Skip to content

Cinci bronzuri de Brancusi s-au vandut la New York cu 15 milioane de dolari, mult sub estimari. Detaliul controversat: sculptorul nu le-a atins niciodata, fiind turnate dupa moartea lui de catre mostenitori.

Cele cinci sculpturi din bronz ale lui Constantin Brancusi scoase recent la licitatie de Bonhams, la New York, au fost adjudecate pentru un total de 15,1 milioane de dolari, cu aproape 10 milioane de dolari sub estimarea initiala de 25 milioane de dolari. 

Licitatia „Brancusi: The Legacy” (Brancusi: Mostenirea), organizata miercuri, 18 noiembrie, a incheiat vanzarea tuturor celor cinci lucrari, fiecare dintre sculpturile cu estimare publica fiind adjudecata sub pragul minim anuntat.

Cel mai mare pret a fost obtinut de „Tors de tanar”, vandut pentru 4,2 milioane de dolari. 

Initial, Bonhams nu publicase o estimare pentru aceasta piesa, care ocupa locul central in colectie. „Tanara sofisticata (Portretul lui Nancy Cunard)”, estimat la 3,5–5,5 milioane de dolari, a fost adjudecat pentru 3,4 milioane. 

„Cap abstract (Cap de femeie)” si „Muza adormita II”, fiecare cu o estimare de 3–5 milioane de dolari, au obtinut cate 2,8 milioane. „Testoasa”, evaluata la 2–4 milioane de dolari, s-a vandut pentru 1,9 milioane.

Toate cele cinci sculpturi au fost turnate dupa moartea artistului, in 1957, un detaliu important in contextul controverselor legate de autenticitatea si valoarea editiilor postume. Colectia a fost prezentata pentru prima data pe piata, dupa ce un colectionar privat le cumparase direct de la mostenitorii lui Brancusi in anii 1980 si 1990, pastrandu-le impreuna timp de cateva decenii.

Bronzurile au fost turnate la Susse, dupa duplicate ale modelelor originale din ipsos.

Muza adormita II

Colectia cuprinde lucrari concepute in mod original de Brancusi intre 1917 si 1937, de la capete si torsuri simplificate la forme inspirate din lumea animala. Bronzurile au fost realizate postum de Turnatoria Susse, intre 1973 si 1991, dupa duplicate ale modelelor originale din ipsos, in cadrul unor editii numerotate autorizate de Alexandre Istrati (1915–1991) si Natalia Dumitresco (1915–1997).

Cei doi artisti romani au fost desemnati legatari universali ai lui Brancusi, cu drepturi asupra reproducerii operelor sale. Au lucrat in atelierul din Paris, in apropierea sculptorului, si i-au fost prieteni apropiati in ultimii ani de viata.

Tanara sofisticata (Portretul lui Nancy Cunard)

Licitatia a inceput cu „Tanara sofisticata (Portretul lui Nancy Cunard)”. Sculptura, inalta de 54,5 centimetri, este realizata din bronz slefuit, pornind de la un model din ipsos datat 1928, transpus pentru prima data in bronz in 1932. Exemplarul vandut de Bonhams a fost turnat de Susse in octombrie 1973, intr-o editie de cinci exemplare initiata de Istrati si Dumitresco. Reiteram ideea ca sculptura nu a fost atinsa vreodata de Brancusi.

In timpul vietii lui Brancusi au fost realizate pentru acest subiect o versiune din bronz si trei din ipsos. Sculptura o reprezinta pe Nancy Cunard (1896–1965), poeta, editoare si mostenitoare britanica, stabilita in Franta incepand din 1920. Cunard frecventa cercurile avangardiste pariziene si l-a cunoscut pe Brancusi in 1923. Desi portretele sculptate de artist nu semanau prea mult cu infatisarea ei, Cunard le-a admirat frumusetea.

Testoasa

Celelalte sculpturi din colectia Bonhams ilustreaza diferite momente ale cautarii formei in opera lui Brancusi. „Torsul”, realizat initial in ipsos in 1922 si transpus in bronz in 1924, este una dintre putinele reprezentari ale figurii masculine din creatia artistului. Torsul si picioarele sunt reduse la volume geometrice simple, pornind de la o sculptura realizata initial dintr-o ramura de artar.

„Muza adormita II” reia motivul capului adormit, abordat de Brancusi inca din 1908, pornind de la portretul baronesei Renee Frachon. „Cap abstract”, realizata in ipsos in 1922, este un subiect rar, reprezentat in timpul vietii artistului printr-o versiune din marmura si una din ipsos. „Testoasa”, forma abstractizata a unei broaste testoase, a fost sculptata in lemn in 1937 si modelata in ipsos in jurul anului 1943, fiind considerata una dintre ultimele sale creatii originale.

Licitatia a fost organizata strategic, in timpul retrospectivei Brancusi de la MoMA.

Cap abstract

Vanzarea Bonhams a avut loc in perioada in care Muzeul de Arta Moderna din New York (MoMA) gazduieste o ampla expozitie dedicata sculptorului. Andrew Huber, directorul departamentului de arta din secolele XX si XXI al Bonhams din SUA, a considerat ca retrospectiva muzeului creeaza un context favorabil pentru prezentarea colectiei. Sculpturile au fost expuse in galeriile casei de licitatii, iar vanzarea a fost urmata de licitatia de arta postbelica si contemporana, care a inclus si picturi semnate de Natalia Dumitresco si Alexandre Istrati.

Dupa moartea lui Brancusi, in 1957, mostenitorii au autorizat realizarea mai multor serii de bronzuri pornind de la gipsurile si matritele originale. Brancusi lasase statului francez atelierul si continutul acestuia, insa drepturile morale si de reproducere au revenit legatarilor universali, Alexandre Istrati si Natalia Dumitresco. Nu se stie exact cum au ajuns ghipsurile in posesia lor iar statul francez nu a venit imediat dupa moartea lui Brancusi sa preia atelierul — care nu avea, de altfel, un inventar. 

De la sfarsitul anilor 1960 si pana in anii 2000, acestia, iar ulterior succesorul lor, Theodor Nicol, au autorizat turnatorii franceze, printre care Susse, sa produca editii numerotate din bronz lustruit, folosind duplicate ale gipsurilor originale.

Legislatia franceza permite realizarea unui numar limitat de turnari postume, de regula pana la opt exemplare si patru probe de artist, considerate in mod legal opere originale.

Cu toate acestea, statutul acestor sculpturi continua sa fie discutat de istorici de arta, curatori si colectionari. Brancusi finisa personal bronzurile realizate in timpul vietii, le slefuia si le aplica patina, intervenind asupra fiecarui exemplar. Mai multi specialisti au contestat echivalenta dintre aceste opere si turnarile realizate dupa 1957, fara participarea sculptorului.

Expozitii dedicate bronzurilor postume, precum cea organizata in 2014 la Paul Kasmin Gallery din New York, au starnit critici in presa de specialitate, unde lucrarile au fost considerate reproduceri autorizate, cu un statut diferit de cel al sculpturilor realizate sub supravegherea directa a artistului. 

Aceasta diferenta se regaseste si pe piata de arta, unde turnarile din timpul vietii lui Brancusi si cele postume sunt prezentate separat si au valori de vanzare extrem de diferite. 

Recent, o sculptura originala de Brancusi a atins pretul de 107,5 milioane de dolari – un nou record absolut pentru opera sculptorului roman si, totodata, al doilea cel mai mare pret platit vreodata pentru o sculptura la o licitatie. Este vorba despre „Danaida”, un cap de bronz cu patina bruna, datat 1913.

Acest articol e sustinut de CEC Bank

Citește în continuare