We Did OK, Kid este prima memorii (autobiografie) a lui Anthony Hopkins, care apare astazi in Anglia. Titlul are o nota personala: actorul spune ca are fotografia copilariei sale pe telefon, in care isi spune lui insusi: „We did OK, kid.”

„Am o fotografie pe telefon cu mine si tatal meu, pe plaja, cand eram copil. De multe ori ii spun acelui baietel: «Ne-am descurcat bine, pustiule.» Ma intreb adesea cum a ajuns un baiat din Tara Galilor, fiul unui brutar, pana aici. Intreaga mea viata este un mare mister. Aceasta carte este povestea mea”, a declarat actorul laureat cu Oscar.
Cartea combina elemente de viata personala, copilarie rurala in Wales, debut in actorie, ridicarea spre statut international, dar si lupte interioare – dependenta, izolarea, relatiile, varsta.

We Did OK, Kid nu este doar povestea unui actor celebru, este o meditatie asupra vietii, identitatii, artei, responsabilitatii si maturizarii.

Hopkins, in varsta de 87 de ani, este cunoscut pentru filme precum Tacerea mieilor, Tatal, Ramasitele zilei si Leul in iarna.

„Imbogatita cu o colectie speciala de fotografii personale, We Did OK, Kid este o carte de memorii sincera si pasionata, semnata de o figura complexa si emblematica, care a inspirat publicul prin interpretari remarcabile timp de peste 60 de ani”, anunta editoura intr-un comunicat de presa.

Sectiunea finala a cartii cuprinde 35 de pagini de versuri, selectate de Hopkins, scrise de autori precum Shakespeare si Auden. Ele ofera, poate, o privire indirecta in mintea, psihologia si arta lui Hopkins. (In versiunea audio a cartii, aceasta este singura parte citita chiar de el; restul este narat de Kenneth Branagh.)

Criticii spun ca actorul merita o biografie mai analitic si mi profunda decat cea scrisa de el cu autoironie si adesea nu foarte analitica. Iata cateva dintre cele mai emotionante marturisiri din carte.

Hopkins povesteste cum, intr-o noapte din decembrie 1975, in timp ce conducea baut si in stare de blackout, a realizat ca „puteam sa ucid pe cineva — sau pe mine insumi”. Aceasta este o marturisire brutala despre cat de aproape era de autodistrugere — si el insusi spune ca a fost momentul-pivot ce l-a facut sa spuna „ stop”.

Cartea contine amintiri cu tatal sau — un brutar galez, solicitant, uneori critic — si despre cum tanarul Hopkins simtea ca nu e „destul de bun”. De exemplu: „What a pity there is nothing much in it,” spunea bunicul sau despre el.

Actorul descrie o secventa de pe patul de moarte al tatalui, cand acesta ii cerea sa recite „Hamlet”, care este descrisa cu intensitate. Acest gen de confesiune scoate la iveala durerea interioara, dorinta de validare, dar si forta care s-a nascut din acea relatie.

Hopkins admite ca, la fel ca alti barbati din familia lui, a luptat cu „dorinta de a merge prin viata singur si de a evita legaturi, de teama sa fie ranit”. Este o revelatie care merge dincolo de cariera si succes — vorbeste despre vulnerabilitate, frica, si mecanisme personale de aparare.
Hopkins povesteste cum, in Port Talbot, intr-o familie modesta, era considerat un elev slab, chiar „usor incet”, „Elephant Head” etc. Momentul cand vede filmul „Hamlet” la scoala, cu Laurence Olivier in rolul titular, declanseaza o transformare: care dintr-o stare de inferioritate totul se transform in ambitie.

Desi succesul sau este evident, Hopkins vorbeste deschis despre cat de mult a trebuit sa munceasca, sa se supuna tehnicii actoricesti, sa se confrunte cu sinele. Cartea arata ca imaginea de star ascunde multe zeci de ani de lucrat, indoiala, sacrificiu.

Cartea Anthony Hopkins – We did ok, kid (a memoir) nu a fost tradusa inca la noi