Vunk lanseaza astazi, 10 aprilie, Doi Somnambuli, cea mai recenta piesa a lor, inspirata de o intimplare personala a liderului trupei, Cornel Ilie.

Cum versurile cintecului spun e 10 fara un sfert, mai am timp sa te iert, videoclipul a fost postat online pe pagina de facebook a trupei la ora 9.45.

Desi piesa nu se afla pe albumul Nu scapa nimeni(fara emotii), aparut in noiembrie, am ales sa o lansam pentru ca este inspirata dintr-o poveste cat se poate de reala si nu ne-am putut abtine sa n-o cantam mai repede. Cantecul s-a scris de la sine dupa o discutie pe care am avut-o cu cineva, la telefon, noaptea si, desi aproape ca atipeam de somn, nu puteam sa inchidem si vorbeam cu ochii aproape inchisi, iar a doua zi nu mai stiam exact ce ne-am spus:) Este un cantec pentru toti aceia carora li se spune sa se trezeasca din niste emotii frumoase, sa fie cu picioarele pe pamant, dar stim ca noi toti suntem, pana la urma, niste visatori., spune Cornel Ilie, solistul Vunk.

Videoclipul a fost filmat la Los Angeles de catre Edward Aninaru (cunoscut in toata lumea pentru fotografiile sale cu Inna sau Madalina Ghenea, si pentru videoclipurile unor piese INNA sau Antonia) si are doi protagonisti inediti: golden retrieverii Benelli si Maverick, caini antrenati pentru aparitiile in filme, dar si pentru a lucra alaturi de copiii cu autism.

Dincolo de experienta personala care a inspirat melodia, baietii de la VUNK spun inca de la primele cadre care este mesajul lor cu acest nou cintec:

Dragostea e oarba, o spun oamenii.
Dragostea e muta, ne-o arata animalele.
Arata ca iubesti fara sa spui niciun cuvant

Daca sunteti fani Vunk, sunt sigur ca ati vrea sa stiti ce anume a inspirat aceasta poveste neobisnuita pentru un videoclip romanesc, chiar si pentru Vunk. Este o mini-nuvela scrisa de Cornel pe blogul sau, un text sensibil:

El sta in fund si este foarte atent la tot ce se intampla in jur, dar, cu toate astea, era relaxat, degajat. Parea ca observatul celorlalti este un hobby. Atat de degajat incat nici nu si-a dat seama cand o cunostinta mai veche de-a lui, un tip pe la treizeci si ceva de ani a vrut sa dea mana cu el si nici nu l-a bagat in seama. E in lumea lui, e clar.

Ea face pe interesanta si priveste, aparent, in gol, dar merge usor cu aerul acela de “pot sa-ti fac mult bine si mult rau: ce alegi prima data sa fie?”. Stie ca este privita si ca toata lumea vrea sa o atinga. Sentimentul de “prada” o face, totusi, puternica.

El se ridica usor si incepe sa isi faca loc pe langa ea, atat de aproape incat ii citeste gandurile. Ea vrea din toata inima sa se lase “citita”, dar nu se abtine pana nu isi amesteca niste litere in cuvintele din gandurile ei, ca lui sa-i fie putin mai greu in a afla mai multe despre ea.

El, ca sa o impresioneze, intimideaza pe un altul care venea sa se bage si el in seama pe langa ea. Ea arunca o privire peste umar in semn de “te-as lasa acum sa sari pe mine, dar nu vreau sa ma intelegi gresit, asa ca prefer sa nu ma intelegi deloc”.

El se aseaza in fata ei. Ea nu pleaca de-acolo. Aproape ca sunt nas in nas. Se ating usor.

Ar vrea mai mult, dar, deodata, amandoi simt ca un nod in gat. Nu este de la emotie. Este zgarda care ii sugruma in timp ce stapanii lor ii trag deoparte tipand la ei.

Ei scot niste sunete fara niciun cuvant, dar toata lumea din parc intelege ce vor sa-si spuna. Pleaca fara sa vrea niciunul dintre ei.

Ei stiu ca si maine or sa ceara afara la aceeasi ora, sa se vada in parc. Cat ca doar pentru un citit de ganduri.

De multe ori, zgarda ar trebui sa o poarte stapanii cainilor….

Recent, Vunk au inceput sa ne spuna povestile ce stau in spatele single-urilor, hiturilor si intamplarilor de succes din cariera lor: povestea albumului Nu scapa nimeni sau 1000.

E inedit, v-a surprins Doi somnambuli?