COLOR: Toro y Moi, Crazy P, Perseus @Palatul Ghika

Toro Y Moi, Crazy P Soundsystem, Perseus, Hot Toddy si Isaac Tichauer. Asa isi incepe Absolut Color anul 2013. Mai exact pe 19 ianuarie, la Palatul Ghika intr-o noapte de sunete sensibile, cu siguranta minunata.

 

Produsul iminent al relocarii din South Carolina in Berkeley, CA si al despartirii implicite de cei dragi, cel de-al treilea album al lui Toro Y Moi, “Anything in Return”, il plaseaza pe Chaz Bundick chiar in centrul dihotomiei producatorilor pe care albumele precedente au realizat-o magistral.

 

De impact este conceptul penetrant de unitate in tendinta sa de a se scalda la ambele tarmuri ale spectrului productiei muzicale moderne si detasarea comfortabila cu care se implica in productia pop intuitiva prin expresia Eu-ului nemediat.

 

Talentul producatorului este deci proeminent nu numai in sample-urile “uh” si “yeah” ce ii induc albumului o dimensiune hip-hop bine meritata, cat si beat-urile 4/4 si efectele aplicate cu dexteritatea specifica muzicii House.

 

Track-uri precum “High Living” si “Day One” afiseaza o influenta californiana demna de mentionat, un funk aromatizat si languros specific temperamentului West Coast, in timp ce track-ul central “So Many Details” releva atmosfere intunecate si deosebite de stilul cu care ne-a acomodat Toro Y Moi.

 

Cu un sound indraznet in ceea ce priveste tranzitia de la a compune versuri in evolutie directa spre productie, “Anything in Return” reprezinta eliberarea lui Bundick de inhibitii in ceea ce priveste chestiuni legate de genuri muzicale, un album care structureaza ferm chiar esenta sa de artist.

Nascut si crescut in Columbia, South Carolina, Chaz Bundick “se joaca” cu diverse proiecte muzicale pana in adolescenta timpurie. Petrecandu-si anii formativi performand in formatii punk si indie rock, dedublarea sa ca Toro Y Moi ii permite accesul spre explorare muzicala inca din 2001. in acest timp, isi desavarseste studiile in Graphic Design la Universitatea din South Carolina, pe masura ce interesul sau pentru propriul proiect solo creste remarcabil, permitand ca un spectru larg de influente ca French House, Pop-ul Brian Wilson, R’n’B optzecist si hip-hop-ul Stones Throw sa se remarce in creatia sa. in momentul absolvirii in vara lui 2009, Chaz isi rafinase deja sound-ul ca pe unul exclusiv si personal. Recenziile muzicale il promoveaza in consecinta drept senzatia verii respective si sunt urmate imediat de lansarea albumului sau de debut, “Causers of This” in 2010.

 

Din acel moment, Bundick se afirma nu numai ca muzician prolific, dar si ca unul eclectic, permitand ca fiecare release succesiv sa largeasca orizonturile conceptuale ale proiectului Toro Y Moi. Psych-pop-ul cu influente funk al “Underneath the Pine” scoate la iveala un artist inzestrat cu capacitatea de a crea atmosfere similare fara a apela la resurse materiale si drum machines. EP-ul “Freaking Out”, o colectie de single-uri si remix-uri si pachetul retrospectiv emana spectrul stilistic in care se incadreaza inca de la debut, in timp ce “Anything in Return” este un alt exemplu inspirat al faptului ca Toro Y Moi nu se multumeste cu apartenenta clasica la un singur gen muzical.

Cu unul dintre cele mai bune !live show-uri cunoscute, Crazy P isi lasa amprenta asupra muzicii Dance britanice de mai bine de 15 ani. Pentru a analiza atent originile sale ar trebui sa ne intoarcem in anul 1996 de fapt.

 

Acesta este anul care i-a adus impreuna pe James Baron si Chris Todd. Era Atari-urilor, ale Akai-urilor si ale studio-urilor home made improvizate – prin dragostea si dedicarea lor de a da o alta forma vinyl-urilor cu vechime si istorie, indiferent de gen, acestia au dat nastere unui parteneriat productiv pe strazile Nottingham-ului.

 

Dupa cateva release-uri la diverse label-uri locale, cei doi atrag magnetic atentia auditiva a label-ului Deep House din Manchester, Paper Recordings, si astfel se naste Crazy P, concept despre care zvonurile si speculatiile sunt mult mai interesante ca adevarul.

Primele patru albume Crazy P, “A Nice Hot Bath With” (1999), “The Wicked Is Music” (2002), “24 Psychedelic Freakout” (2003) si “A Night On Earth” (2004), cuplate cu aparitia artistilor !live Tim Davies si Matt Klose in formula si vocalul pur si simplu magic al inimitabilei Danielle Moore le atrag recunoasterea unanima, dar si vanzari de discuri, gig-uri DJ si bineinteles, show-uri !live la nivel international.

 

Simtindu-se ca acasa atat pe scena unor festivaluri grandioase ca cel din Australia dar si in subsoluri anonime din East London, Crazy P isi construiesc reputatia pe baza track-urilor structurate si a spectacolului !live-ului ce emana o forta deosebita, fara sa ignore radacinile adanci in scena si cultura clubbing House, Disco si Soul a anilor ’90.

 

2008 ii surprinde pe Crazy P semnand cu 2020 Vision, un label “perfect fit” pentru radacinile lor muzicale din House si Techno, si o colaborare vizionara pentru ambele parti.

 

“Stop Space Return” (2008) este produsul superb si fructuos al acestei colaborari, cu un titlu ce va deveni un anthem pentru DJ dar si parte integranta perfecta a show-ului Crazy P live.

 

Anticipand artistic intoarcerea la moda a curentului Disco si Boogie cu doi ani, “Stop Space Return” scoate la iveala prioritatea conceptului Crazy P in fata noii generatii de producatori – cu artisti “new school” precum Jamie Jones, Wolf + Lamb, Reboot si KiNK in linie dreapta la apelul pentru remixuri, alaturi de pop acts precum VV Brown, Empire of the Sun si Sam Sparro, se pare ca toata lumea isi doreste putina magie Disco in viata sa.

 

Toate acestea ne aduc in prezent si la release-ul “Crazy P prezinta MTS Vol. 1”, un EP cu doua track-uri incendiare, influentate de lifestyle-ul solicitant de DJ si programul incarcat al Soundsystem-ului, urmandu-i albumul numarul 5 din cariera lor, atent condimentat cu tot ceea ce inseamna “P” de fapt. 

Perseus reprezinta in mitologia greaca un personaj legendar, erou de origine argiana dar cinstit in toata Elada, fiul lui Zeus si al lui Danae, fiica regelui Acrisios al Argosului.

 

Perseus cel contemporan este Leon Oziel, vine din America şi este – atunci cand nu creeaza muzica fenomenala – şeful label-ului French Express pe care acesta il defineşte foarte la obiect ca fiind cultivatoarul Sunetului Starii de Bine. Daft Punk, Lifelike şi Justice ar fi radacinile pe care Leon cladeşte şi recladeşte palate cu cel mai siropos electro din cate ne-au auzit timpanele. The Magician nu ezita sa il laude in toate interviurile, drept pentru care deja ar putea incepe un fenomen.

Despre EP-ul lui Perseus, “Russian Girlfriends” chiar el ne vorbeste – beat-urile adictive, calitatea de varf si combinatia apetisanta intre Nu-Disco, Chicago House si Pop Dance optzecist ii garanteaza detasat succesul. “Cool Runnings” deschide EP-ul cu un groove relaxant, care degaja vibe-ul unui Soul electronic din anii ’80, stabilind precedentul Disco/House. ”Russian Girlfriends” confera o perspectiva proaspata vechiului break “Ashley’s Roachclip”, o miscare indrazneata cu efect uimitor, si este posibil sa se resimta si o idee de PM Down in ceea ce priveste productia. Mixul este total adictiv si pur in esenta sa a House-ului de aur al anilor ’90. ”Running Back To You” desavarseste EP-ul, conferindu-i un vibe matasos de Disco vibrant, cu elemente random ChipTune. 

 

Nu numai ca acest EP este un cadou de la Perseus, dar este cu mult mai bun ca anumite productii contemporane in care chiar investiti. O adevarata stralucire Pop Dance House Disco, cum s-ar spune.

 

Jumatate din conceptul Crazy P, Hot Toddy, isi construieste reprezentativ cariera ca artist solo inca de la release-ul albumului de debut, tocmai in 1999.

 

Nu am putea afirma ca si-a irosit adolescenta virtual ca generatiile actuale, tinand cont ca a beneficiat subtil de chitara folk/blues si keyboard-ul electronic ale tatalui sau, un set-up casnic 4-track, drum machine-ul salii de muzica a scolii sale, setting-ul de mixat al Universitatii Nottingham Trent si un sampler Akai 1000, o viziune Back to the Future si scena Nottingham House emergenta si vibranta l-au trasformat pe Toddy in ceea ce este in prezent.

 

Release-urile initiale ale lui Hot Toddy au vazut lumina zilei la label-uri precum Neon Heights si Paper Recordings, culminand cu release-ul albumului de debut “Super Magic” la Paper in 2002.

Sub dimensiunea personalitatii sale Crazy P, la vremea respectiva Crazy Penis chiar, isi incepe turneul cu mult asteptatul !live, in cadrul caruia Toddy este bineinteles unul dintre cei care il pun in scena dar si chitarist, Hot Toddy relaxandu-se astfel din punct de vedere al productivitatii, desi release-urile inca prind contur si forma la excelentul label din Nottingham “Winding Road”.

 

Dupa ce triumfantul album Crazy P “Stop Space Return” si implicitul turneu care l-a precedat au luat sfarsit, studio-ul a redevenit imbietor si creativ, drept urmare luand nastere si cel de-al doilea album al artistului “Late Night Boogie” la label-ul infratit cu Om Records San Francisco, si anume “Smoke and Mirrors.

 

O infuzie minunata a tuturor stilurilor abordate de artist, in compania vocala a lui Danielle Moore si Jennifer Rhonwen, emanand exaltarea simturilor printr-un complex balearic, soul, boogie, disco si un House slo – mo excitant, care defineste cu eleganta sound-ul specific Crazy P si Hot Toddy.

 

Eskimo Records si-au manifestat adoratia pentru superbul hit “I Need Love”, in compania vocala exclusivista a partenerului in productia Crazy P, si anume Ron Basejam, pe care l-au adoptat subtil si i-au acordat sansa unui remix magic din partea lui Morgan Geist.

 

Aceasta reusita nu putea decat sa il propage pe Hot Toddy drept un artist si ulterior un remixer desavarsit, cu mana de aur in ceea ce priveste abordarea unor artisti precum Joey Negro, Mousse T si Lovebirds, in timp ce varianta sa adictiva a hitului “Never Gonna Reach Me” se bucura de respectul si recunoasterea unor artisti precum The Revenge, Tom Middleton, Pete Tong, King Britt, Tim Sweeney, Tensnake, Jamie Jones si Wolf + Lamb.

Isaac Tichauer este ca o poveste minunata care se desfasoara in ritm alert. Aceasta pentru ca a semnat deja cu una dintre cele mai hot label-uri House ale momentului, si anume French Express a lui Perseus, lansandu-si recent si mult asteptatul dar unanim apreciatul album Devotion, raspandit masiv la randul sau pe 80 de bloguri internationale, desemnat de FBI drept Albumul Saptamanii si cu o aparitie flatanta a hitului Doin\’ What I Got in inimitabila serie Magic Tapes a lui The Magician.

 

Acesta este deci Isaac Tichauer, a carui abordare fresh asupra Deep House-ului si Disco-ului Balearic l-au impins a fi unul dintre cele mai remarcabile new acts australiene cu un impact demn de mentionat asupra publicului. Bineinteles, va puteti ridica asteptarile in ceea ce il priveste – viitorul ii surade nu numai cu festivaluri Sud / Nord Americane si Europene, dar si cu nenumarate alte hituri ce vor fi lansate in viitor la French Express.

Despre albumul sau de debut, insusi Perseus afirma ca, in cele 6 luni pana la lansarea sa, Isaac a pregatit cu minutiozitate acest produs original, Devotion, album a carei magnitudine demna de apreciat ar trebui supusa analizei dupa cum urmeaza. Atmosfera etherica, metafizica cu accente tropical-tribale ale House-ului se desfasoara de-a lungul a 9 track-uri insumand o ora si 13 secunde de placere sonora ce inunda simturile, meritandu-si deplin laudele, in special datorita faptului ca Isaac se aventureaza cu speranta in aceasta zona muzicala impartita septic in sub-genuri dezolante, care acopera din pacate industria muzicala a momentului. Cu totii stim ce inseamna sa uzi nisipul degeaba. 

 

In plus, un lucru care l-a socat pe Perseus este faptul ca, desi il cunostea pe Isaac de 3 ani, nu i-a fost cunoscut niciodata faptul ca acesta si-a pierdut auzul urechii stangi complet. Initial nascut surd, medicii au reusit din fericire sa ii recupereze auzul urechii drepte. Chiar daca pentru multi dintre noi aceasta limitare auditiva ar fi insemnat zborul cu un singur motor, pentru Isaac este total natural, ceea ce face deci demna de apreciat staruinta acestuia si calitatea impactului pe care acesta il are asupra publicului, un fapt ce constituie cu adevarat o mandrie pentru label-ul French Express. 

 

ACCESUL INTERZIS PERSOANELOR SUB 18 ANI!