La un an de la moartea lui David Lynch, la Berlin va fi deschisa o expozitie cu lucrarile artistului. Inainte de a face filme, Lynch a absolvit trei scoli de arta.

La un an de la decesul lui David Lynch, Galeria Pace din Berlin anunta pentru inceputul anului 2026 o expozitie dedicata practicii vizuale a artistului. Dincolo de filmele care au scris istorie, expozitia se concentreaza pe parcursul lui Lynch in artele vizuale: pictura, sculptura, fotografie si film experimental.
Expozitia va fi deschisa intre 29 ianuarie si 22 martie 2026 in noul spatiu al galeriei din Berlin, amenajat intr-o fosta statie de benzina restaurata si operat in colaborare cu Galerie Judin.
Proiectul este conceput ca un prolog pentru o prezentare ampla a operei lui Lynch programata in toamna lui 2026 la Pace Los Angeles.
Lynch, care a murit la 20 ianuarie 2025, este cunoscut in principal pentru filme precum „Blue Velvet”, „Mulholland Drive” sau „Twin Peaks”, dar expozitia de la Berlin il readuce in primul rand in postura de artist vizual, asa cum s-a definit el insusi de-a lungul carierei.
Selectia include lucrari realizate intre 1999 si 2022 si urmareste modul in care aceeasi imaginatie de geniu se manifesta in medii diferite, de la panza si hartie la instalatii luminoase si fotografie industriala.
Nucleul expunerii il constituie un grup de picturi si acuarele montate in rame proiectate chiar de Lynch, gandite ca extensii ale imaginii si nu ca simple elemente de prezentare. Sunt lucrari cu tehnici mixte si acuarele in paleta recurenta a artistului – rosu intens, albastru inchis, accente de galben – in care apar personaje, fragmente de text si situatii enigmatice, apropiate ca atmosfera de secventele din filmele sale.
Limbajul vizual din picturile lui Lynch trimite la traditia suprarealista, dar pastreaza accentul pe materialitate, pe textura suprafetei si pe senzatia fizica pe care o produce imaginea.




Picturilor li se alatura trei sculpturi-lampa verticale, realizate din otel, rasina, plexiglas, ipsos si lemn. Piesele functioneaza simultan ca obiecte sculpturale si surse de lumina, modul in care sunt construite si iluminate fiind gandit sa modifice perceptia spatiului expozitional, intr-un registru familiar celor care cunosc decorurile si interioarele din filmele lui Lynch. Potrivit Galeriei Pace, luminile nu pun doar in valoare lucrarile din jur, ci devin ele insele „fragmente de decor” provenite dintr-o lume vizuala recognoscibila.
De altfel, intregul concept expozitional pare sa-l prezinte pe Lynch ca un cineast care isi insceneaza propria expozitie, lucrarile sale fiind gandite sa sublinieze elemente care nu tin in mod traditional de optiunile unui artist vizual.
In paralel, este prezentata si o selectie de scurtmetraje timpurii, care trimit direct la perioada in care Lynch a experimentat trecerea de la imagine statica la imagine in miscare. Filmele nu sunt proiectate separat, ca intr-o sala de cinema, ci sunt integrate in parcursul expozitiei si puse in dialog cu picturile si sculpturile, pentru a evidentia continuitatea dintre modul in care artistul construia o scena pictata si felul in care crea un cadru de film.
Un capitol important al expozitiei il constituie seria de fotografii realizate in Berlin in 1999, cunoscuta sub numele de „Factory Photographs”.
Seria documenteaza situri industriale parasite din oras – hale, cosuri de fum, geamuri sparte, structuri metalice – surprinse cu o atentie constanta pentru ritmurile arhitecturale si pentru atmosfera acestor locuri. De fapt, nu este fotografie documentara in sensul clasic, ci este mai degraba vorba despre cautarea unei frumuseti vizuale in zone ignorate sau degradate, un tip de sensibilitate pe care Lynch l-a urmarit consecvent si in filmele sale.
Pe langa prezentarea lui ca un artist multifatetat, in care filmele si arta plastica sunt inseparabile, in dialog constant si se completeaza, expozitia subliniaza si legaturile lui Lynch cu peisajul industrial al Berlinului si modul in care orasul a devenit, la sfarsitul anilor ’90, una dintre sursele lui vizuale. Acest lucru se observa prin fotografiile alese dar si prin spatiul galeriei, instalat intr-o benzinarie reconvertita.
Va fi un context care va pune in evidenta interesul constant al lui Lynch pentru ceea ce el insusi a numit adesea „aura” locurilor – modul in care urmele de folosinta, murdaria, rugina sau praful modifica perceptia asupra unui spatiu.
Traseul artistic al lui Lynch trece prin academii de arta si galerii de referinta.




Inainte de a deveni regizor, Lynch si-a inceput formarea intr-un cadru strict artistic. A studiat mai intai la Corcoran School of the Arts and Design din Washington, apoi la School of the Museum of Fine Arts din Boston, inainte de a se muta la Pennsylvania Academy of the Fine Arts din Philadelphia, unde a inceput sa dezvolte primele sale experimente cu imaginea in miscare. In aceasta perioada, in 1967, a realizat „Six Men Getting Sick (Six Times)”, o lucrare pe care artistul a numit-o „pictura in miscare”, in care proiectii animate se suprapun peste o suprafata pictata.
Aceasta piesa, care marcheaza intrarea lui Lynch in zona filmului experimental, defineste si metoda pe care expozitia de la Berlin o scoate in fata. De fapt, imaginea nu este gandita ca o fereastra spre o poveste, ci ca un obiect supus unor transformari – prin proiectie, prin lumina, prin sunet – pana cand produce o senzatie specifica. Relatia cu arta cinematografica ramane vizibila, dar ordinea este inversata fata de perceptia generala: filmele pornesc din atelierul de pictura, nu picturile din platoul de filmare.
Cariera sa expozitionala incepe in anii ’60 si se consolideaza treptat in retelele internationale de arta. In 1989, Lynch a avut o expozitie personala la galeria Leo Castelli din New York, iar in 2007, Fondation Cartier pour l’art contemporain din Paris a organizat „The Air Is on Fire”, o ampla prezentare a desenelor, picturilor, fotografiilor, filmelor experimentale si creatiilor sonore, care a calatorit ulterior la Milano, Moscova si Copenhaga.
In 2018–2019, muzeul Bonnefanten din Maastricht a prezentat „Someone Is in My House”, cea mai mare retrospectiva a sa de pana atunci, cu peste 500 de lucrari.
In paralel, galerii precum Sperone Westwater au dedicat proiecte individuale practicii lui Lynch – expozitia „Squeaky Flies in the Mud” din 2019 fiind unul dintre exemple – in timp ce Pace a inceput colaborarea cu artistul in 2022, cu show-ul „Big Bongo Night”. Expozitia anuntata acum la Berlin continua aceasta linie si o conecteaza direct cu hub-ul pe care Galeria Pace il dezvolta in Los Angeles, oras in care Lynch a lucrat si a trait timp de zeci de ani, pana la finalul vietii sale.
Cu sedii la New York, Los Angeles, Seoul, Londra si Tokyo, Pace este una dintre cele mai importante institutii ale artei contemporane, reprezentand cele mai mari nume din arta secolului trecut si din prezent, inclusiv pe romanul Adrian Ghenie.