foto Adi Bulboaca

Editia aniversara aduce cu sine in mod exceptional un tandem de ambasadori onorifici: Ada Solomon, renumita producatoare de filme romanesti si coproductii europene si internationale, Presedinta a Consiliului de Administratie al Academiei Europene de Film si Igor Cobileanski, regizor consacrat din Republica Moldova, ale carui productii apreciate international sunt reprezentative pentru spatiul comun de creatie si expresie artistica de pe cele doua maluri ale Prutului.

Editia de la București a Festivalul Filmului European va avea loc în perioada 6-17 mai.

Aflăm de la producătoarea Ada Solomon ce reprezinta un astfel de eveniment aniversar, cat de importanta este investitia in cinema si in cultura in general, care sunt titlurile din programul FFE pe care le recomanda, si ce noi proiecte pregateste in prezent.

Anul acesta a debutat cu multe noutati. Ai avut primele activitati in calitate de Presedinta a Consiliului de Administratie al Academiei Europene de Film, ai participat deja la cateva festivaluri internationale importante, titluri produse de tine se bucura de succes si selectii internationale si acum esti ambasadoare a Festivalului Filmului European. Care au fost cele mai interesante/ provocatoare experiente/ discutii/ teme/ intalniri din acest an pentru tine, pana acum, si de ce?

E greu sa aleg din multitudinea de intamplari si intalniri pe care le-am avut in acest an deja.

Incep in ordine cronologica cu prezenta la evenimentele de industrie din cadrul Festivalului Alpe Adria Trieste, respectiv When East Meets West unde am participat la atelierul “Unlocking Capital” despre modul in care se pot atrage investitori in productia europeana de film. Deocamdata este un teritoriu dedicat mai ales marilor productii europene, dar si aici lucrurile se schimba si devine tot mai posibil ca investitia in film sa nu urmareasca doar beneficiul economic ci sa urmareasca celelalte elemente pe care le aduce filmul, productia audio vizuala in spatiul public. Crearea de notorietate, intelegerea realitatii din alta perspectiva decat cea din spatiul strict local, cunoasterea reala a celuilalt cu problemele si argumentele acestuia etc E un proces complex si o schimbare de paradigma care nu se poate intampla peste noapte, dar care trebuie explorata cu curaj.

Apoi a fost gala Premiilor Academiei Europene de Film, o sarbatoare a cinematografiei europene realizata in acest an sub directia artistica a lui Mark Cousins ceea ce a transformat gala intr-un spectacol complet al cinematografiei europene de ieri, de azi si de maine in toata frumusetea si complexitatea sa. De asemenea, prezenta unor personalitati remarcabile ale cinematografiei europene cum sunt Liv Ullmann, Alice Rohrwacher, Juliette Binoche si introducerile realizate de la distanta de mari cineasti europeni, prezenta nominalizatilor la premii – totul a demonstrat intr-o maniera eleganta si adecvata forta si complexitatea identitatii cinematografiei europene.

A urmat Berlinala cu bucuria revederii prietenilor din breasla si cu descoperirea noilor perle cinematografice, dar si cu importante discutii despre viitorul cinematografiei europene, despre sustinerea sectorului cinematografic la nivelul Uniunii Europene. Au fost relevante pentru mine cele doua mese rotunde alaturi de reprezentanti ai Comisiei Europene, ai Parlamentului European si colegi din institutii europene de top vizand in special modul in care Programul Europa Creativa si sub-programul Media vor fi integrate si adaptate la noua realitate socio-culturala si economica prin noul program Agora. Traim un moment in care inclusiv la nivelul institutiilor europene este nevoie de intelegerea rolului culturii si a creatiei audio-vizuale ca spatiu al constructiei de dialog, de intelegere a complexitatii lumii in care traim si a faptului ca rolul produselor culturale nu este primordial economic ci unul care sa permita apararea identitatii noastre europene in splendida sa diversitate.

Urmatoarea intamplare relevanta a fost participarea la Gala Premiilor LUX organizata de Parlamentul European cu participarea Academiei Europene de Film si a organizatiei exploatantilor europeni Europa Cinemas, o sarbatoare a filmului care s-a desfasurat in spatiul impresionant al Parlamentului European. A fost foarte emotionant pentru mine ca la prima vizita in Parlamentul European sa ascult interventiile colegilor cineasti nominalizati la Premiile LUX si nu interventii ale politicienilor. De asemenea, m-am bucurat nespus sa vad ca filmul este la el acasa in Parlamentul European si sa vad puncte de votare pentru Premiile Lux in diferite locuri pe holurile parlamentului.

M-as bucura sa reusim sa facem si acasa un asemenea demers de celebrare a cinematografiei in care parlamentarii si functionarii din parlament sa vada o selectie a celor mai bune filme ale anului si sa voteze filmul favorit cot la cot cu publicul.
De asemenea, m-a surprins placut sa aflu ca votul parlamentarilor si votul cetatenilor a mers catre acelasi film, castigatorul fiind filmul spaniol Sorda (Surzenie) film care a putut fi vazut si pe ecranele din Romania distribuit de Culoar Films.

„Traim niste vremuri complexe in care avem nevoie mai mult decat oricand sa ramanem impreuna si sa ne auzim unul pe celalalt.” – mentionai in prima conferinta de presa a Festivalului Filmului European. Care sunt, din punctul tau de vedere, solutiile care ne-ar ajuta sa ne auzim unul pe celalalt, si cum contribuie cinemaul european si cinemaul romanesc la acest dialog?

Daca as stii solutiile le-as si aplica deja. Dar ce stiu e ca odata ce ne adunam in intunericul din sala de cinema suntem toti la fel, indiferent de culoarea pielii, de religie, de convingeri politice – suntem la fel si ne lasam purtati de intalnirea cu universul de pe ecran. Radem impreuna, plangem impreuna, ne revoltam sau ne miram impreuna, iar daca dupa proiectie avem si oportunitatea de discuta despre ce am trait in timpul spectacolului cinematografic abia atunci putem sa descoperim ca nu suntem chiar asa diferiti, ca sunt lucruri pe care le simtim la fel, ca sunt lucruri pe care nu le-am considerat niciodata din perspectiva cineastilor care ne-au oferit filmul respectiv. Pentru aceasta experienta si pentru acest tip de punte de legatura dintre oameni e nevoie de evenimente curatoriate, de festivaluri, de programe speciale, de curatori care sa pregateasca astfel de programe, sa alature diverse voci cinematografice. Problema este ca nu sunt niciodata resurse (nici financiare, nici logistice – adica suficiente sali de cinema cu programe curatoriate si specialisti platiti pentru a face aceasta munca editoriala pana la urma) pentru a face aceste lucruri sa functioneze la scara larga – nici macar in orasele mari, ce sa mai vorbim de comunitatile mai mici. Iar resursele necesare pentru a obtine aceasta comuniune de trairi si acest schimb de sentimente si idei nu sunt mari si in orice caz sunt invers proportionale cu efectul pe care-l genereaza.

Iar cand spun ca nu stiu care sunt solutiile ma refer mai ales la cum facem ca cetateanul obisnuit sa vrea sa incerce aceste experiente. Cum facem chiar la putinele evenimentele curatoriate si in cele cateva sali sa vina un public curios si cat mai divers. Nu sunt de acord cu idea ca publicul „nu vrea/nu este interesat” de acest tip de continut, sunt convinsa ca problema este ca publicul nu stie de aceste intamplari culturale, nu sunt resurse pentru a aduce la cunostinta publicului larg aceste evenimente. Suntem sufocati de informatie, suntem grabiti si ocupati; cum putem face ca totusi sa oprim potentialul spectator din goana zilnica si sa-l convingem sa intre in sala de cinema? Aici nu am raspunsul, caci daca l-as avea cu siguranta as face tot ce mi-ar sta in putinta sa aduc cate un nou spectator la o proiectie de film in fiecare zi. Și cu siguranta nu sunt singura care ar face asta, daca am stii cum!

Un mai mare interes pentru partea a doua a lantului cinematografic – respectiv distributia si exploatarea / prezentarea in cinematografe a filmelor, crearea de spatii in care filmele sa poata fi vazute impreuna este parte din solutia despre care vorbim. Deocamdata focusul a ramas prioritar pe productie si degeaba facem cele mai cele filme daca nu exista conditii decente pentru ca ele sa fie aratate si resurse decente pentru campanii de promovare a lor.

Este interesant de notat ca anul trecut peste 60% din biletele vandute  in Europa in afara tarii de origine a filmului provine doar din reteaua de cinematografe de arta Europa Cinemas, cinematografele cu programe curatoriate, ceea ce demonstreaza teza de mai sus. Multiplexurile, deci, nu sunt in mod necesar solutia pentru acest tip de cinema asa cum stadioanele nu sunt spatiul adecvat pentru concerte ale filarmonicilor.

Un alt exemplu simplu pentru a intelege situatia in care ne aflam vine din agricultura: merele se strica in hambar daca stau inchise acolo si nu sunt tarabe pe care sa fie expuse si gustate, daca oamenii nu stiu ca sunt/exista acolo in hambar. 

Ce reprezinta pentru tine, acum, in calitate de ambasador, editia jubiliara a Festivalului Filmului European si ce ti-ai dori sa ia in seama spectatorii acum, despre un astfel de eveniment?

Nu stiu daca in calitate de ambasador – pozitie care ma onoreaza major, sa nu ma intelegi gresit! – dar in calitate de spectator si de facator de filme si de cetatean faptul ca Festivalul Filmului European a ajuns la a 30a editie si ca el creste an de an e o confirmare ca ce spuneam mai sus – anume ca oamenii doresc sa participe la experienta cinematografica diversa si sa cunoasca diferite forme de expresie si sa le dezbata. Iar ce imi doresc sa ia in seama spectatorii e aceasta superba diversitate a culturii europene, care este si o punte de legatura si ca oricat de diferite sunt conditiile din diverse colturi ale acestui continent suntem cu totii oameni, cu slabiciuni si puteri, cu greseli si reusite si ca cele mai importante valori sunt umanitatea si empatia, ca o societate solida si sanatoasa nu poate trai fara aceste valori, ca ele trebuie pretuite si aparate, iar costul pentru a apara aceste valori, pentru a ne pastra scutul de umanitate e mult mai mic decat cel al armelor.

Ce titluri consideri ca ar fi cele mai potrivite pentru o prima intalnire cu cinematografia europeana de acum, pentru un spectator obisnuit, atat din selectia festivalului, cat si din alte selectii internationale sau din programul de cinema?

Dintre titlurile din Festivalul Filmului European m-as opri mai intai la filmul Nina Roza pe care il cunosc foarte bine din faza de proiect, pentru ca este un scenariu la care am lucrat alaturi de regizoarea Genevieve Dulude de Celles, a carui poveste initial se petrecea in Romania fiind inspirata partial de povestea micutei Picasso, dar care nu a putut fi filmat aici din cauza sincopei din programul de cash-rebate si a faptului ca nu a primit finantare de la Centrul National al Cinematografiei si astfel s-a mutat in Bulgaria, s-a filmat acolo, a avut premiera la Berlinale si a primit Ursul de Argint pentru Cel Mai Bun Scenariu. De altfel, titlul original al filmului este Fleur Bleue / Floare Albastra – desigur o referire la poezia cu acelasi nume a lui Mihai Eminescu.E inca una dintre oportunitatile ratate de Romania – fie prin nefinantarea de catre Centrul National al Cinematografiei, fie prin sincopele din programul cash rebate alaturi de titluri cum sunt castigatorul premiilor Academiei Europene de Film si nominalizatul la Oscar Toni Erdmann – care totusi s-a filmat in Romania, dar Romania nu este tara co-producatoare -sau mult mai recenta productie norvegiana Sora cea Urata/ The Ugly Stepsister care a avut premiera la Festivalul de la Sundance si a fost nominalizat la premiile Oscar pentru Machiaj – care de asemenea nu a putut beneficia de schema de cash rebate la momentul respectiv pentru ca aceasta nu era functionala si nu a primit finantare de la Centrul National al Cinematografiei astfel ca s-a mutat in Polonia si a fost finantat si filmat integral acolo. Acestea sunt doar cateva exemple din portofoliul companiei noastre, sunt convinsa ca sunt destule alte exemple ale colegilor mei. Spun lucrurile astea din doua motive: in primul rand pentru a accentua de ce continuarea programului de incentive pentru cinematografie -schema de cash rebate este esentiala pentru cooperarea cineastilor romani la opere remarcabile ale cinematografiei europene si mondiale si pentru a demonta iluzia ca „Ada Solomon castiga intotdeauna la concursurile de proiecte de la CNC”, in realitate mai mult pica la concursuri decat castiga, dar sigur ca esecurile se vad mai greu.

Alt titlu de neratat din selectia Festivalului Filmului European este extraordinarul documentar semnat de Jose Luis Guerin, Good Valley Stories. Mi s-a intamplat rar sa ma apropii de personajele unui film atat de mult cum am facut-o cu personajele din comunitatea din Valea Buna din Spania. Am iesit de la proiectie cu sentimentul ca oamenii aceia sunt vecinii mei, rudele mele, oameni pe care-i cunosc bine si demult de tot.

Un alt documentar special din selectia festivalului este castigatorul Globului de Cristal pentru Cel Mai Bun Film la Festivalul de la Karlovy Vary – Better Go Mad in the Wild o incursiune in existenta bizara a doi frati care se au unul pe altul si natura din jurul fermei lor.

De asemenea, recomand cu caldura intalnirea cu Technoboss – Luis cel care iese din orice incurcatura cantand – sa zicem un fel de “muzica e viata mea”. Un film plin de energie si usor traznit pe care am avut onoarea sa-l premiez acum cativa ani la Festivalul de la Sevilla.

Sunt curioasa sa descopar competitorul nostru de anul trecut de la Locarno (Romania a fost prezenta cu trei productii in competitia de la Locarno respectiv Sorella di Clausura, Dracula si co-productia minoritara Dumnezeu Nu Ne Va Ajuta) – White Snail/ Melc Alb, film care a obtinut doi Leoparzi de Argint la Locarno si pe care l-am ocolit cumva pana acum dintr-o slabiciune omeneasca si de inteles sper – avand in vedere ca am fost implicata in toate cele trei productii romanesti sus-mentionate.

Sunt curioasa, de asemenea, sa-l descopar pe Franz Kafta in viziunea Agnieszkai Holland in cel mai recent film al ei, Franz. 

Cum arata tabloul proiectelor de productie din acest an – filme in festivaluri, filme in productie?

Suntem in post-productie cu trei filme: doua documentare – Micile Sperante semnat de Alexandru Solomon – o cronica a anului electoral tumultos pe care l-am traversat si filmul Oanei Țenter si al Deliei Marinescu cu participarea Danei Bunescu Ieri s-a terminat aseara-titlu de lucru, un film despre comunitatea romaneasca din inima Statelor Unite, in Arizona si filmul de debut al Alinei Șerban Eu contez – povestea unei supravietuitoare, un film despre puterea de depasi obstacole, un film extrem de emotionant si o premiera absoluta avand in vedere ca este primul film de lung metraj de fictiune facut de o regizoare roma, cel putin din regiunea noastra, daca nu chiar din Europa. Este un film extrem de important avand in vedere ca aduce pe ecran perspectiva minoritarului fara a exotiza, fara victimizare si fara a arata cu degetul spre ceilalti.

De asemenea, avem cateva scurt metraje in lucru si o co-productie minoritara italiana, intitulata Dor pe care o vom filma in aceasta toamna in mare parte in Romania. Dor este o poveste dintre miile de povesti ale romanilor care muncesc in afara granitelor tarii, o poveste spusa cu caldura si umor, care le va avea ca protagoniste pe Katia Pascariu si Angela Molina.

Cum reusesti sa imbini munca si responsabilitatile functiei in cadrul Academiei Europene de Film si proiectele din Romania. Ce te ajuta cel mai mult?

Nu vreau sa ma plang, dar nu e deloc simplu – in sensul ca e foarte mult si uneori sunt coplesita de volumul responsabilitatilor.

Încerc sa-mi structurez timpul pe cat posibil si sa aloc responsabilitatilor de la Academia Europeana de Film o zi pe saptamana, si restul sa ramana dedicat proiectelor si responsabilitatilor de acasa.

Ma ajuta, ca intotdeauna, familia extinsa – respectiv colegii mei de la microFILM pentru proiectele de acasa, dar si conversatiile si schimbul de idei cu colegii de breasla de acasa, am sentimentul ca intr-o perioada complicata ca cea de acum cumva am reusit sa ne apropiem mai tare unii de altii, sa ne ajutam mai mult, sa ne sprijinim unul pe celalalt mai puternic. O mentiune speciala aici am pentru colegii din Alianta Producatorilor de Film.

În ceea ce priveste lucrul la Academia Europeana de Film, exista si acolo o „familie” formata din colegii mei din boardul Academiei si echipa executiva a Academiei. Și in ceea ce priveste Academia Europeana de Film in ansamblul sectorului cultural european in ultimii ani vocea acesteia a devenit mult mai puternica si mai articulata. Și aceasta se datoreaza nu doar numarului tot mai mare de membri ai Academiei (acum sunt 5.500 de membri) ci si faptului ca Academia Europeana a devenit nu doar un loc de celebrare a excelentei in cinematografia europeana, ci si un agregator al comunitatii de profesionisti si un spatiu de diseminare internationala a identitatii cinematografiei europene, un punct central care contribuie la distributia si expunerea acestor titluri la un public tot mai larg din Europa si de peste granitele acesteia in cadrul Sezonului Filmului European.

Despre ce initiative culturale/ cinematografice/ legislative ti se pare ca se vorbeste prea putin/ se face prea putin si cum ti-ai dori sa arate peisajul cinematografic romanesc?

Mi se pare ca se vorbeste mult prea putin – si oricum si cat se vorbeste, se vorbeste doar in bula noastra culturala – despre rolul Culturii (si al Educatiei prin cultura) in general in societate si mai ales despre rolul pe care il are Cultura in vremuri tulburi ca cele pe care le traim. Mi se pare ca e absolut iresponsabil sa se taie bugete de la Cultura, sa nu existe predictibilitate, sa existe blocaje ca cel de la Centrul National al Cinematografiei pe perioade atat de lungi. Cultura e un scut care apara de pericolele cele mai mari din societate – de violenta, de ura, de lipsa de umanitate. Avem nevoie de ea! Ce nu pot pricepe oricum mi s-ar explica ca e austeritate si ca trebuie sa contribuim la sacrificiul colectiv este care e beneficiul avand in vedere cat de minuscule sunt bugetele din cultura. Respectiv, sa luam exemplul TVA-ului crescut la carte: suntem pe unul dintre ultimele locuri din Europa la consumul de carte, deci incasarile din vanzarea de carte sunt mici, cat poate contribui la buget cresterea  TVA-ului la carte? Mai ales ca daca pretul cartilor creste se vor cumpara si mai putine decat cele putine care se cumparau pana acum, deci in final TVA-ul colectat din vanzarea de carte va fi cam tot acolo si consumul va scadea si ceva ce se strica e foarte greu spre imposibil de reparat. Sau daca se vrea reparat se face cu costuri mult mai mari decat ce s-a castigat din aceasta crestere de TVA.

As vrea sa existe dezbateri reale la cele mai inalte niveluri ale autoritatilor despre faptul ca in ceea ce priveste Cultura si implicit Educatia nu factorul economic este determinant. Ca beneficiile pe care le aduc aceste domenii in insanatosirea societatii trec dincolo de economic, iar prejudiciile pe care le aduce lipsa de preocupare pentru aceste domenii sunt inestimabile si cu efecte negative pe termen lung.

As vrea ca autoritatile sa inteleaga ceea ce foarte bine spunea Catinca Draganescu zilele trecute: Cultura nu este o utilitate, Cultura este o necesitate!

Ne poti lasa o recomandare de film european pe care l-ai revedea sau il revezi oricand cu mare placere (si de ce)?

Wow, e greu sa aleg unul. As porni de la filmele romanesti – Secvente al lui Alexandru Tatos – pentru modul in care priveste societatea, pentru cat de uman si actual ramane dupa atata timp, Iacob al lui Mircea Danieliuc pentru tot universul si profunzimea trairilor pe care le genereaza in spectator, Moartea Domnului Lazarescu – un film de la care nu-mi pot lua ochii de cate ori il revad, datorita dialogurilor, datorita actorilor, datorita veridicitatii intamplarilor de pe ecran, mi se pare ca ii cunosc profund pe oamenii din film si in acelasi timp de fiecare data cand il revad retraiesc drumul crucii din acest film. Iar din cinematografia europeana iarasi e imposibil sa ma opresc la unul singur, am sa ma opresc totusi la una dintre marile cineaste europene, Agnes Varda. La Cleo de la 5 la 7 de exemplu, sau la Chipuri, locuri (Visages, Villages) – o calatorie de o frumusete rara si de o caldura si curiozitate pe care ar trebui sa invatam de la Agnes Varda sa le practicam mai des.

Și pentru ca zilele trecute am vizitat impresionanta expozitie Wim Wenders de la DFF Frankurt, trebuie sa mentionez ca Pina este unul dintre acele filme pe care le-as putea revedea „in bucla” oricand si oriunde si tare mi-ar placea sa-l revad pe ecran mare in 3D asa cum a fost el realizat. E un lucru mic, dar pentru mine e o mare reusita ca am reusit sa achizitionez drepturile de difuzare pentru Romania la momentul premierei internationale si sa impart bucuria vizionarii acestui film cu publicul din Romania.

Nu indraznesc sa adaug aici niciunul dintre filmele mele, dar in timp ce scriu aceste randuri ma aflu la Festivalul goEAST de la Wiesbaden unde organizatorii mi-au dedicat o extrem de onoranta retrospectiva portret cu o selectie de 11 filme din cariera mea, toate aceste filme le-as revedea oricand si sunt foarte mandra ca desi unele dintre ele implinesc 20 de ani ele raman la fel de puternice si de proaspete ca la lansare.

E extrem de rar ca un festival sa dedice un portret de asemenea anvergura unui Producator, si mi se pare o initiativa extrem de importanta nu neaparat pentru mine, Ada Solomon, ci pentru meseria de producator si importanta pe care o are aceasta meserie in creatia cinematografica si de asemenea alegerea unei romance pentru aceasta celebrare e extrem de importanta pentru toate colegele si colegii mei de breasla de acasa. 
Pentru curiosi aveti aici programul retrospectivei: https://www.filmfestival-goeast.de/en/section-portrait-ada-solomon/

***
Ada Solomon, recunoscuta pentru o cariera de peste 25 de ani in cinematografie, in care filmele pe care le-a produs sau coproductiile internaționale cu peste 15 tari la care a lucrat au obținut numeroase premii importante, si-a inceput in ianuarie mandatul de presedinta a consiliului de administratie al Academiei Europene de Film. Prin numirea Adei Solomon in această functie, Romania este reprezentata la cel mai inalt nivel al cinematografiei europene.
Contributia sa remarcabilă la patrimoniul cinematografiei romanesti si internationale include aproape 100 de filme de fictiune si documentare, lungmetraje si scurtmetraje apreciate in festivaluri internaționale si distribuite in peste 50 de teritorii din întreaga lume.

***

Festivalul Filmului European reprezinta, de 30 de ani, o platforma de dialog european, de conectare si cunoastere, fiind unul dintre cele mai longevive si mai semnificative evenimente culturale si diplomatice organizate in Romania — un spatiu privilegiat de intalnire intre valorile comune ale continentului european si publicul romanesc, intre cinematografia europeana in toata diversitatea ei si libertatea de exprimare care o defineste.

Festivalul Filmului European este organizat de Institutul Cultural Roman, cu sprijinul Reprezentantei Comisiei Europene in Romania si EUNIC Romania, in parteneriat cu UCIN, ambasadele, centrele si institutele culturale europene.

Detalii pe www.ffe.ro /