„Danaida” lui Brancusi, adjudecata pentru 107 milioane de dolari. Stabileste un nou record de piata pentru Brancusi si devine a doua cea mai scumpa sculptura achizitionata la o licitatie.
Articol de Eduard Enache
In urma cu cateva ore, la Christie’s New York s-a incheiat una dintre cele mai asteptate licitatii ale primaverii: „Masterpieces: The Private Collection of S.I. Newhouse”.
Rezultatele au depasit asteptarile iar una dintre cele mai spectaculoase adjudecari a fost „Danaida” lui Constantin Brancusi, un cap de bronz cu patina bruna, datat 1913. Sculptura a fost achizitionata pentru 107,5 milioane de dolari – un nou record absolut pentru opera sculptorului roman si, totodata, al doilea cel mai mare pret platit vreodata pentru o sculptura la o licitatie.
Licitatia pentru aceasta piesa a inceput de la 82 de milioane de dolari, a durat mai putin de doua minute si a urcat rapid pana la 93 de milioane de dolari inainte de taxe – echivalentul a aproximativ 79,4 milioane de euro.
Estimarea initiala a fost de peste 100 de milioane de dolari, iar pretul final a depasit-o.
Recordul anterior pentru Brancusi a fost stabilit in 2018, tot la Christie’s, pentru sculptura „Tanara sofisticata” (Portretul lui Nancy Cunard), adjudecata atunci pentru 71,2 milioane de dolari. Anterior, in 2002, tot „Danaida” stabilise un record, cand a fost achizitionata de Newhouse insusi, de la aceeasi casa de licitatii, pentru 18,2 milioane de dolari – suma care la acea vreme reprezenta un record atat pentru Brancusi cat si pentru orice sculptura vanduta la licitatie.
In contextul mai larg al pietei, Christie’s a tranzactionat pana acum cele mai scumpe sapte lucrari ale sculptorului de origine romana, iar „Danaida” vine sa confirme aceasta dominanta. In 2005, „Pasarea in vazduh” ajunsese la 27,5 milioane de dolari, depasind recordul stabilit cu trei ani mai devreme de o alta varianta a aceleiasi lucrari adjudecate acum.
„Danaida” a fost promovata de Christie’s printr-o campanie surprinzatoare care a inclus un videoclip cu actrita Nicole Kidman inconjurand sculptura in galeriile de la Rockefeller Center, intr-o productie inspirata de fotografiile Lee Miller.
Sculptura a avut un singur proprietar inaintea lui Newhouse: cuplul de mecena Eugene si Agnes Meyer, care au cumparat-o direct de la expozitia organizata de Alfred Stieglitz in 1914 – prima expozitie personala a lui Brancusi din Statele Unite. Lucrarea a ramas in familia Meyer pana in 2002. Newhouse a platit-o atunci cu 18,2 milioane si a pastrat-o pana la moartea sa, in 2017, la 89 de ani, fara sa o scoata niciodata la vanzare. Dupa disparitia sa, mostenitorii au inceput sa vanda piesele colectiei treptat, prin licitatii si tranzactii private, sub coordonarea consilierului de arta Tobias Meyer, fost angajat al casei rivale Sotheby’s.
Succesul absolut al licitatiei a fost o pictura in tehnica „drip” de Jackson Pollock care a atins 181 de milioane de dolari, un nou record absolut pentru artist.
Daca „Danaida” a deschis seara cu emotie, tabloul „Number 7A” din 1948 al lui Jackson Pollock a adus momentul cel mai tensionat al licitatiei. Publicul din sala a reactionat cu exclamatii pe masura ce sumele urcau, pana cand lucrarea a fost adjudecata pentru 181,2 milioane de dolari – un nou record absolut pentru Pollock si un pret care il introduce pe artist in grupul select al celor 13 creatori ai caror opere au depasit 100 de milioane de dolari la licitatie.
Cumparatorul a licitat telefonic prin Alex Rotter, presedintele global al Christie’s. Pretul inainte de taxe era de 157 de milioane de dolari, fata de o estimare initiala de 100 de milioane. Recordul anterior al lui Pollock, stabilit in 2021, a fost de 61,2 milioane de dolari.
„Number 7A” este o panza de dimensiuni mari – 3,34 metri lungime – descrisa de Christie’s drept ultima lucrare din seria „drip” a lui Pollock aflata in maini private. Pollock a creat-o in 1948, la 36 de ani, pe podeaua unui hambar din apropierea localitatii East Hampton din New York. Newhouse a achizitionat-o in 2000 de la A. Alfred Taubman, fostul proprietar al Sotheby’s.
Seara a adus si un record pentru Joan Miro: „Portretul Doamnei K.” din 1924 a fost adjudecat pentru 53,5 milioane de dolari, depasind cu peste 13 milioane dolari recordul anterior al artistului catalan.
Licitatia a inceput cu „Cap de femeie” de Picasso, estimat intre 6 si 8 milioane de dolari si adjudecat pentru 12 milioane. A urmat o sculptura tot de Picasso, „Cap de femeie (Fernande)”, estimata intre 40 si 60 de milioane de dolari si cumparata pentru 41,5 milioane, iar „Barbat cu chitara”, o alta pictura de Picasso, a completat prezenta artistului spaniol in licitatie. O pictura de Mondrian a fost adjudecata pentru 34 de milioane de dolari, o lucrare de Matisse intitulata „Rochie neagra si rochie violet” a atins 29,5 milioane de dolari, iar „Do It Yourself (Violin)” de Andy Warhol, estimata intre 20 si 30 de milioane, s-a vandut pentru 22 de milioane. In total, cele 16 lucrari scoase la vanzare au adus 630,8 milioane de dolari in mai putin de o ora, depasind cu mult estimarea combinata de 450 de milioane.
“Danaida” in cauza a fost realizata in jurul anului 1913, cu o inaltime de 28 centimetri fara baza, purtand semnatura si stantila turnatoriei: „BRANCUSI C. Valsuani Cire Perdue”.
Exegetul Sidney Geist insinueaza ca “Danaida” s-ar afla in aceeasi situatie cu seria „Domnisoara Pogany” si ar fi un portret al lui Margit Pogany, insa conceput intr-o cu totul alta maniera, reprezentand o evolutie a formei si o rafinare a viziunii sale artistice.
Legatura dintre artist si muza sa, Margit Pogany, incepe in 1910, la Paris, orasul unde Pogany studia pictura iar Brancusi se mutase de cativa ani. Desi artistul experimentase anterior cu subiectul „Danaidei”, realizand o versiune in piatra de Vrata intre 1907 si 1909, cu forme inca destul de ancorate in naturalism — lucrarea aflandu-se in colectia Muzeului National de Arta al Romaniei —, abia dupa ce a cunoscut-o pe tanara studenta maghiara a revenit asupra temei, cioplind in 1910 o versiune in marmura.
Tanara avea sa descrie mai tarziu experienta intalnirii sale vizuale cu propria esenta sculptata (referindu-se, probabil, la sculptura Domnisoara Pogany si nu neaparat la Danaida: „Nu-mi amintesc de cate ori ne-am intalnit, cand intr-o zi m-a rugat sa vin la atelierul lui si sa vad cateva lucrari pe care tocmai le terminase. Parea foarte dornic sa le arate, vrand sa vin in acea zi. M-am dus cu o prietena de-a mea si ne-a aratat sculpturile lui. Printre ele se afla un cap de marmura alba care m-a atras puternic. Am simtit ca sunt eu, desi nu avea niciuna dintre trasaturile mele. Era doar ochi. Brancusi a fost ingrozitor de incantat ca m-am recunoscut”.
In urma acestei vizite initiale, Pogany a revenit in atelierul lui Brancusi de pe Rue du Montparnasse in decembrie 1910 si in ianuarie 1911 pentru sedinte oficiale de pozat, sedinte care aveau sa stea la baza seriei celebre ce i-a purtat numele. Nu poate fi demonstrat cu certitudine ca „Danaida” face parte din aceeasi serie deoarece Brancusi nu-si pastra schitele intermediare si a distrus studiile in lut pe care le-a realizat in prezenta lui Pogany. Insa au supravietuit doar cateva desene din timpul acestor sesiuni, exemplele fiind in prezent gazduite in Muzeul de Arta din Philadelphia si in Graphische Sammlung, Staatsgalerie din Stuttgart.
In acel stadiu al creatiei sale, Brancusi era in plin proces de a crea o reprezentare redusa la esenta modelului sau, concentrandu-se aproape exclusiv asupra ochilor sai mari si a coafurii netede, austere, reusind sa creeze o compozitie cu usoare torsiuni.
Referintele vizuale la sculptura greaca arhaica si cicladica sunt o constanta de-a lungul intregii opere a lui Brancusi.
Adesea, titlurile operelor sale ofera indicii referitoare la sursele antice, cum ar fi „Prometeu”, „Leda”, „Cariatida”, „O muza”, „Himera”, „Socrate” sau „Narcis”.
„Danaidele” erau, in mitologia greaca, cele 50 de fiice ale regelui Danaos din Argos, aflat in conflict cu fratele sau. In urma unui plan sangeros ordonat de tatal lor in noaptea nuntii, 49 dintre ele si-au asasinat sotii, fiind condamnate in lumea de apoi la o pedeapsa vesnica: aceea de a umple cu apa niste ulcioare gaurite. Cu toate acestea, asa cum observa istoricii, latura intunecata a acestui mit parea sa nu il intereseze deloc pe Brancusi. Documentatia privind legatura sa cu Pogany atesta o relatie de prietenie profunda, nicidecum una dominata de imaginea unei femei puternice si distructive.
Sculptura adjudecata la Christie’s a fost o piesa importanta din succesul urias al lui Brancusi in SUA inca de la inceputurile sale, fiind inclusa in cadrul expozitiei revolutionare din 1914 de la „The Little Galleries of the Photo-Secession” din New York, dirijata de Edward Steichen si sponsorizata in totalitate de Eugene si Agnes Meyer.
Cuplul american Meyer, mecena proeminenti si prieteni generosi ai artistului, a devenit astfel primul proprietar al operei, achizitionand-o direct din expozitie si lasand-o mostenire descendentilor pana cand aceasta a ajuns in posesia lui Newhouse. Insa expozitia istorica din 1914 l-a plasat ferm pe Brancusi in fruntea modernismului de avangarda atat in SUA, cat si in Europa.
In prezent, se cunosc alte sase mulaje in bronz ale Danaidei, care pot fi admirate in institutii prestigioase precum Centrul Georges Pompidou din Paris (momentan este inchis dar atelierul lui Brancusi va fi expus zilele viitoare la Berlin intr-o prezentare grandioasa), Kunstverein din Winterthur, Muzeul de Arta din Philadelphia, Tate Gallery din Londra si Rhode Island School of Design.
Versiunea din piatra de la MNAR lipseste momentan din Romania, fiind expusa la Museo dei Fori Imperiali – Mercati di Traiano din Roma, in cadrul Anului Cultural Romania–Italia. Expozitia este curatoriata de Erwin Kessler, directorul MNAR.
