Skip to content

Filmul inspirat din viata regizorului Paolo Sorrentino, castigator al Oscarului cu „La Grade Bellezza”, este acum pe Netflix. Sorentino despre „The Hand of God”: “Pur si simplu, acesta este un film despre sensibilitate.”

Paul Sorrentino, castigatorul Oscarului pentru cel mai bun film strain cu “La Grande Bellezza”, are de cateva zile pe Netflix cel mai recent film al sau “The Hand of God”, o poveste emotionanta despre pasiune, familie, adolescenta, inspirata din propria sa viata.

Dincolo de povestea personala, noul film este si un omagiu pentru Frederico Fellini si povestea sa autobiografica spusa in Amarcord in 1973.

Regizorul isi descrie astfel filmul “O poveste de maturizare care vrea, din punct de vedere stilistic, sa evite capcanele autobiografiei conventionale: hiperbola, victimizarea, mila, compasiunea si ingaduinta durerii, printr-o punere in scena simpla, rara si esentiala. Cu o muzica neutra, sobra si imagine care e aproape de acea perioada.  Aparatul greoi al cinematografiei va face un pas inapoi pentru a lasa sa vorbeasca viata acelor ani, asa cum mi-i amintesc – asa cum i-am trait, cum i-am simtit. Pur si simplu, acesta este un film despre sensibilitate. Iar deasupra tuturor, atât de aproape si totusi atât de departe, pluteste Maradona, acel idol fantomatic, de 1,75 metri, care parea sa sustina vietile tuturor celor din Napoli, sau cel putin pe a mea. Probabil ca si asta este o minciuna a imaginatiei mele. Sau poate ca este adevarul. Nimeni nu stie cu siguranta. Nimeni in afara de mâna lui Dumnezeu.”

In film, versiunea adolescentina a lui Sorrentino este Fabietto (Filippo Scotti), un adolescent cu parul cret si un zâmbet fermecator de strâmb,  un tanar ciudat a carui viata si familie vibranta si excentrica sunt brusc rasturnate – mai intâi de sosirea electrizanta a legendei fotbalului Diego Maradona si apoi de un accident socant din care Maradona il salveaza involuntar pe Fabietto, punându-i viitorul in miscare.

Sorrentino se intoarce in orasul sau natal pentru a spune cea mai personala poveste a sa, o poveste despre destin si familie, sport si cinema, dragoste si pierdere.

Nascut in 1970, Sorrentino a crescut in cartierul Vomero din Napoli, pe dealul care domina panorama intinsei panorame a orasului-port. Când a avea 16 ani, ambii sai parinti au murit brusc, in mod cu totul neasteptat, de otravire cu monoxid de carbon de la un calorifer defect din casa de vacanta a familiei. In mod normal, Sorrentino ar fi trebuit sa fie alaturi de parintii sai in acel weekend. Singurul motiv pentru care nu a fost si el ucis in catastrofa este faptul ca i s-a acordat permisiunea, pentru prima data in viata lui, de a ramâne singur acasa ca sa-l vada pe Maradona jucând in deplasare pentru Napoli.

Sorrentino a ajuns sa-l perceapa pe Maradona ca o forta care ii proteja viata. Apoi cinematograful a devenit pentru el un mijloc de salvare, un ocol de la angoasa. Evadând in cinematografie, Sorrentino a inceput sa lucreze ca asistent de regie, apoi si-a facut debutul ca scenarist co-scriind “The Dust of Naples” impreuna cu scenaristul si regizorul italian Antonio Capuano, el insusi un personaj-cheie in filmul “The Hand of God”. La scurt timp dupa, Sorrentino si-a facut debutul ca regizor cu comedia “One Man Up “cu Toni Servillo in rolul principal – ultimul film pe care l-a facut la Napoli pâna la intoarcerea sa acum pentru a regiza „Mâna lui Dumnezeu”.

Intre aceste filme, Sorrentino a scris si regizat “The Great Beauty”, care a câstigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain si “Youth”, nominalizat la Oscar, precum si aclamatul serial HBO “The Young Pope” dar si continuarea “The New Pope”.

 “Mana lui Dumnezeu”, filmul cu care Sorentino propune o estetica foarte diferita de filmele sale precedente, marcheaza reintalnirea cu Toni Servillo, actorul din filmul lui de debut. Pelicula este alegerea Italiei pentru posibilele nominalizari la premiile Oscar, cel mai bun film strain, 2022.

Citește în continuare