Sophie Marceau revine la literatura cu unul dintre cele mai personale proiecte ale sale. Actrita franceza publica pe 29 octombrie „Warszawa”, un volum autobiografic construit ca o lunga scrisoare adresata regizorului polonez Andrzej Żuławski, fostul sau partener si tatal fiului ei, Vincent. Cei doi au avut o relatie de 17 ani, iar cineastul a murit in 2016.

Titlul cartii inseamna Varsovia in poloneza si trimite la orasul care a devenit pentru Marceau nu doar decorul unei povesti de dragoste, ci si intrarea intr-o lume radical diferita de cea a cinematografiei franceze. Ea avea 18 ani cand l-a cunoscut pe Żuławski, in 1984, iar el era cu aproximativ 25 de ani mai in varsta. Marceau era deja vedeta devenita celebra datorita filmelor La Boum, in timp ce Żuławski era un regizor consacrat, cu o cariera mult mai experimentala.

Potrivit prezentarii editurii, „Warszawa” nu idealizeaza relatia. Cartea urmareste fascinatia si libertatea pe care Marceau spune ca le-a descoperit alaturi de cineast, dar si felul in care relatia a ajuns, in timp, la „emprise, obsession, contrôle” — dominatie, obsesie si control. Actrita revine asupra nevoii de a se elibera si asupra golului lasat de despartire. Este, in acelasi timp, o carte despre iubire, cinema, diferenta de varsta si despre felul in care un om poate participa la construirea identitatii celuilalt.

In anuntul publicarii, Marceau a fost deocamdata foarte discreta in privinta continutului. Dar declaratiile sale din ultimii ani despre Żuławski capata acum o semnificatie noua. Intr-un amplu interviu acordat Le Monde in 2023, Marceau recunostea influenta pe care regizorul o avusese asupra ei: diferenta de varsta si ascendentul lui erau considerabile, spunea ea, „mult mai mult decat imi imaginez poate chiar si acum”, dar sustinea ca personalitatea ei a impiedicat-o sa fie complet modelata de el.

Relatia cu Żuławski a fost esentiala si pentru cariera ei. Marceau povestea in acelasi interviu ca studioul Gaumont voia sa pastreze imaginea adolescentei simpatice din La Boum si nu dorea ca ea sa joace in cinema-ul radical al regizorului polonez. Actrita si-a rascumparat singura contractul de exclusivitate, iar mai tarziu a jucat in L’Amour braque, filmul lui Żuławski. „Ei credeau ca imaginea mea le apartine”, spunea Marceau despre industria care incerca sa-i controleze cariera.

Intr-un interviu mai vechi pentru Psychologies, formularea ei despre relatie era si mai explicita: „M-a facut, m-a construit.” Spunea ca cei aproape douazeci de ani petrecuti impreuna au reprezentat o perioada „importanta, complicata”, dar extraordinar de bogata. Intr-o alta conversatie, explica faptul ca, fiind foarte tanara si aruncata brusc in celebritate, simtise nevoia unui om care sa o ajute sa se construiasca: „Aveam nevoie de un maître à penser.”

„Warszawa” pare, asadar, mai putin o autobiografie clasica si mai mult o reevaluare facuta la maturitate a unei mari povesti de dragoste: ce primesti de la omul care te formeaza, cat din tine ii ramane dator si in ce moment protectia se poate transforma in control.