In gradinile Cité Internationale Universitaire din Paris, Pierpaolo Piccioli a prezentat prima sa colectie Haute Couture pentru Balenciaga, pe fondul sonor al vocii cantaretei Anohni, o colaboratoare din perioada sa la Valentino. 

Show-ul s-a desfasurat in aer liber, pe un covor alb, intr-un moment in care Parisul trecea printr-un val de caldura. Fata de prezentarile Balenciaga semnate de predecesorul sau Demna, marcate de decoruri elaborate si efecte teatrale care uneori trimiteau atentia departe de haine, Piccioli a ales opusul: un cadru fara artificii, in care singura miza ramane garderoba spectaculoasa.

Filozofia din spatele colectiei a fost formulata de Piccioli inaintea show-ului: „Sa ingineriezi croiala, sa nu folosesti prea multe materiale, sa nu apelezi la structuri suplimentare, ci sa ajungi la fuziunea perfecta intre material, forma, culoare si suprafata – ca si cum ai folosi un singur gest pentru a crea obiectul.” 

Concret, acest concept s-a tradus in volume mari obtinute exclusiv din croiala si din comportamentul tesaturii, fara armatura sau stratificare. 

Printre piesele prezentate pe podium s-au numarat un pardesiu integral din pene in nuante de caramel care ascundea o pereche de pantaloni albastru-teal, o rochie violet care se umfla in vant, o fusta din ciucuri cu o bluza transparenta lila, o rochie de seara galben-lamaie cu umeri puternici acoperita de paiete si o suprapunere verticala de trei sfere fuchsia – bolero deasupra, corsaj la mijloc, fusta dedesubt – care semana cu o piesa de sah in miscare.

Gigi Hadid a facut o aparitie surpriza in pantaloni si un top negru cu un guler sculptural in forma de trandafir care ii incadra gatul si umerii. Modelul Yai a inchis show-ul intr-o rochie de mireasa cu silueta preluata din colectia primavara-vara 1967 a casei.

Piccioli a petrecut noua luni studiind arhiva casei de moda si arta spaniola din secolul al XVII-lea.

Camera de lucru in care Piccioli a pregatit colectia timp de noua luni era tapetata cu imagini din arhiva Balenciaga – printre care o rochie din 1961 –, reproduceri dupa pictorii spanioli Zurbaran si Velazquez si o fotografie a unei sculpturi monumentale a Barbarei Hepworth. Bineinteles, poate fi usor de observat comparatia cu lucrarile lui Hepworth: siluetele Balenciaga, cu formele lor care se trag departe de corp si cu aerul care circula liber sub tesatura, functioneaza dupa o logica mai apropiata de sculptura decat de croitoria clasica.

Cristóbal Balenciaga, fondatorul casei, trata Couture-ul ca pe o obligatie morala: in 1968 a inchis brusc casa de moda si s-a retras in Spania, declarand ca „moda Haute este ranita de moarte”, ca reactie la ascensiunea confectiilor industriale. 

Pentru Piccioli, acest proces de documentare si inspiratie s-a tradus intr-o metoda inedita de lucru. Procesul traditional de realizare al unei piese Haute Couture va fi completat la Balenciaga cu scanarea tridimensionala a corpului clientei, urmata de ajustarea digitala a tiparului inainte ca tesatura sa fie taiata. Piccioli nu a dorit sa discute acest proces si a declarat jurnalistilor ca “nu vrei sa stii prea multe despre tehnica, ea  trebuie sa fie ascunsa, astfel incat tot ce vezi sa fie magia unei femei intr-o rochie.”

Cea mai laborioasa piesa a colectiei a fost o rochie fara bretele impodobita cu peste 24.000 de petale t, care se legana in briza din gradina Cité Internationale Universitaire din Paris.

Paleta a mers pe culori saturate – violet ultraviolet, anason, lavanda, roz-fuchsia, galben-lamaie –, in linie cu universul creativ pe care Piccioli l-a impus la Valentino. In notele de prezentare, el a tinut sa precizeze ca debutul sau la Balenciaga este, inainte de orice, rezultatul muncii colective a atelierului: „Aceasta colectie este rezultatul muncii oamenilor din atelier. Oameni care sunt couture – pentru ca haute couture-ul este facut de oamenii care il traiesc.”