Alexei Turcan, compozitorul care a semnat o coloana sonora impresionanta pentru documentarul de succes „Romania Salbatica”, s-a intrecut pe sine cu muzica pentru „Delta Salbatica”, asa cum spune regizorul Dan Dinu, cu care a colaborat din nou pentru a darui spectatorilor inca o poveste emotionanta despre maretia naturii si importanta protejarii acesteia.

Muzician, producator, compozitor, Alexei are o vasta experienta in lucrul cu armoniile, muzica corala, diverse instrumente si mai ales, cu emotiile pe care muzica le transmite.

Pentru coloana sonora a documentarului „Delta Salbatica”, care se vede acum in cinematografe, a fost pe teren alaturi de directorii de imagine Dan Dinu si Cosmin Dumitrache, a vazut zeci de ore de imagini filmate de acestia si a construit in studio un complex univers sonor care conecteaza spectatorii timp de aproape doua ore, la un loc unic in Europa, inclus in patrimoniul UNESCO: Delta Dunarii.

Muzica sa se impleteste cu vocea apei, redata de Medeea Marinescu, si explodeaza intr-un final plin de dragoste, durere si dor, intr-o piesa cantata de Irina Rimes.

Descoperiti „Delta Salbatica” doar la cinema, si contribuiti, prin fiecare bilet, la un proiect de renaturare a unei zone din Denta Dunarii, catre care se vor indrepta 10% din incasari.

Pe parcursul acestui proiect, ce a trezit in tine Delta Dunarii, ca emotie si ca muzica?

Eu am descoperit destul de tarziu Delta noastra in adevaratul sens al cuvantului, si aici nu ma refer la turismul rapid. E fascinant cat de usor poti sa te pierzi in Delta Dunarii, cat de naucitoare e intreaga atmosfera, indiferent pe unde explorezi. Fix acelasi lucru as putea sa-l spun si despre muzica.

Intr-un film in care natura e personaj central, ce loc ocupa emotia umana?

Emotia ocupa primul loc. Natura este un personaj, noi suntem natura! Iar atunci cand o observam, ne oglindim. Ganditi-va daca v-a ramas in minte unde ati fost in natura sau cum v-ati simtit in acele momente.

Cand compui muzica pentru un spatiu precum Delta, ce instrumente, texturi sau elemente simbolizeaza pentru cel mai bine locul despre vorbesti: apa, stuf, aer, pasari, oameni?

Nu am alocat sunete si texturi elementelor concrete, ci mai degraba povestii. Pentru ca in filmul nostru, cea care povesteste este chiar apa (prin vocea actritei Medeea Marinescu) si felul in care „vede” ea lucrurile si relatiile dintre toti si toate mi se pare mai important. De aceea si muzica e plina de un vocabular foarte divers.

Cum privesti acum, dupa ce filmul s-a lansat deja in cinema, procesul de lucru? A fost o coloana sonora compusa mai mult din instinct si reactie la imagine din care ai derivat o schema clara de teme si motive sau invers?

As spune ca au fost ambele. Am avut o colaborare stransa cu Dan Dinu. Ce-mi sugera el impreuna cu imaginile primite erau lucrurile care ma ghidau sa caut intr-o directie sau alta. Dupa aceea procesul se inversa – cand ii trimiteam muzica (de multe ori il luam prin surprindere), scenele montate preluau din dinamica sau chiar structura muzicii. A fost o colaborare intensa de nuantare si rafinare a fiecarui cadru, precum si a fiecarui sunet, aproape simultan.

Cum ai construit diferenta dintre „Romania Salbatica” si „Delta Salbatica” din punct de vedere sonor, astfel incat noul film sa aiba propria identitate? Si ce anume din Delta Dunarii ti-a dictat, de data asta, directia muzicala: ritmul apei, spatiul, linistea sau ideea de fragilitate a ecosistemului?

A fost o misiune relativ simpla! Am voie sa rad si sa plang dupa ce am spus asta? La modul serios, ambele filme fac parte dintr-un tablou mai amplu – natura Romaniei. Iar in primul film, „Romania Salbatica”, eu deja interactionasem cu marea, cu apele si in mod special cu Dunarea. „Delta Salbatica” are cu siguranta o identitate sonora proprie. As mentiona doar muzica corala care e foarte prezenta aici. De data asta si actiunea se petrece cam in acelasi loc, aceeasi arie a Deltei, asa ca am putut sa ma focusez mai mult pe diversitatea acesteia, mai in detaliu.

Si nu pot sa nu fac si o distinctie mai filosofica – muzica, toata muzica, contine in ea locul si momentul in care a fost creata si interpretata. Sunt niste ani distanta intre cele doua filme la fel cum sunt ani(-lumina) intre eul de atunci si cel de acum.

Aici ai lucrat si cu vocea apei si cu ideea de curgere, de memorie, de hrana si de pierdere, dar si la o piesa originala, cantata de o mare artista…

Conceptul acesta mi-a dat mult de gandit la inceput de tot cand preocuparea mea principala era sa compun tema filmului, ceea ce a devenit piesa „Dulce Apa”, cantata de Irina Rimes.

Am discutat mult cu Dan despre cum sa-i dau o „voce” apei, alta decat cea narata in film de Medeea Marinescu. Era o distinctie complexa, nici nu poti canta despre toata apa in general (!) si de aceea am propus sa fac un personaj din ceea ce sta la originea deltei, Dunarea. Bun, stiam ca va fi un cantec cu versuri, nu stiam atunci ca-l va canta chiar Irina Rimes, doar ne doream asta, si mi-am propus sa comprim cumva aceasta calatorie, cum aduna Dunarea povesti (sedimente) si creaza acest ecosistem minunat si fragil inainte sa se reverse in mare. Sunt versuri despre rolul Dunarii in relatie cu timpul si cu… viata, intr-un inteles mai spiritual, pentru ca Delta Dunarii este sfarsitul si inceputul, depinde din ce parte o privesti 🙂

Dincolo de interpretare, ce simti ca a adus special Irina Rimes piesei de final si de ce simteai ca aceasta voce ii apartine filmului?

Irina a dat viata acestor cuvinte asa cum nu-mi puteam imagina! A fost o colaborare speciala si am avut o sesiune de inregistrari cu o adevarata profesionista. Impecabil.

Irina Rimes este cam singura voce de la noi care are nativ acest timbru – unul specific tehnicilor vocale bulgaresti, ucrainene, lipovenesti, iar corurile pe care le-am scris pentru film (si o insotesc si la piesa finala) au fost tinute intentionat in aceasta estetica sonora, e un fel de identitate sonora subtila a locului. Vocea Irinei apartine filmului, si revin la cele spuse mai sus, cum Delta apartine Dunarii.

Ce ai invatat despre tine odata cu Romania Salbatica si, apoi, cu acest nou film?

Ce am invatat despre mine este ca ma pot lua si pe mine prin surprindere :)) Si ca atunci cand imi propun ceva ambitios, indiferent de parcurs, rezultatul va fi unul pe masura.

La „Romania Salbatica” am invatat multe iar la „Delta Salbatica” am reusit sa aplic chiar si ceea ce nu invatasem inca, semn ca imaginatia nu trebuie ingradita iar curajul nu trebuie masurat. Am in mintea mea niste exemple despre care, inainte sa le compun si sa le inregistrez, as fi bagat mana-n foc ca n-au cum sa-mi iasa! Am zis de foc pentru ca scena incendiului este una din ele, iar muzica de acolo este o dovada (pentru mine) ca are cum!

Cand compui pentru un documentar de natura, ce cauti prima data: respiratia lui, ritmul sau fragilitatea?

In primul si in primul rand ascult ce spun imaginile. Uneori au sunet, alteori trebuie sa mi-l imaginez. Dupa aceea citesc naratorul sau ma uit pe subtitrari ca sa inteleg la ce ma uit si de ce. Abia dupa asta incerc sa imi imaginez, sa cant la un instrument, fredonez, da, de multe ori fredonez. Intr-un final imi ramane doar sa execut, sa armonizez si sa produc idea initiala stiind foarte limpede ca va iesi destul de diferita pentru ca va trece prin diferite procese, toate laborioase, toate cu impact. Dar in asta consta tot farmecul compozitiei.

Daca ar fi sa asociezi acestui proiect un singur sentiment, care ar fi acela?

Curiozitate si curaj. Nu sunt sentimente, dar acestea m-au ghidat in tot procesul.

Privind in urma la parcursul tau artistic si muzical, cum l-ai incuraja pe tanarul aflat la debut care poate nu visa ca va ajunge sa compuna muzica pentru filme?

„Tinere, inspiratia si creativitatea sunt doar un sfert. Restul de trei sferturi ti le las scrise pe-o foaie, dar nu stiu pe unde am pus-o acum”

Ce recomandari muzicale crezi ca ne-ar putea pregati/ insoti intr-o calatorie cu masina/ trenul sau chiar acasa inainte de a vedea filmul sau pentru a ne aduce mai aproape natura?

Pentru toate exemplele date, plus bicicleta, drumetii si lectura la semineu, ca tot s-a instalat frigul de toamna, recomand, deloc modest, chiar soundtrack-ul integral „Delta Salbatica” (se gaseste pe toate platformele de streaming sub numele „Wild Delta”). O ora si jumatate de stari care isi vor face loc acolo unde gasesc liber.