Marin Alsop este una dintre cele mai importante dirijoare ale lumii și o personalitate care a schimbat regulile într-o profesie dominată multă vreme de bărbați. Discipolă a legendarului Leonard Bernstein, Alsop a fost prima femeie care a ajuns la conducerea unor orchestre importante din Statele Unite, America de Sud, Austria și Marea Britanie. În prezent este director artistic și dirijor principal al Orchestrei Simfonice Naționale a Radiodifuziunii Poloneze, dirijor principal invitat al Philharmonia Orchestra și al Philadelphia Orchestra și dirijor principal al Festivalului Ravinia. În 2025 a primit Golden Baton, cea mai înaltă distincție acordată de League of American Orchestras.

Prezența sa la Concursul Internațional George Enescu 2026 a avut și o semnificație specială: pe 27 august, Marin Alsop a dirijat pentru prima dată în România, la Ateneul Român. La pupitrul Orchestrei Naționale Radio, ea a condus concertul final dedicat Secțiunii Compoziție, într-un program de muzică contemporană cu lucrări semnate de Zygmunt Krauze, Sarah Kirkland Snider, Steven Mackey și Doina Rotaru. A fost totodată prima sa colaborare cu Orchestra Națională Radio.

Dincolo de performanțele de pe scenă, Marin Alsop este cunoscută și pentru felul în care încearcă să deschidă drumul generațiilor care vin din urmă. A fondat Taki Alsop Conducting Fellowship, un program internațional de mentorat și sprijin pentru femeile dirijor, iar dintre cele 42 de beneficiare ale programului, 32 au ajuns să ocupe poziții de director muzical sau dirijor principal. Tocmai această combinație dintre excelență artistică, educație și preocuparea pentru noile generații face ca prezența sa la Concursul Enescu să fie perfect conectată cu direcția ediției din 2026: nu doar competiție, ci și formare, mentorat și întâlnire directă cu mari profesioniști ai muzicii.

 Marins Aslop

1. La muzicienii clasici, pregătirea începe adesea la o vârstă la care alți copii încă își caută pasiunile. Când ați înțeles că muzica și instrumentul dumneavoastră nu mai reprezintă doar o pasiune, ci pot deveni o profesie?

Marin Aslop: Ambii mei părinți erau muzicieni profesioniști, așa că am crescut văzându-i cum își câștigă existența din muzică. Așa că am presupus pur și simplu că este posibil. Nici măcar nu m-am îndoit de asta.

2. Cum vedeți diferența dintre a repeta mult și a studia inteligent?

M.A.: Sunt niște întrebări foarte bune, trebuie să recunosc. Știți, am avut un profesor de vioară pe când aveam în jur de 15 ani, care mi-a spus că trebuie să mă opresc din a studia atât de mult și că trebuie să gândesc și să planific ceea ce urmează să studiez timp de o oră, iar apoi să exersez efectiv doar 20 de minute. A fost un sfat extrem de util, pentru că uneori facem lucrurile pur și simplu din rutină, dar este esențial să fim cu adevărat conștienți de ceea ce facem. Uneori, mai puțin înseamnă mult mai mult.

3. În pregătirea pentru un concurs important, cât înseamnă muncă tehnică și cât înseamnă pregătire mentală?

M.A.: Cred că 90% înseamnă muncă grea [efort susținut] și poate că 10% înseamnă să-ți aduci mintea în starea potrivită. Este însă o muncă teribil de grea.

4. Cum vă antrenați concentrarea pentru momentul în care sunteți singură pe scenă și știți că nu puteți relua nimic?

M.A.: Am o sută de oameni pentru care port o răspundere, așa că cred că pentru dirijor este diferit. Nu e ca și cum aș fi acolo pe scenă singură cu vioara mea. Știți, când am o sută de oameni în subordine, este responsabilitatea mea să am grijă de ei și să veghez asupra lor, așa că nu mă gândesc cu adevărat niciodată să o iau de la capăt sau la altceva de felul acesta.

5. Aveți o metodă prin care transformați emoțiile în energie artistică, în loc să încercați să le eliminați?

M.A.: Cred că este în regulă să ai emoții sau să fii entuziasmat în legătură cu ceea ce faci. Cred că ar fi nenatural să nu simți nimic, iar pentru mine asta se traduce în energie și entuziasm.

6. În muzica clasică, corpul este aproape la fel de important ca instrumentul. Cât de atent sunteți la respirație, postură, tensiune musculară și la felul în care stresul se manifestă fizic? Vă pregătiți în mod special pentru acest aspect?

M.A.: Aceasta este o întrebare foarte bună. Cred că vreau să lucrez mai mult la postura mea, pentru că ceea ce fac implică atât de mult, știți, îmbrățișarea [cuprinderea] orchestrei, încât este greu să menții o postură corectă, așa că în curând voi începe pilates. În rest, încerc să fac mișcare în fiecare zi și să mă mențin în formă.

7. Cât de mult poate schimba, în mod concret, un premiu important traseul profesional al unui tânăr muzician? Aduce concerte, contacte, invitații, acces la profesori sau orchestre? Din această perspectivă, ce înseamnă Concursul Internațional George Enescu pentru un tânăr muzician?

M.A: Cred că știți, concursurile nu par niciodată tocmai lucrul potrivit pentru artă, știți, fie că este vorba despre pictură sau despre interpretare. Dar cred că concursurile pot fi foarte, foarte utile pentru tinerii muzicieni, pentru că nu este vorba neapărat despre a câștiga. Este vorba, în primul rând, despre a învăța tot repertoriul, despre a descoperi noi influențe, despre a cunoaște oameni care sunt lideri în industrie. Și am angajat adesea oameni care nu au câștigat concursul, dar a căror interpretare mi-a plăcut, sau, știți, tinerii muzicieni nu ar trebui să se gândească atât de mult la importanța câștigării unui premiu. Cred că este mult mai important să te duci și să fii văzut, pentru că ai parte de o listă internațională de arbitri și membri ai juriului, de dirijori, așa că toți aceștia îi vor remarca pe acești tineri. Așa că cred că este un lucru foarte important.

8. Ce ați sacrificat deja și ce ați fi dispus să sacrificați pentru a ajunge la acest nivel profesional?

M.A.: Cred că toată lumea trebuie să sacrifice o parte din viața lor, știți, timpul este foarte greu de găsit și, bineînțeles, timpul petrecut cu familia este dificil [de gestionat], pentru că cred că toți trebuie să sacrificăm acest lucru de-a lungul carierelor noastre.

9. Privind în urmă, ce regretați că nu ați făcut la începutul carierei?

M.A.: Nu, nu, sunt foarte… am avut o viață minunată, așa că sunt fericită. Nu, totul… știți, mi-ar fi plăcut să fi putut dirija mai devreme, dar pur și simplu nu au existat oportunități.