La 20 de ani de la primul film, „Diavolul se imbraca de la Prada 2″ a intrat de ieri in avanpremiera in cinematografe iar din 1 mai va fi disponibil la nivel national. Meryl Streep si Anne Hathaway revin in rolurile care le-au consacrat, cu Emily Blunt si Stanley Tucci completand distributia, si cu o intreaga poveste noua pe care o spun mai ales prin tinute.

Costumele sunt semnate de Molly Rogers, care in 2006 a lucrat ca asistenta a Patriciei Field la filmul original si care a preluat conducerea departamentului pentru a doua pelicula. Inaintea lansarii, Rogers a vorbit pe larg despre alegerile pe care le-a facut, de la logica din spatele siluetelor Mirandei pana la modul in care celebrul pulover albastru Cerulean din primul film a supravietuit in depozitele studioului si a ajuns, dupa o interventie neasteptata a lui Anne Hathaway, sa arate cu totul altfel in continuare. Informatiile de mai jos sunt preluate din interviurile acordate de Rogers pentru WWD, Harper’s Bazaar si Vogue.

Totul a plecat de la banalul pulover purtat de Andy Sachs in secventa in care Miranda tine celebrul ei monolog despre importanta industriei modei in vietile oamenilor obisnuiti.

Miranda vorbeste despre cum tendintele stabilite de brandurile de lux ajung, fara ca multi dintre sa observe acest aspect, pana la hainele oamenilor obisnuiti. Nuanta puloverului, pe care Miranda o numeste in discurs „albastru cerulean”, a intrat in cultura pop ca o ilustrare a modului in care deciziile din varful industriei de moda se filtreaza in jos, generatie dupa generatie, pana devin banale. Insa, in scenariul original al primului film nu exista vreo referire la aceasta nuanta: puloverul era descris pur si simplu ca albastru, devenind cerulean mult mai tarziu. Piesa a fost cumparata in graba, intr-o zi cand Rogers si Field erau prinse in probe si au trimis-o pe asistenta lor care se ocupa de achizitii pe Fifth Avenue din New York cu misiunea de a gasi haine banale, fara silueta. 

Rogers a stiut inca din momentul in care a citit scenariul pentru al doilea film ca puloverul trebuie sa reapara. 

„Am inchis ultima pagina si m-am intrebat imediat: unde o fi puloverul ala albastru? Stiam ca Andy il mai pastreaza, ca a rezistat anilor. Toata lumea are cate o piesa la care tine, pe care prietenii te tot indeamna s-o arunci pentru ca s-a ros, dar tu n-o arunci”, a spus Rogers pentru WWF. 

In cursul probelor insa, lucrurile au luat-o intr-o directie neasteptata: Anne Hathaway a apucat puloverul si i-a taiat manecile pe loc. Echipa de costume s-a socat initial, ulterior au incercat sa integreze piesa intr-o estetica inspirata de moda barbateasca, fiind purtat ca o vesta in noul film. 

In ceea ce priveste garderoba Mirandei, Rogers a renuntat la fustele creion rigide din primul film in favoarea unor linii mai fluide, desi la fel de ferme.

Rationamentul vine din logica personajului: in 20 de ani, Miranda acumulase si mai multa putere, iar hainele trebuiau sa reflecte pozitia si relaxarea ei. „Miranda are atata putere acum incat am mers pe siluete usor mai largi, chiar daca ramaneau ascutite si cu umeri puternici. Are jachete cu manecile indoite, fuste mai fluide, tinute care ilustreaza increderea in sine, pentru ca nu mai are nimic de demonstrat”, a explicat Roger pentru Harper’s Bazaar.

Meryl Streep insasi a cerut ca personajul sau sa aiba costume cu umeri puternici: trebuia sa impuna autoritate de la prima aparitie.

Intr-o aparitie la o gala, Miranda poarta rochie rosie Balenciaga, facuta pe comanda si executata din matase tafta si inspirata din arhiva casei de moda, asortata cu pantofi rosii cu toc.

Alta exceptie notabila de la regula liniilor curate este o jacheta Dries Van Noten cu franjuri, pe care Rogers o considera o ruda a unei jachete brodate Bill Blass purtate de Miranda in primul film. 

In ceea ce priveste brandurile implicate in noul film, Rogers a precizat ca nu a negociat libertatea creativa a departamentului de costume insa „Toata lumea a vrut sa participe la filmul asta, vitrina pe care o ofera e cu totul aparte. De data aceasta a trebuit mai degraba sa editam cantitatea uriasa de propuneri care veneau. Nu as putea lucra intr-un context in care cineva intra in departamentul de costume si iti spune: trebuie sa folosesti asta, personajul trebuie sa care geanta asta. Nu suport sa fiu dirijata asa. Daca lucrezi la Dior, nu esti imbracata toata in Dior.”

Este o schimbare majora fata de primul film la care designeri precum Oscar de la Renta au refuzat sa participe cu tinute, cu frica de a nu o supara pe Anna Wintour, redactorul-sef al revistei Vogue la vremea respectiva si inspiratia din spatele personajului Miranda.

Garderoba lui Andy (Anne Hathaway) a fost mai greu de definit pentru ca personajul a plecat din industria modei si si-a refacut stilul de-a lungul anilor.

Potrivit lui Rogers, Andy a calatorit mult in meseria de reporter iar piesele pe care le poarta sunt gasite din mers, prin diferite locuri prin care a trecut. Rezultatul este un amestec de piese noi si vintage, urmand totodata si regulile invatate in mandatul ei la revista Runway precum geanta Coach de tip postas care este o investitie pe viata. 

Estetica lui Andy din noul film este descrisa drept „moda barbateasca feminina”: veste, sacouri, cravate largi, o silueta care trimite la Diane Keaton in „Annie Hall”, referinta pastrata inca din primul film de catre Patricia Field. 

„Mi-a ramas in cap: o cravata larga, o vesta larga, varianta mea si a lui Annie. Am inceput sa cautam veste, ceea ce nu era simplu, pentru ca o vesta barbateasca vintage nu cade la fel pe un corp de femeie”, a povestit Rogers. Una dintre piesele definitorii pentru acest registru este un costum in dungi de la Jean Paul Gaultier, cu vesta si pantaloni drepti.

Meryl Streep si Anne Hathaway au tinut sa poarte Armani Prive in filmul care il reprezenta pe creator chiar in saptamana mortii sale.

Un moment emotionant la capitolul costume are loc intr-o secventa filmata la Milano, unde Miranda se plimba noaptea pe o strada pavata. Rogers cauta o tinuta care sa sclipeasca,  sa reflecte seara si pavajul umed, „ceva ca un cer instelat.” 

A ales un palton negru decorat cu paiete colorate si pietre din colectia Armani Prive Couture pentru primavara 2026. Insa nu au anticipat ca iconicul designer Giorgio Armani va deceda chiar in acea saptaman, astfel Meryl si Anne s-au simtit emotionate sa-l onoreze pe domnul Armani prin acele piese speciale. Andy apare si ea intr-o creatie Armani Prive: o salopeta din catifea neagra cu bretele ornate cu strasuri in forma de cravata, din colectia Couture din toamna 2024.

Un omagiu similar, venit tot dintr-o pierdere neasteptata, este adus si lui Valentino Garavani. Fondatorul casei de moda italiene a fost primul care a oferit haine in imprumut pentru primul film, in 2006, si urma sa apara in persoana intr-o scena de defilare din continuarea regizata de David Frankel. A murit inainte ca acea secventa sa fie filmata, insa Andy poarta mai multe tinute Valentino de-a lungul filmului, ca tribut adus creatorului.

In privinta tocurilor, Rogers recunoaste ca acest capitol nu este tocmai echilibrat, mai ales ca posterul primul film este un pantof cu toc iar regula de aur din redactia Runway este ca toate angajatele sa poarte tocuri inalte. Desi in lumea modei s-a renuntat in mare masura la tocuri, anul acesta fiind in tendinte balerinii si pantofii sport, filmul isi tine personajele in tocuri inalte pe toata durata actiunii, ceea ce a creat dificultati mai ales cu Meryl Streep care nu s-a simtit deloc confortabil. 

Avand in vedere longevitatea primului film si influenta pe care o are in continuare asupra modei, un aspect esential in alegerea costumelor a fost atemporalitatea costumelor. Designerii le-au gandit astfel incat filmul sa nu poate fi plasat cronologic intr-un moment anume. Potrivit lui Rogers: „Costumele din primul film plutesc undeva in timp, fara sa se fixeze. Am fost foarte constienta de asta pe tot parcursul lucrului.”

Va recomandam sa vizionati filmul in cinematografe in acest weekend, va fi cu siguranta o doza de evadare si de distractie, urmarind o poveste care pare rupta din realitate dar ramane puternic ancorata in lumea in care traim.