra la otel inoxidabil, rasini si structuri gonflabile.

Importanta sa deriva nu doar din spectaculozitatea proiectelor, ci si din capacitatea de a redefini granitele dintre arta, arhitectura si spatiul public. Influentele sale vin atat din sculptura modernista – Brancusi sau Henry Moore – cat si din filosofia orientala, interesul pentru vid, spatiu interior si iluzie optica. A reusit sa creeze un limbaj artistic recognoscibil, in care formele aparent simple ascund experiente senzoriale profunde si intrebari despre natura perceptiei.

Fascinat de ideea de vid si spatiu interior, Kapoor a experimentat cu forme concave si materiale inovatoare, cea mai discutata inovatie fiind utilizarea pigmentului Vantablack, considerat cel mai negru material creat vreodata, capabil sa absoarba aproape integral lumina (in proportie de 99,96%), care a generat dezbateri aprinse despre limitele proprietatii intelectuale in arta — Kapoor a inregistrat pigmentul ca marca inregistrata si a pus interdictie in utilizarea lui de catre alti artisti. 

Pe langa controversele pe care le creeaza multe dintre proiectele sale, Kapoor reuseste sa pastreze o relatie de tensiune intre arta, tehnologie si societate. Opera lui nu se limiteaza la estetica, in schimb provoaca perceptii, spatiul urban si discursul politic.