Astazi poti sa intri intr-o biblioteca, sa alegi un „titlu” care iti starneste curiozitatea si, in locul unei carti, sa gasesti in fata ta un om…. stai de vorba cu el, oi pui intrebarile pe care poate nu ai avut niciodata curajul sa le formulezi si sa descoperi o poveste de viata complet diferita de a ta.

Aceasta este ideea din spatele Human Library, un proiect nascut la Copenhaga in anul 2000 si transformat intre timp intr-o miscare internationala prezenta in peste 85 de tari. Conceptul este simplu: oamenii devin „carti deschise”, iar ceilalti ii pot „imprumuta” pentru o conversatie.

Human Library a fost creat de Ronni Abergel, Dany Abergel, Asma Mouna si Christoffer Erichsen, initial ca proiect pentru festivalul Roskilde din Danemarca. Prima editie a durat patru zile, cate opt ore pe zi, si a adunat peste 50 de „titluri umane”. Mai mult de 1.000 de oameni au participat atunci in calitate de „cititori”.

Cartile sunt oameni reali

In aceasta biblioteca nu exista personaje inventate. „Cartile” sunt voluntari care vorbesc despre propriile experiente si care, de multe ori, fac parte din grupuri in jurul carora societatea a construit stereotipuri sau prejudecati.

Pot fi oameni care au fost discriminati din cauza originii, religiei, unei dizabilitati, statutului social, stilului de viata sau unei experiente personale. Nu sunt invitati sa tina discursuri si nici sa convinga pe cineva ca au dreptate. Rolul lor este sa raspunda sincer intrebarilor si sa le ofere celorlalti acces la o perspectiva pe care, poate, nu ar avea ocazia sa o intalneasca in viata de zi cu zi.

Iar cititorul are voie sa intrebe. De fapt, intrebarile dificile sunt incurajate, atata vreme cat conversatia ramane respectuoasa.

Regulile sunt aproape identice cu cele ale unei biblioteci adevarate: respecta „cartea”, fii curios, adu cartea inapoi la timp si in aceeasi stare in care ai primit-o. Atat „cartea”, cat si cititorul pot incheia conversatia in orice moment.

De ce functioneaza o asemenea idee

Stereotipurile sunt mult mai usor de pastrat atunci cand oamenii despre care vorbim raman abstracti.

Putem avea o parere foarte clara despre „ceilalti” – o categorie sociala, o religie, o profesie, o comunitate sau un anumit tip de experienta – fara sa fi stat vreodata de vorba cu cineva care face parte din acel grup.

Lucrurile devin mai complicate atunci cand eticheta capata un chip, un nume si o poveste.

Human Library nu pleaca de la premisa ca, dupa o conversatie, oamenii trebuie sa fie de acord. Scopul este mai degraba acela de a crea un spatiu in care prejudecatile pot fi confruntate cu realitatea unei experiente personale. Organizatia descrie proiectul drept o platforma de invatare construita pentru dialog si pentru combaterea stigmatizarii si a stereotipurilor.

De la un festival din Copenhaga la o miscare globala

La 26 de ani de la prima editie, Human Library organizeaza evenimente in biblioteci, muzee, scoli, universitati, festivaluri si conferinte, dar si in mediul corporate. Exista inclusiv o varianta online, in care conversatiile dintre „carti” si cititori au loc prin video.

Poate ca tocmai simplitatea ideii explica succesul ei.

Intr-o perioada in care conversatiile se muta tot mai mult online, iar oamenii ajung deseori redusi la o fotografie, o opinie, o apartenenta sau o eticheta, Human Library propune ceva aproape elementar: sa stai fata in fata cu un om si sa il asculti.

Nu trebuie sa fii de acord cu el ca sa il intelegi. Si nici sa renunti la propriile convingeri.

Dar o conversatie reala poate introduce nuante acolo unde inainte existau doar certitudini.

Poate cea mai frumoasa idee din spatele Human Library ramane, de fapt, vechiul avertisment pe care il invatam despre carti: nu judeca dupa coperta.

Pentru ca in spatele fiecarei etichete exista un om. Iar in spatele fiecarui om exista o poveste pe care, foarte probabil, nu ai auzit-o inca.