Biblioteca Nationala a Frantei a anuntat recent descoperirea unui manuscris inedit de Mozart, care zacea neatins in colectiile sale de secole. 

Caietul de 44 de pagini dateaza din 1778, cand compozitorul, in varsta de 22 de ani, se afla la Paris si preda lectii de compozitie unei tinere aristocrate, Marie-Louise-Philippine de Bonnieres de Guines. Era fiica Ducelui de Guines, un flautist apreciat al secolului al XVIII-lea, unul dintre sustinatorii lui Mozart in timpul periplului sau parizian.

Muzica din caiet a fost interpretata public pentru prima oara pe 21 iunie, la sediul Richelieu al Bibliotecii Nationale.

Interpretii au fost Mathilde Calderini, flautista, si Nicolas Tulliez, harpist, ambii membri ai Orchestrei Filarmonice Radio France. Inregistrarile pieselor au fost difuzate ulterior pe postul France Musique.

Descoperirea a fost facuta in februarie de Francois-Pierre Goy, conservator in departamentul de muzica al bibliotecii, care si-a propus sa finalizeze o ultima sarcina inainte de pensionare: trecerea in revista a unei stive de manuscrise considerate anonime. Insa i-a atras atentia un caiet cu exercitii de armonie cu doua stiluri distincte de scriere de mana – al unui elev si al unui profesor –, iar profesorul folosea un mod neobisnuit de a trasa anumite semne muzicale. 

„Cheile de sol sunt destul de rotunjite si inclinate usor inainte”, a descris Goy detaliile care i-au atras atentia, adaugand despre cheile de fa in mana lui Mozart ca erau exact opusul stilului folosit in mod obisnuit de compozitorii francezi. A comparat caietul cu alte lucrari scrise de mana ale lui Mozart din colectia bibliotecii, inclusiv cu o copie a Concertului pentru Flaut si Harpa comandat chiar de Ducele de Guines, care folosea semne identice cu cele din caiet. 

Ulterior, a consultat-o pe muzicologul Laurence Decobert, si aceasta convinsa ca era vorba de mana lui Mozart. In aprilie, Armin Brinzing, directorul Fundatiei Mozarteum din Salzburg, a calatorit la Paris pentru a autentifica manuscrisul. „Este foarte clar ca este scrisul de mana al lui Mozart”, a confirmat Brinzing, descriind descoperirea drept „cea mai importanta in materie de Mozart din ultimele decenii”.

Caietul au facut parte din doua pachete de muzica confiscate de la resedinta Ducelui de Guines in 1794, in toiul Revolutiei Franceze, si au intrat astfel in posesia statului, ajungand in cele din urma la Biblioteca Nationala fara ca cineva sa-i fi recunoscut importanta. „In opinia specialistilor, aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri din ultimele decenii”, a declarat Gilles Pecout, presedintele Bibliotecii Nationale a Frantei.

Caietul acopera perioada mai-iulie 1778, interval confirmat si de scrisorile pe care Mozart le scria in mod regulat tatalui sau. 

Intr-una dintre ele, compozitorul relata o scena interesanta: a pus-o pe eleva sa gaseasca o melodie, iar dupa 15 minute de framantare, Mozart insusi a scris inceputul unui menuet si a rugat-o sa-l continue, comentand autoironic: „Priviti ce magar sunt. Am inceput un menuet si nu pot termina nici macar prima parte – ati fi amabila sa-l terminati?” 

In aceeasi scrisoare, Mozart se plangea ca elevei sale, o harpista talentata, ii ieseau bine exercitiile de teoria muzicii, insa „nu avea idei deloc”. Ducele de Guines spera ca fiica sa sa devina suficient de buna pentru a scrie sonate pentru flaut si harpa, instrumentele pe care le cantau amandoi, lucru care explica si de ce caietul contine sapte piese scurte pentru aceasta combinatie de instrumente, probable destinate sa fie cantate impreuna de tata si fiica. 

Lectiile s-au incheiat brusc: ultimul exercitiu a ramas neterminat, iar la finalul caietului se afla sase pagini albe. Cercetatorii cred ca lectiile au incetat in iulie 1778, cand tanara s-a casatorit.

Caietul dezvaluie pentru prima oara cum preda Mozart compozitia.

Manuscrisul este considerat cel mai vechi document care atesta metoda de predare a lui Mozart. Paginile arata cu precizie ce scriau elevul si profesorul, permitand cercetatorilor sa urmeze procesul bara cu bara. 

In unele exercitii, mana lui Mozart este majoritara: pentru una dintre piesele redescoperite, o miscare rapida de aproximativ cinci minute, Goy estimeaza ca „aproximativ trei sferturi pana la 80 la suta ar trebui sa fie de Mozart”, atat de mult a intervenit profesorul. 

Tulliez, harpistul care a cantat piesele la premiera, a spus ca aceasta miscare rapida reprezinta o adaugire semnificativa la repertoriul pentru harpa. Inainte de aceasta descoperire, singura lucrare a lui Mozart care implica harpa era Concertul pentru Flaut, Harpa si Orchestra in Do major, K. 299, scris tot pentru Ducele de Guines si fiica sa, in acelasi an.

Pregatirea premierei a ridicat si o provocare practica pentru instrumentisti. Partitura pregatita de Goy nu diferentia grafic intre scrisul elevei si cel al profesorului, asa ca muzicienii au trebuit sa cante intregul material fara a stii cu siguranta cine scrisese ce anume. 

Calderini a explicat cat de sever era Mozart ca profesor: „Era foarte exigent, pentru ca era atat de talentat si de tanar. Poate ca nu putea intelege ca nu era la fel de usor pentru altcineva sa compuna.” 

Episodul are si o dimensiune financiara nefericita: relatia dintre Mozart si Ducele de Guines s-a deteriorat si din cauza banilor. Compozitorul nu a primit niciodata suma integrala cuvenita pentru lectii; ducele a fugit in Anglia la inceputul Revolutiei Franceze – era un confident apropiat al Reginei Marie-Antoinette –, iar Mozart a fost platit doar jumatate din onorariu, suma pe care acesta ar fi refuzat-o.

Puteti asculta inregistrarea de la France Musique mai jos.