Thaddaeus Ropac, una dintre cele mai importante galerii europene de arta, va gazdui in spatiul din Paris Marais expozitia „Roman Campagna”, un proiect care reuneste cele mai recente picturi in ulei si desene in carbune semnate de Adrian Ghenie. 

Lucrarile expuse in perioada 18 aprilie – 30 mai 2026 au fost realizate in noul atelier al artistului din Roma, oras in care acesta s-a mutat recent. De altfel, expozitia pare sa anunte un nou capitol in viata si cariera artistului nascut la Baia Mare. 

Dupa multi ani in care a trait la Berlin, Ghenie isi intoarce privirea spre Roma si o schimbare de directie in practica sa artistica.

Expozitia „Roman Campagna” anunta, de fapt, peisajul pe care Ghenie il asimileaza atat ca subiect central, cat si ca forma de expresie. Pictorul remodeleaza acest gen din interior, integrand referinte din istoria artei in limbajul sau vizual specific pentru a construi un discurs aflat la granita dintre idealismul pastoral si anxietatea contemporana.

In noile sale picturi in ulei, artistul plaseaza siluete agitate pe piatra cubica a unui segment bine conservat din Via Appia, zona in care locuieste in prezent. 

Fiind unul dintre cele mai vechi si importante drumuri romane, Via Appia traverseaza un spatiu geografic esential pentru dezvoltarea picturii europene. Ghenie face trimiteri directe la Nicolas Poussin si Claude Lorrain — reprezenatarile lor atmosferice ale acestei regiuni au contribuit la consacrarea peisajului drept gen artistic autonom. 

Mergand pe acest fir istoric, el exploreaza conceptul de peisaj inventat si traditia genului capriccio, in cadrul caruia elementele reale se imbina cu cele imaginare pentru a compune scene cu un caracter atat studiat, cat si mnemotehnic.

Apeland la procedee vizuale consacrate, precum deschiderile panoramice sau elementele de repoussoir, Ghenie construieste peisaje pe care le descrie drept recognoscibile, dar nu descriptive. Sunt imagini ce evoca o memorie vizuala colectiva modelata de istoria artei, memorie care este insa subtil desfacuta prin limbajul sau pictural deconstructivist. 

Istoricul de arta James Hall observa ca Ghenie lucreaza in acea traditie a picturii europene a sublimului vizionar, reconfigurand fragmente ale lumii vizibile in lucrari incarcate psihologic si codificate prin reperele istoriei artei.

Specific lui Ghenie, tensiunea vizuala este redata prin intalnirea unor aspecte istorice — ruine antice, in acest caz — si elemente contemporane precum pantofi sport, umbrele sau bete de trekking.

In panza intitulata „The Shepherds of Arcadia” din 2026, artistul reinterpreteaza lucrarea omonima a lui Poussin. In versiunea lui Ghenie, trecatorul nu se mai opreste pentru a contempla un mormant, ci urineaza langa ruine, avand picioare asemanatoare unui bufon, detaliu care aminteste de personajul din tabloul „The Actor” realizat de Pablo Picasso in perioada 1904-1905. 

Pentru artist, umorul reprezinta un instrument de analiza a frictiunii dintre antichitate si viata moderna. Este o trimitere directa la seria „Roma” pictata de Philip Guston in aceeasi regiune intre anii 1970 si 1971. Lucrarile lui Guston reprezinta un punct de referinta esential, paleta roz distinctiva gasindu-si ecoul in panza „Roman Campagna 2” finalizata de Ghenie in 2026.

Desi sunt ancorate in traditia peisajului, o parte dintre panze integreaza elemente specifice interioarelor aglomerate de atelier, facand trimitere la arhitecturile ilogice ale lui Giorgio de Chirico. In lucrarea „Studio Scene with the Tomb of Seneca” din 2026, pavajul de exterior se intersecteaza brusc cu podeaua din lemn la un prag ambiguu, anuland granitele dintre spatiul natural si reflectia din interiorul atelierului.

La primul etaj al galeriei va fi expus un grup de desene in carbune la scara mare care ofera o perspectiva detaliata asupra procesului tehnic utilizat de Ghenie. 

El asambleaza fragmente decupate din reviste si fotografii sub forma unor colaje, pe care ulterior le transfera in carbune si, in etapa finala, pe panza sub forma de vopsea.

Desi nu toate reprezinta autoportrete in sensul strict, toate siluetele deriva din propriul contur al artistului, pe care acesta il descompune si il reasambleaza. Ghenie argumenteaza ca, in momentul in care constrangerile traditionale ale anatomiei sunt abandonate, modul in care este deformata silueta se poate transforma intr-un portret al caracterului sau al psihicului interior.

Lumina specifica zonei rurale a Romei isi pune amprenta asupra acestei serii de lucrari, introducand o paleta cromatica noua, dominata de nuante de verde masliniu si albastru argintiu. 

Conform explicatiilor oferite de artist, aceste noi lucrari nu dialogheaza exclusiv cu istoria picturii, ci abordeaza ideea de a picta insasi textura istoriei. El argumenteaza ca acesta este rolul fundamental al artei sale in acest context, acela de a nu reda pur si simplu o imagine, ci textura unei intregi epoci. 

Expozitia de la galeria pariziana va fi insotita de publicarea unui catalog dedicat, material care include un eseu semnat de curatoarea Cecilia Alemani.