Skip to content

Cristian Samfira: „Important e sa ai o gandire ordonata, sa stii sa iti urmezi destinul si sa nu astepti sa te urmeze el. Nu cred ca exista reguli de urmat. Trebuie sa simti si sa te faci simtit.”

Originar din Cluj, Cristian Samfira apartine unei generatii de designeri romani care a invatat sa faca mai mult decat sa se promoveze sau sa se laude cu realizarile sale. Desi este absolvent al sectiei de design vestimentar, este un artist vizual complex care se exprima in pictura, fotografie, sculptura, costume de teatru si design de bijuterii. Initial trebuia sa fie IT-ist insa dupa ce a picat examenul de admitere la liceul de informatica s-a orientat spre lumea modei. Si-a inceput cariera in 1997 ca design de ochelari iar in timpul studentiei la Academia de Arte Vizuale Ioan Andreescu a inceput sa lucreze pentru cunoscutele case de moda ale vremurilor. Dupa experienta de stilist pentru Cosmopolitan si FHM si-a lansat prima colectie in 2000 si a castigat si un premiu pentru cel mai bun tanar designer la Festivalul de Moda de la Iasi.

Brandul care ii poarta numele a fost creat in 2003 si probabil ca ii recunoasteti semnatura prin formele geometrice 3D pe care a reusit sa le includa in rochii elegante ca un element unic, diferentiator si un simbol al contemporanului.

Cristian Samfira lucreaza pe comanda iar articolele vestimentare create, aflate deseori la limita dintre moda si haute couture, sunt unicat sau in editie limitata. In ultimii ani, creatiile sale sunt vandute in buticuri exclusive din intreaga lume si are succes de fiecare data cand participa la targurile de moda de la Paris. In plus, a creat costume pentru teatrele Odeon si Nottara din Bucuresti sau Moliere din Paris. In ultimul an a revenit la pictura printr-o serie de nuduri care completeaza feminitatea si eleganta atemporala a rochiilor pe care si le imagineaza cu precizia matematica a unui „creativ rational”.

Samfira deschide o noua serie de interviuri Urban.ro care prezinta designeri romani de succes si procesul prin care fiecare dintre ei a navigat perioada pandemiei si cum a invatat sa-si reaseze viata personala si cariera in vremuri in care meseria lor parea anevoioasa. Va invitam sa il descoperiti in continuare.

Cum te-a gasit perioada pandemiei, anul trecut in martie? Ce planuri aveai pentru 2020?

A fost o lovitura foarte puternica si total neasteptata. S-a intamplat dupa ce ne-am intors de la Paris unde am prezentat noua colectie iar lucrurile aratau minunat pe hartie. Comenzile erau mai multe ca niciodata si majoritatea clientilor erau extrem de incantati de vanzarile produselor noastre cu un sezon in urma. In doua saptamani insa, a fost lockdown la nivel mondial. Tot ce era pregatit pentru livrare s-a amanat instant, iar comenzile tocmai luate la Paris s-au anulat de asemenea. Brusc, toate planurile financiare pe un an de zile s-au prabusit intr-o clipita. Imi amintesc cum primeam zilnic emailuri cu comenzi anulate.Toata bucuria a fost inlocuita de disperare.

Ai avut cateva actiuni de sustinere pentru medici – ai produs combinezoane cand era mai mare nevoie de ele, apoi ai facut o serie “glam” de masti pentru cei care aveau nevoie de un suport emotional si voiau sa fie mai altfel, dar respectau regulile sanitare. Cum a fost experienta sa produci  in perioada cea mai grea de pandemie, aproape de lockdown?  

Ingrozit de situatia medicala de la acel moment si de lipsa de echipamente a cadrelor medicale, am vrut sa ajutam pe cat de mult putem. Am vorbit cu prietenul nostru, doctorul Bogdan Mastalier, seful sectiei de Chirurgie de la Spitalul Clinic Colentina, sa le facem echipamente de protectie. Vazand ca tesaturile din atelier nu corespund standardelor de protectie, am cautat tesaturi profesionale care sa isi faca bine treaba. Dupa 2 saptamani, aveam in atelier mostrele de materiale certificate, 100% impermeabile si cu membrana antibacteriana de cea mai inalta performanta. Au urmat primele combinezoane trimise spre testare la Spitalul Clinic Colentina, si… succes. Au trecut toate testele la care au fost supuse. A fost o provocare mare pentru mine, am facut efectiv munca de cercetare impreuna cu medicii de acolo, sa gasim cele mai bune solutii de confort si, in primul rand, siguranta. Si am livrat un numar consistent de combinezoane iar bucuria si satisfactia au fost extraordinare. Apoi au urmat o serie de cagule gandite special pentru cei din linia intai. Inca le multumesc pentru ca mi-au dat sansa sa ajut putin acolo unde era nevoie de mult mai mult.

Apoi a venit nebunia cu mastile. Am zis sa gandim o masca sigura, din materiale naturale, dar sa fie altfel fata de tot ce produceau ceilalti. Capacitatea de productie nu era una mare, asa ca, mai bine mai putin dar diferit. Am folosit motivul 3D si asa a inceput productia de masti “Face Up”. Am zis sa fac omul sa se simta in siguranta dar si al naibii de bine cand poarta o masca Cristian Samfira. Au avut mare succes, au “jucat si in filme”, au ajuns peste tot in lume si au fost un cadou care s-a dovedit extrem de potrivit la momentul potrivit. Am o gramada de fotografii primite cu oameni fericiti ca se afiseaza cu masca mea.

Cum vezi transformarea stilului vestimentar al oamenilor din perioada pandemiei?

Am refuzat din start ideea ca daca e pandemie trebuie sa ne imbracam toti in pijamale si treninguri. Placerea de a te imbraca si de a fi cool, nu ti-o ia nimeni si ar trebui sa fie ultimul lucru la care sa renuntam. Nu am inteles niciodata de ce sa te privezi de placerea de a te imbraca. Cel mai grozav a fost la Paris, la ultimul nostru targ din perioada aceea, cand peste tot pe unde intram, oamenii nu incetau sa se minuneze si sa ne complimenteze mastile. Si asta au patit-o cam toti care au purtat una.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”? Cum ti-ai motivat echipa?

Am avut marele noroc de a reveni repede clientii cu colectiile anulate, si surprinzator, sa avem doi clienti noi care ne-au dat comenzi care au devenit esentiale pentru noi. Au aparut exact cand ne asteptam mai putin. Unul din ei a cumparat chiar o franciza a brandului nostru. Asa ca, in pandemie a aparut un magazin Cristian Samfira in Arabia Saudita. Insa a fost complicat. Le-am dus de lucru croitoreselor la ele acasa pentru a evita transportul in comun si intrarea in contact cu alti oameni. A fost o perioada destul de obositoare dar am reusit sa nu punem nici un om pe liber si sa tinem atelierul ocupat. 

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat? 

Ce mai mare preocupare a fost sa am de lucru la atelier, stiind ca am oameni care depind de mine si de jobul in atelier. Si aici rezolvasem oarecum problema. Dupa aceea am avut o perioada cand, din lipsa de lucru, am creat o noua colectie de rochii de mireasa. De ani de zile nu mai abordasem zona asta de nunti si am zis ca e momentul. Daca tot nu se mai marita nimeni, hai sa facem rochii de mireasa. Un fel de a-ti face sanie vara.

Cum le-ai explicat celor mici ce se intampla, si cum le-ai mentinut programul cat mai aproape de ceea ce aveau ei in obisnuinta?

La inceput era foarte confuz pentru ei. Incet, incet au cam inteles despre ce este vorba, dar imi aduc aminte ca in momentul in care am fost depistat pozitiv cu Covid, cel mic a intrebat daca “o sa moara tati”. Era destul de speriat. Atunci am realizat ce impact a avut toata nebunia asupra lor. Pe toate canalele se vorbea numai de numarul de infectati si morti. Si el era foarte emotionat si speriat oarecum cand m-am reintors acasa din carantina, si nu stia daca poate sa ma ia in brate.

Vreau sa cred ca noi suntem niste parinti care petrecem foarte mult timp cu cei mici. Asa ca, mai complicat cred ca a fost pentru ei ca ne-au avut permanent pe capul lor. In prima parte a pandemiei ieseam zilnic cate doua pe zi in parcul de langa Opera ca sa facem miscare. Eram singurii parinti cu copii de acolo, aveam foile speciale completate mereu cu noi. In plus, ne-am perfectionat in badminton!

Femeia trebuie sa cumpere o poveste, o imagine, un tablou cu care sa se identifice, nu un lucru “recomandat”.  Alegerile trebuie sa ne apartina, si as insista foarte mult pe idea asta. Eleganta se invata, dar nu e simplu deloc. Am o vorba: “Nu poti sa fii daca nu esti!” Problema este ca traim o perioada in care prea multi au senzatia ca pot fi. Sau ca acest a fi, se castiga usor. Gresit.

Unde ai gasit inspiratie sa creezi noua colectie intr-o lume tulburata de atat de mult haos?

Aveam senzatia ca o sa am o perioada de “liniste” numai buna si binevenita pentru creatie. Dar nu! Gandurile erau foarte confuze, parte din ele creative, cea mai mare parte erau ingrijoratoare. Cu greu, m-am mobilizat sa fac noua colectie. Cu toate ca stiam ca magazinele sunt inchise si ca viitorul nu se prezenta deloc roz, colectia pentru noul sezon trebuia prezentata. Am spus ca fac o colectie mai restransa, dar pana la urma a iesit tot numeroasa.

In pandemie am vazut ca te-ai reintors la pictura si desen. Planuiesti o expozitie in curand?

Pandemia m-a facut sa simt mult mai acut lipsa unui spatiu in care sa ma reapuc de pictura, sa creez, sa fiu eu cu gandurile mele. Pe de alta parte, izolarea ar fi fost imposibila, trebuia sa fiu si mai mult decat oricand alaturi de familie si de atelier. Asa ca acum lucrez la un atelier in care sa ma reintorc la marea mea pasiune, arta. Si da, probabil vor urma niste expozitii si manifestari in zona asta. In cele doua saptamani de carantina am desenat si pictat non-stop. Stefana era cea care imi alimenta nevoile cu material de pictura si era foarte fericita ca reincep sa ma exprim in zona asta.

Intr-o lume pasionata de ready-to-wear, creatiile tale sunt o evadare si o alternativa pentru doamnele care isi doresc sa fie elegante la un nivel sublim, o eleganta aproape atemporala. Cum ai reusit sa mentii aceasta directie creativa care te-a diferentiat si te diferentiaza constant de alti designeri? 

Atemporal, asta e sensul pe care vreau sa il dau creatiilor mele. Ma reprezinta rigoarea si eleganta clasica, reinterpretata si presarata cu elemente contemporane. In primul rand, sunt artist plastic si cred ca influentele acestea se simt in creatiile mele vestimentare. Femeia trebuie sa cumpere o poveste, o imagine, un tablou cu care sa se identifice, nu un lucru “recomandat”.  Alegerile trebuie sa ne apartina, si as insista foarte mult pe idea asta. Eleganta se invata, dar nu e simplu deloc. Am o vorba: “Nu poti sa fii daca nu esti!” Traim o perioada in care prea multi au senzatia ca pot fi. Sau ca acest a fi, se castiga usor. Gresit.

Studiez foarte putin moda si tendintele din moda. Pentru ca nu cred in ele si nu vreau sa tin cont de ele. Femeia trebuie sa aiba, dincolo de bani si stil, inteligenta de a alege singura si de a-si asuma o imagine cat mai personala. Tendintele sunt un instrument de marketing, care nu fac decat sa uniformizeze si sa vanda ambalaje frumoase. Cred ca se adreseaza oamenilor care nu au o siguranta. Orice femeie vrea sa fie unica in felul ei, dar paradoxal, putine au curajul sa faca asta.

Deseori, rochiile pe care le creezi se afla la limita dintre haute couture si obiecte de arta. De altfel, o parte dintre ele au fost incluse in expozitii internationale. Banuiesc ca fiecare piesa presupune multa munca manuala. Care a fost rochia la care s-a lucrat cel mai mult de pana acum si unde este acum?

Haute couture e mult spus, nici macar pentru marketing nu as putea pretinde ca fac asta. Faptul ca rochiile mele incearca sa arate in zona de haute couture este o alta discutie. Folosesc materiale normale  cu care sa ma joc in asa fel incat produsul meu sa nu poata fi identificat cu altele. De aceea printurile le fac singur, aplicatiile si texturile sunt experimente personale asupra materialului, tocmai pentru a-mi crea cat mai authentic povestea. Colectiile sunt prezentate de doua ori pe an intr-un showroom foarte elegant la Paris in perioada Paris Fashion Week. Si in Dubai sau Abu Dhabi. Pentru un atelier mic, fara false ambalaje si fara un numar de urmaritori impresionant pe retelele de socializare, rochiile noastre sunt vandute foarte bine in buticuri prestigioase din intreaga lume.

Important e sa ai o gandire ordonata, sa stii sa iti urmezi destinul si sa nu astepti sa te urmeze el. Nu cred ca exista reguli de urmat. Trebuie sa simti si sa te faci simtit. Accesul in exces la toate informatiile poate fi foarte daunator. De aceea eu nu fac colectii “in tendinte”, si nu tin neaparat sa ma aliniez acestora. Pe tine trebuie sa te cauti in singuratatea ta, si nu in multimea celor din jur.

– Pe langa stilul elevat, materiale organice si finisaje impecabile, creatiile tale includ motivele geometrice 3D care au devenit o semnatura a brandului, un element dupa care pasionatii de moda iti recunosc imediat brandul. Cum s-au dezvoltat aceste motive si cum ai reusit sa le integrezi pana si in rochii de gala?

Am dezvoltat geometria 3D in ultimii 15 ani si a ramas un must have si un statement pentru colectiile mele. Zona asta a pornit ca un proces de cercetare pe care il dezvolt incontinuu. Insa nu atat cat mi-as dori pentru ca produsul trebuie sa fie totusi unul vandabil si accesibil.

Ai realizat numeroase costume de teatru atat pentru marile teatre din Bucuresti dar si in Paris. Ce anume te atrage la creatiile teatrale si cum reusesti sa iti pui semnatura pe ele, fiind sub directia unui regizor?

In zona asta nu am lucrat atat cat mi-as fi dorit. Am facut intr-adevar cateva costume de teatru, si experienta a fost extraordinara. Daca ne gandim ca aici se intalnesc toate artele, lumini, culoare, muzica, dans si, nu in ultimul rand, emotia umana… Este un alt mod de a lucra cu omul, total diferit fata de moda. In teatru lucrezi cu adevarul, cu emotia si cu elemente care iti trezesc toate simturile. Este un lucru in echipa, iar marea provocare este aceea de a face ca toate emotiile celor care lucreaza, sa convearga intr-un singur punct, si in final catre sufletul spectatorului.

Cat de bine te-a pregatit universitatea pentru tot ce implica sa fii designer si directorul propriei companii? Cum ai dezvoltat aptitudinile de manager, de care au atat de mare nevoie designerii?

Facultatea a fost pentru mine o experienta extraordinara. Am avut parte de profesori foarte faini, care au crezut in mine si care nu mi-au ingradit in nici un fel pornirile mele creative. Dar cel mai important e faptul ca am invatat sa lucrez cu resurse minime. Traiam vremuri in care internetul era o raritate, accesul la informatie foarte limitat, tesaturile erau resturi primate de la ceva fabrica din Cluj. Dar in schimb, desen, desen si iar desen. Moda din facultate avea aerul atelierului de pictura, respira culoare, studio si experiment. Nu mirosea deloc a parfum scump, ci a terebentina si vopsea de ulei. Nu avea nimic „glam, blinky sau trendy”. Asta mi-a placut, si asta m-a ajutat. Sa gandesc, sa gasesc solutii si din te miri ce, sa faci “bici”.

Care sunt cartile sau filmele pe care crezi ca ar trebui sa le citeasca tinerii designeri care aspira sa iti calce pe urme?

Informatia si inspiratia trebuie sa vina de oriunde. Important e sa ai o gandire ordonata, sa stii sa iti urmezi destinul si sa nu astepti sa te urmeze el. Nu cred ca exista reguli de urmat. Trebuie sa simti si sa te faci simtit. Accesul in exces la toate informatiile poate fi foarte daunator. De aceea eu nu fac colectii “in tendinte”, si nu tin neaparat sa ma aliniez acestora. Pe tine trebuie sa te cauti in singuratatea ta, si nu in multimea celor din jur.

Daca ar fi sa-ti multumesti tie, pentru parcursul tau personal sau profesional, pentru ce ti-ai fi recunoscator?

Daca alegerile mele as fi convins ca imi apartin in totalitate, as fi recunoscator pentru oamenii de care m-am inconjurat, pentru familia pe care mi-am facut-o, pentru sansele pe care le-am ratat si pentru esecurile care m-au invatat. 

In final insa, ajung sa imi ridic privirea tot spre cer, spre Dumnezeu, si sa imi indrept recunostinta intr-acolo.

Pe Cristian Samfira il gasiti pe Facebook si pe Instagram.

Citește în continuare