UPDATE. Un carnet cu schite atribuit lui Brancusi a fost descoperit intr-o colectie privata din Olanda. Peste doi ani, cand opera lui Brancusi va intra in domeniul public, vor creste tentativele de a pune pe piata lucrari false.
Un carnet manuscris atribuit lui Constantin Brancusi, care contine 39 de crochiuri, noua semnaturi si cinci note, a fost identificat recent intr-o colectie privata din Olanda.
Informatiile au fost dezvaluite in premiera de publicatia Le Figaro. Descoperirea, prezentata drept una cu „valoare documentara notabila pentru istoria artei moderne”, a fost realizata intr-un fond ce apartinea unui colectionar specializat in arta primei jumatati a secolului al XX-lea.
Pana in acest moment, nu exista o confirmare oficiala din partea institutiilor muzeale sau a expertilor consacrati in studiul operei lui Brancusi. Astfel, exista si posibilitatea ca piesa sa fie un fals. (La finalul articolului exista un drept la replica care contrazice acest lucru).
Carnetul poarta pe coperta adresa „54 rue du Montparnasse Paris C. Brancusi”, atelierul sculptorului in perioada in care a creat unele dintre cele mai importante lucrari ale sale.
Ansamblul de desene este datat aproximativ intre anii 1908 si 1916, interval in care Brancusi lucra la Paris si dezvolta formele care aveau sa defineasca modernitatea sculpturii europene.
Conform comunicatului transmis de echipa de expertiza AFD catre Le Figaro, crochiurile ar functiona ca studii pregatitoare pentru lucrari precum „Nou-nascutul”, „Muza adormita” si „Sarutul”.
Brancusi este cunoscut pentru faptul ca a pastrat foarte putine caiete de lucru, iar numarul carnetelor documentate in colectii publice este redus. Obiectul identificat in Olanda ar completa, conform informatiilor furnizate de AFD, un alt lot de 22 de crochiuri atribuite sculptorului, formand astfel un corpus de 61 de desene.
Potrivit Le Figaro, specialistul in expertiza grafologica care a analizat carnetul de schite a comparat semnaturile si notele cu documente pastrate la Centre Pompidou, Biblioteca Kandinsky si in diverse corespondente autografe ale artistului.
Crochiurile din interior par a fi realizate in grafit, creion colorat si cerneala chinezeasca, ultima tehnica fiind rara in practica grafica a lui Brancusi. Prezenta acesteia, in special pe verso-ul paginilor, a atras atentia expertilor, mai ales in contextul in care desenele nu au fost niciodata publicate sau prezentate intr-o expozitie. Caracterul inedit al continutului si tehnicile necesita o analiza aprofundata pentru a stabili daca lucrarile apartin intr-adevar sculptorului sau daca reproduc stilul acestuia intr-o maniera abil construita.
In prezent, este in lucru o comisie stiintifica internationala care ar urma sa studieze carnetul.
Scopul comisiei ar fi sa examineze, prin metode de autentificare avansate, procesul creativ sugerat de aceste schite si sa stabileasca relatia lor precisa cu operele sculptate ale artistului din aceeasi perioada. Deocamdata, nu au fost anuntate public numele specialistilor implicati sau calendarul analizei.
Totusi, in absenta unei autentificari riguroase realizate de expertii consacrati ai operei brancusiene, informatia trebuie tratata cu prudenta. Practica falsurilor pe piata de arta dedicata sculptorului este bine documentata, iar orice material nou atribuit lui Brancusi este supus, de regula, unui proces laborios de verificare interdisciplinara.
In autentificarea operei lui Brancusi, sunt recunoscuti la nivel international doi experti: Margit Rowell pentru desene si Friedrich Teja Bach pentru sculptura. In randul specialistilor, David Grob este unul dintre cei mai buni cunoscatori ai fotografiei lui Brancusi in timp ce istoricul de arta Doina Lemny este cel mai mare specialist in opera si biografia artistului. La un nivel unanim acceptat, cel mai mare expert brancusian a ramas regretatul Sidney Geist care a decedat in 2005.
Intr-o discutie purtata recent cu David Grob si Doina Lemny la Cracovia, acestia avertizau ca apropierea de anul 2028 va creste tentativele de a pune pe piata lucrari false.
Potrivit legislatiei europene, operele intra in domeniul public la 70 de ani dupa moartea autorului, data fiind calculata de la 1 ianuarie al anului urmator. In cazul lui Brancusi, care a decedat la 16 martie 1957, operele lui vor intra in domeniul public la 1 ianuarie 2028. De la aceasta data, creatiile lui pot fi utilizate fara acord si fara plata drepturilor patrimoniale.
In prezent, orice reproducere, publicare, filmare, distribuire si comercializare a imaginilor lucrarilor — inclusiv expozitii, carti si cataloage — trebuie aprobata de ADAGP, (Société des Auteurs dans les Arts Graphiques et Plastiques), societatea franceza de gestiune colectiva care il reprezinta pe Theodor Nicol, mostenitorul lui Brancusi.
Despre descoperirea carnetelor publicate de Le Figaro, Doina Lemny ne-a declarat: “Nu-mi permit sa fac expertiza in autentificarea operelor lui Brancusi. Insa pentru ochiul obisnuit cu desenul lui Brancusi, aceste desene nu par convingatoare, par cel putin bizare, daca nu chiar false. Minimalismul artei lui Brancusi duce in eroare multi falsificatori in sculptura si desen, pentru ca n-au inteles procesul de creatie al artistului si ca acesta a ajuns la aceasta „simplicitate – cum o numea el intr-unul din aforismele sale – care este complexitatea rezolvata”. Daca desenul “Sarutul” reluat de artist in nenumarate randuri, sub forma de frize si de vignete inclusiv in scrisorile sale, devenind chiar semnatura lui, pare de o simplitate dezarmanta, cei care-l imita nu observa anumite amanunte pe care artistul le introducea in fiecare din aceste desene. Ii astept cu onesta curiozitate pe specialistii implicati in aceasta descoperire sa-si aduca argumentele, sperand sa fie implicati si expertii in Brancusi.”
In curand va incepe anul 2026, un moment simbolic major pentru cultura romaneasca, fiind desemnat oficial Anul Constantin Brancusi. Toate institutiile statului — de la Parlament, Administratia Prezidentiala si Guvern, pana la autoritatile publice locale si institutiile din subordinea lor — vor putea organiza sau sprijini logistic si financiar manifestari culturale, artistice si educationale dedicate vietii si operei lui Brancusi.
Drept la replica (14 ianuarie 2026)
Jean-Michel Bourgeois, Expert judiciar în scrieri și documente, Pe lângă Curtea de Apel din Grenoble – Franța
Cu privire la opinia prejudiciabilă exprimată asupra expertizei carnetului
Articolul menționează că „în lipsa oricărei confirmări oficiale a acestui carnet din partea experților, este posibil ca acest carnet să fie un fals”.
O asemenea afirmație, formulată fără nicio cunoaștere a conținutului carnetului, constituie o opinie pur subiectivă și lipsită de fundament, profund prejudiciabilă pentru mine. O astfel de formulare, încărcată de subînțelesuri, aduce atingere integrității și profesionalismului meu și orientează implicit percepția cititorului, lucru pe care nu îl pot accepta.
Cu privire la declarațiile atribuite doamnei Lemny
Articolul o citează pe doamna Lemny care, deși recunoaște că nu pretinde a fi expertă în opera lui Brâncuși, afirmă totuși că desenele „nu par convingătoare, par cel puțin ciudate, dacă nu chiar complet false”.
Or, după toate probabilitățile, doamna Lemny:
• nu a văzut carnetul;
• nu a efectuat nicio analiză materială;
• nu a comparat nicio semnătură și niciun text manuscris;
• nu a avut acces la nicio dată tehnică.
Cum poate avansa asemenea afirmații fără a fi studiat integral desenele, precum și scrisul și semnăturile prezente în carnet?
Orice „apreciere” formulată în aceste condiții nu poate avea nicio valoare probatorie și nu poate fi, în niciun caz, asimilată unei opinii avizate sau unei avertizări de expert. Prezentarea unor asemenea declarații ca fiind o analiză credibilă este înșelătoare pentru cititor și aduce atingere onestității și imparțialității mele.
Cu privire la metodologia de expertiză aplicată carnetului
Carnetul a fost expertizat în conformitate cu standardele riguroase ale expertizei judiciare,
incluzând în special:
• examinarea hârtiei, a legăturii și a procesului de îmbătrânire;
• analiza cernelurilor;
• studiul comparativ a nouă semnături și a cinci texte manuscrise, incluzând verificarea
reflexelor grafice și a gesturilor tipice;
• compararea a treizeci și nouă de schițe cu opere recunoscute ale lui Brâncuși;
• corelări cronologice și documentare.
Fiecare etapă este documentată, reproductibilă și verificabilă.
Autentificarea carnetului se bazează în principal pe analiza semnăturilor și a scrisului. Dacă cele nouă semnături și cele cinci texte manuscrise sunt de mâna artistului, atunci carnetul este, în mod necesar, autentic.
Trebuie înțeles faptul că semnătura rezultă dintr-un proces evoluat și complex. Repetiția creează un automatism care conferă semnăturii spontaneitate și instituie un adevărat „ritual”. Din acest moment începe preprogramarea creierului, deoarece repetarea „ritualului” generează reflexul. Astfel, desenul, proporțiile, precum și variațiile de presiune și de viteză ale semnăturii sunt executate automat. Același lucru este valabil și pentru scris.
Compararea cu semnături și texte manuscrise ale lui Brâncuși evidențiază un asemenea nivel de similitudine încât probabilitatea ca un falsificator să fi reușit să reproducă atâtea reflexe grafice și gesturi tipice în cele nouă semnături și cele cinci texte este aproape inexistentă, dacă nu chiar nulă.
În ceea ce privește schițele, este relevant de menționat că dintre acestea, cincisprezece fac referire la sculpturi sau la alte schițe autentificate ale lui Brâncuși. Este util de precizat că o schiță nu este decât o schiță, iar opera finală poate prezenta anumite diferențe față de aceasta, în funcție de starea de spirit a artistului în momentul realizării.
Rectificări solicitate
În consecință, se impune precizarea clară a faptului că, până în prezent, nimic nu permite punerea la îndoială a autenticității acestui carnet; că declarațiile atribuite doamnei Lemny au fost formulate fără ca aceasta să fi avut acces la carnet sau la dosarul de expertiză; și că autentificarea se bazează pe o expertiză tehnică documentată, nu pe simple impresii vizuale.
