Cronologia apei, debutul regizoral in lungmetraj al lui Kristen Stewart marcheaza o intrare puternica in cinemaul de autor contemporan. Adaptare a romanului autobiografic semnat de Lidia Yuknavitch, filmul a avut premiera mondiala in selectia Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes din acest an, unde a fost intampinat cu aplauze indelungate si reactii entuziaste din partea criticilor. Cronologia apei ajunge in cinematografele din Romania pe 16 ianuarie 2026, dupa un parcurs impresionant in festivalurile internationale.

Povestea o urmareste pe Lidia, o tanara inotatoare talentata care incearca sa scape de abuzurile din familie plecand cu o bursa in Texas. Alunecarea pe panta dependentei ii curma insa acest drum, iar reconstructia incepe abia in Oregon, sub indrumarea scriitorului Ken Kesey. Scrisul, familia si confruntarea cu propriul trecut devin instrumente de vindecare intr-o calatorie intensa despre identitate, trauma si autoacceptare.

Variety a descris filmul drept „o drama emotionanta despre abuz si mantuire, spusa cu o pasiune poetica”, laudand adaptarea indrazneata a memoriilor Lidiei Yuknavitch si interpretarea profunda a lui Imogen Poots. Actrita sustine intreaga constructie a filmului, sprijinita de o distributie solida, unde se regasesc Jim Belushi, Thora Birch, Tom Sturridge si Kim Gordon. Interpretarea lui Imogen Poots este traita mai degraba decat jucata. Corpul ei devine spatiu de expresie, iar suferinta se manifesta in gesturi minime, respiratii taiate si taceri apasatoare. Apa, motiv central al filmului, nu este doar un simbol, ci o prezenta constanta: adapost si amenintare, dizolvare si renastere.

Criticii au remarcat curajul regizoral al lui Kristen Stewart si felul in care aceasta abordeaza teme precum sexualitatea, trauma si reconfigurarea sinelui intr-o forma cinematografica fragmentata, viscerala si poetica. Cronologia apei refuza conventiile biopic-ului clasic: nu ofera explicatii linistitoare si nu urmeaza o linie temporala clara, ci functioneaza asemenea memoriei – discontinua, instabila, profund subiectiva.

Cronologia apei nu este un film comod, ci o experienta care loveste in valuri si cere implicare totala. Este o confruntare incomoda si profund umana, care confirma aparitia unei voci regizorale distincte si asumate.

Din punct de vedere vizual, Cronologia apei mizeaza pe o estetica senzoriala, adesea nelinistitoare. Camera nu observa de la distanta, ci se apropie de personaje pana la limita intimitatii, surprinzind detalii care devin purtatoare de emotie. Montajul fragmentat si ilustratia sonora intensa creeaza o experienta aproape fizica, in care imaginile si sunetele par sa pulseze odata cu starile interioare ale protagonistei.

Relatia filmului cu timpul este una neconventionala. Trecutul nu este un capitol incheiat, ci o prezenta constanta care rabufneste in prezent, fara avertisment. Aceasta structura narativa reflecta modul in care trauma se reactiveaza si se repeta, refuzand sa fie ordonata sau explicata. Kristen Stewart nu ofera solutii, ci lasa spatiu pentru ambiguitate si interpretare, tratand spectatorul ca pe un partener activ al experientei.

In ansamblu, Cronologia apei se impune ca un debut regizoral matur si radical, care isi asuma riscuri reale si refuza compromisurile. Kristen Stewart demonstreaza o voce clara si personala, interesata mai putin de conventiile industriei si mai mult de adevarul emotional al povestii. Filmul ramane o experienta care persista dincolo de proiectie, continuand sa reapara in memoria spectatorului asemenea unui val care nu se retrage complet.

Dupa succesul international, filmul a fost distins cu Premiul Revelation la Deauville American Film Festival 2025 si a primit numeroase nominalizari si premii la festivaluri precum Thessaloniki si CineFest – Miskolc.

In Romania, filmul este distribuit de Voodoo Films.