Intr-un moment in care cinemaul politic revine in prim-plan, The Wizard of the Kremlin apare ca una dintre cele mai discutate si controversate productii recente. Nu este doar un film despre putere, ci despre mecanismele invizibile care o construiesc — si despre miturile care o mentin.

Premiera in Romania, simultan cu premiera europeana, este pe 15 mai.

Filmul este regizat de Olivier Assayas, cunoscut pentru cinemaul sau intelectual si politic. Scenariul este scris impreuna cu Emmanuel Carrere si este adaptat dupa romanul lui Giuliano da Empoli, publicat in 2022, care a fost tradus la noi la Editura Humanitas.

Distributia este una internationala si puternica, cu actori cu mare notorietate ceea ce face ca intersul publicului larg sa fie si mai mare: Paul Dano, Jude Law, Alicia Vikander, Jeffrey Wright.

Filmul a avut premiera la Festivalul international de la Venetia, unde a intrat in competitia pentru Leul de Aur — un semn clar ca nu este doar entertainment, ci si cinema de autor.

La prima vedere, filmul pare sa spuna povestea ascensiunii lui Vladimir Putin. In realitate, miza este alta.

Personajul central este Vadim Baranov (interpretat de Paul Dano), un strateg politic fictiv inspirat de Vladislav Surkov — omul din umbra care ar fi contribuit la construirea imaginii lui Putin.

Povestea urmareste Rusia anilor ’90, intr-un moment de haos post-sovietic: un artist devine „spin doctor”, propaganda se amesteca cu realitatea, politica devine spectacol.

Dar in acest film, el nu este personajul central: „vrajitorul” din titlu se refera la un producator TV fictiv din Moscova, Vadim Baranov (Paul Dano), inspirat vag de fostul consilier al lui Putin, Vladislav Surkov. Baranov isi petrece cea mai mare parte a filmului povestindu-i unui academic american (Jeffrey Wright) despre propria viata si despre cum, in timpul conducerii haotice a lui Boris Yeltsin, el si seful sau, Boris Berezovsky (Will Keen), au pornit in cautarea unei noi figuri de lider pe care sa o formeze. Il aleg pe Putin, un nou numit al lui Yeltsin, sters si lipsit de culoare — iar „un tar se naste”.

In acest context, Putin (interpretat de Jude Law) apare mai degraba ca un produs al sistemului, decat ca initiatorul lui.

Filmul exploreaza o idee incomoda: adevarul politic nu este descoperit, ci construit.

Rolul lui Putin a fost unul dintre cele mai discutate aspecte ale filmului. Jude Law a insistat ca nu a vrut o simpla imitatie. Actorul a declarat ca nu urmareste „o copie fidela”, ci o interpretare nuantata, ca nu a adoptat accent rusesc, pentru a evita caricatura si ca s-a documentat intens, inclusiv prin antrenamente de judo

Mai mult, actorul a spus ca nu s-a temut de reactiile politice, mizand pe complexitatea scenariului si pe abordarea regizorului. Transformarea sa fizica a fost subtila — realizata fara proteze, doar prin machiaj si gestica — tocmai pentru a pastra umanitatea personajului.

Dupa premiera de anul trecut de la Venetia, filmul nu a trecut neobservat — dimpotriva, a starnit reactii puternice si contradictorii. Interpretarea lui Jude Law este considerata „captivanta”, chiar daca nu seamana fizic cu Putin, iar criticii spun ca filmul reuseste sa redea atmosfera instabila a Rusiei anilor ’90

The Wizard of the Kremlin nu este un film confortabil. Nu ofera raspunsuri clare si nici nu isi propune sa fie moralizator. In schimb, ridica o intrebare esentiala pentru prezent: cine creeaza liderii — oamenii sau sistemele din spatele lor?

Prin aceasta lentila, filmul devine mai mult decat o poveste despre Rusia. Devine o reflectie asupra modului in care realitatea politica este regizata, editata si, uneori, fictionalizata.

The Wizard of the Kremlin este o adaptare a unui roman publicat inainte de invazia Rusiei in Ucraina din 2022. In lumina evenimentelor de atunci incoace, portretizarea relativ blanda a lui Putin va deranja pe multi. Filmul reuseste totusi sa evoce foarte bine un anumit timp si loc si sa redea senzatia de „nisipuri miscatoare ale politicii rusesti”.

Figura lui Vladimir Putin a fost surprinzator de rar explorata in cinemaul de fictiune, in comparatie cu alti lideri politici ai secolului XX.

Majoritatea productiilor care il au in centru sunt documentare, precum Putin: The New Tsar sau Putin Interviews, care incearca fie sa explice mecanismele ascensiunii sale, fie sa ofere acces direct la discursul sau. In alte cazuri, prezenta lui este indirecta, dar esentiala, asa cum se intampla in documentarul premiat cu Oscar Navalny, unde Putin apare mai degraba ca o forta din umbra, definind contextul politic si personal al opozantilor sai.

In zona fictiunii, abordarile sunt mai rare si adesea controversate. Filme precum Putin (2025) incearca sa reconstruiasca psihologia liderului rus, uneori folosind tehnologii precum deepfake, ceea ce ridica intrebari etice. Alte productii, cum ar fi The Death of Stalin, nu il portretizeaza direct, dar ofera o cheie de intelegere a culturii politice din care sistemul actual a evoluat. Tocmai aceasta absenta relativa din cinemaul mainstream face ca proiecte precum The Wizard of the Kremlin sa fie cu atat mai notabile: ele nu il trateaza doar ca personaj, ci ca rezultat al unui sistem complex de putere, propaganda si naratiune.