Pe piata de arta a fost stabilit un nou record pentru un desen sau o schita de Michelangelo: 27,2 milioane de dolari, in cadrul unei licitatii organizate de casa Christie’s la New York.

Lucrarea, un studiu in creion rosu ce infatiseaza un barbat nud vazut din spate si detalii anatomice pentru „Sibila Libiana”, a depasit in mod spectaculos estimarile initiale ale expertilor, care evaluasera piesa intre 1,5 si 2 milioane de dolari. 

Licitatia s-a transformat intr-o adevarata cursa care a durat aproximativ 45 de minute, pornind de la un pret de deschidere de 1,4 milioane de dolari si urcand constant pana la stabilirea noului record mondial pentru o opera pe hartie a maestrului renascentist.

De fapt, este un desen pregatitor pentru Sibila Libiana, reprezentata pe tavanul Capelei Sixtine. Este datat in jurul anilor 1511–1512.

Descoperirea schitei a fost facuta intr-un mod oarecum banal, prin intermediul serviciului online „Cere o estimare” de pe website-ul casei de licitatii Christie’s. Giada Damen, experta in desenele Vechilor Maestri la Christie’s, a primit prin email o fotografie trimisa de un proprietar anonim, fara sa banuiasca faptul ca are in fata una dintre cele mai importante regasiri din istoria recenta a artei. Desi primeste constant imagini cu lucrari atribuite gresit, Damen a fost intrigata imediat de calitatea executiei si a decis sa calatoreasca de urgenta in Statele Unite pentru a examina foaia de hartie in realitate.

Proprietarul desenului este un barbat de pe Coasta de Vest a Americii care a dorit sa isi pastreze anonimatul si care a mostenit lucrarea in anul 2002, odata cu un lot de obiecte de familie ramase de la bunica sa. Acesta stia doar ca desenul se afla in posesia familiei sale inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, fiind transmis din generatie in generatie, insa nu cunostea autorul si nici valoarea reala a schitei. 

Istoricul piesei a putut fi reconstituit pana in colectia lui Armand Louis de Mestral de Saint-Saphorin, un diplomat elvetian care a servit la curtea regelui Danemarcei, detaliu care a oferit cercetatorilor o baza solida pentru autentificare.

Dupa ce a obtinut acordul proprietarului, Giada Damen a transportat lucrarea la New York pentru a demara un proces complex de analiza stiintifica si istoriografica. 

Studiul este realizat pe o bucata de hartie de dimensiuni reduse, masurand aproximativ 13,5 pe 11,5 centimetri, si poarta in partea de jos inscriptia „Michelangelo Bona Roti”, scrisa cu cerneala bruna. 

Grafologia acestei semnaturi corespunde stilului secolului al XVI-lea si se regaseste pe mai multe desene autentice ale artistului, inclusiv pe o serie de lucrari aflate in prezent in muzeul canadian din Ottawa.

Expertii au apelat la tehnologia moderna pentru a confirma vechimea si paternitatea lucrarii, supunand foaia unor teste de reflectografie in infrarosu. Analizele au scos la iveala existenta unor schite pe spatele colii, invizibile cu ochiul liber, care au fost realizate tot de un artist din secolul al XVI-lea, apropiat cercului lui Michelangelo. 

Aceste descoperiri, coroborate cu datarea pigmentilor si a hartiei, au plasat realizarea desenului in jurul anilor 1511–1512, exact in perioada in care artistul lucra la a doua jumatate a plafonului Capelei Sixtine.

Piesa de rezistenta in procesul de atribuire a fost comparatia directa cu un desen celebru aflat in colectia Metropolitan Museum of Art din New York. Giada Damen a asezat noua descoperire langa studiul de la Met, observand ca ambele lucrari folosesc aceeasi tehnica, acelasi tip de hartie si trateaza acelasi subiect: constructia anatomica a „Sibilei Libiene”. Studiul de la muzeu contine schite pentru spatele, capul si mana stanga a sibilei, bazate tot pe un model masculin, iar similitudinile stilistice au demonstrat ca ambele foi provin de la aceeasi mana si din acelasi moment de creatie.

Veriga lipsa a fost gasita insa la Galeriile Uffizi din Florenta, unde se pastreaza o copie de epoca a studiului de la Metropolitan Museum. 

Copia florentina reproduce fidel elementele de pe desenul de la New York, dar include un detaliu suplimentar care lipsea din originalul de la Met: piciorul drept al personajului. Este exact elementul central al desenului vandut acum la Christie’s, ceea ce demonstreaza ca foaia din California a stat la baza copiei de la Uffizi si ca a facut parte, initial, dintr-un ansamblu mai mare de schite pregatitoare care s-au dispersat in timp.

Sibila Libiana este una dintre cele mai complexe si recognoscibile figuri pictate de Michelangelo pe plafonul Capelei Sixtine, fiind amplasata la capatul estic al incaperii. 

Personajul este surprins intr-o miscare elicoidala dificila, ridicandu-se sau asezandu-se pe un tron, in timp ce tine in maini un volum masiv. Fresca finala este realizata la o scara de trei ori mai mare decat realitatea, iar pozitia degetelor de la picioare, care sustin greutatea corpului in tensiune, a necesitat studii anatomice aprofundate. 

Sibila este una dintre reprezentarile care demonstreaza cum Michelangelo a gandit corpul uman tridimensional, fiind preocupat in profunzime de musculatura si de modul in care greutatea este distribuita in timpul miscarii.

Se estimeaza ca Michelangelo a realizat sute, poate chiar mii de desene pentru proiectul Capelei Sixtine, insa artistul a distrus majoritatea schitelor inainte de moartea sa, dorind sa lase impresia ca operele sale au fost create fara efort. Din acest motiv, astazi mai exista doar aproximativ 600 de desene atribuite maestrului, dintre care numai 50 au legatura directa cu Capela Sixtina. 

Desenul adjudecat recent este unul dintre cele aproximativ zece exemplare care se mai afla in colectii private, restul fiind tezaurizate in marile muzee ale lumii.

Luna trecuta, Vaticanul a inceput lucrarile de restaurare la fresca Judecata de Apoi.

In timp ce lumea colectionarilor este agitata de aceasta vanzare record, la Vatican a inceput o operatiune tehnica de anvergura pentru salvarea frescei „Judecata de Apoi”. 

Capodopera pictata de Michelangelo pe peretele altarului Capelei Sixtine intre anii 1536 si 1541 a intrat intr-un proces de conservare si curatare incepand cu luna ianuarie. Decizia a fost impusa de degradarea constanta cauzata de turismul excesiv, milioanele de vizitatori aducand cu ei praf, umiditate si dioxid de carbon care afecteaza stabilitatea pigmentilor vechi de secole.

Paolo Violini, seful Laboratorului de Restaurare a Picturii din cadrul Muzeelor Vaticane, coordoneaza o echipa formata din 10 pana la 12 specialisti care lucreaza pe o structura temporara complexa. 

Schela a fost ridicata pentru a acoperi intreaga suprafata a peretelui de altar, care masoara 14,6 metri inaltime si 13,4 metri latime, si este dotata cu un lift special ce ofera acces pe 12 niveluri diferite. Aceasta configuratie permite restauratorilor sa intervina simultan asupra mai multor zone ale compozitiei, de la detaliile ingerilor din partea superioara pana la scenele dramatice ale damnatilor din registrul inferior.

Interventia vizeaza indepartarea depunerilor invizibile care intuneca culorile vibrante folosite de Michelangelo si consolidarea zonelor unde tencuiala da semne de slabiciune. Restauratorii acorda o atentie speciala celebrului detaliu in care Sfantul Bartolomeu tine in mana propria piele jupuita, pe care se considera ca artistul si-a pictat un autoportret distorsionat. 

Lucrarile trebuie finalizate intr-un ritm alert, pana la sfarsitul lunii martie, pentru a permite desfasurarea ceremoniilor religioase din Saptamana Mare in conditii normale.

“Judecata de Apoi” a lui Michelangelo din Capela Sixtina va intra in restaurare din 2026. Capodopera din Vatican ce include autoportretele artistului este puternic afectata de supraturism.