O echipa de cercetatori de la Universite Polytechnique Hauts-de-France a publicat cel mai cuprinzator studiu de pana acum care testeaza daca amprentele pensulei unui pictor pot fi identificate si masurate cu precizie suficienta pentru a autentifica opere de arta. 

Studiul, aparut in revista de specialitate „Surface Topography: Metrology and Applications”, propune utilizarea metrologiei de suprafata – o tehnica dezvoltata initial pentru aplicatii industriale si inginerie mecanica – in scopul detectarii falsurilor artistice, fara a deteriora sau preleva mostre din opere.

Metoda consta in conversia unor imagini de inalta rezolutie ale tablourilor in harti topografice tridimensionale, care redau relieful microsopic al suprafetei picturii. 

Din fiecare opera sunt generate doua astfel de harti: una focalizata pe o pata reprezentativa de pensula si alta care surprinde intreaga compozitie. Pe baza acestora, cercetatorii calculeaza valoarea dimensiunii fractale a fiecarui tablou, un indicator matematic al complexitatii suprafetei sale. Aceste valori, suficient de constante in cazul unui acelasi artist, functioneaza ca o semnatura morfologica unica, echivalenta cu o amprenta digitala.

Echipa condusa de Francois Berkmans a analizat opt tablouri ale lui Vincent van Gogh executate in perioadele olandeza si franceza ale creatiei sale, generand astfel un set de 16 valori fractale de referinta. 

Pe baza acestui esantion, cercetatorii au construit un model cu care au testat ulterior doua tablouri al caror statut fusese controversat. Rezultatele au fost in ambele cazuri corecte: „Apus la Montmajour” (1888), autentificat de Muzeul Van Gogh din Amsterdam in 2013, s-a dovedit consistent cu restul operei artistului, iar „Plugarii”, un fals confirmat, a iesit in mod clar in afara parametrilor modelului. 

In mod interesant, celebrul „Noapte instelata” din 1889 a inregistrat cea mai mare valoare a dimensiunii fractale dintre toate tablourile analizate.

Metoda permite si compararea stilistica intre artisti diferiti.

Pentru a demonstra ca tehnica poate diferentia nu doar originalele de falsuri, ci si stilurile a doi artisti distincti, cercetatorii au calculat valorile fractale ale opt lucrari apartinand lui David Klocker Ehrenstrahl, considerat parintele picturii suedeze si activ in secolul al XVII-lea. Stilul comparativ neted al lui Ehrenstrahl a produs valori fractale vizibil mai mici decat cele ale lui Van Gogh, ceea ce a confirmat ca metoda poate „diferentia in mod semnificativ texturi si tehnici picturale distincte”, dupa cum noteaza studiul. 

Berkmans a explicat contextul disciplinar al abordarii: „Metrologia de suprafata a fost dezvoltata istoric mai ales pentru aplicatii industriale si inginerie mecanica, acolo unde geometria suprafetei este direct legata de procesele de fabricatie, de frecare, de uzura sau de performanta functionala.” Cercetatorii recunosc si limitele metodei, printre care incapacitatea de a tine cont de degradarea fizica a unui tablou in timp. 

Cu toate acestea, avantajele sunt semnificative: tehnica este neinvaziva, nu necesita prelevarea de mostre din opera si este mai accesibila financiar decat multe dintre metodele fizico-chimice folosite in prezent. Berkmans a sintetizat pozitia echipei sale: „Aceasta abordare nu va inlocui expertiza traditionala, dar o consolideaza semnificativ. Rezultatele noastre arata ca tehnica poate identifica clar artistii autentici si poate detecta in mod fiabil falsurile cunoscute.”

Autentificarea operelor de arta se bazeaza in prezent pe trei categorii de metode: expertiza clasica – adica expertiza vizuala a specialistilor pe baza cunostintelor acumulate –, analizele fizico-chimice ale materialelor si tehnicile de imagistica digitala. Metrologia de suprafata se incadreaza in aceasta ultima categorie, alaturi de inteligenta artificiala, care a castigat vizibilitate in domeniu in ultimii ani.

Totodata, falsurile continua sa circule si pe platformele de comert online.

Recent, jurnalistii de la The Guardian au semnat un caz care subliniaza cat de urgenta este dezvoltarea unor instrumente mai bune de autentificare. Este vorba despre o investigatie in care tehnologia de inteligenta artificiala a identificat pana la 40 de opere contrafacute, printre care tablouri prezentate drept lucrari ale lui Monet si Renoir, puse in vanzare pe platforme mari de comert online. 

In acest context, cercetatorii subliniaza ca nicio metoda singulara nu ofera certitudini absolute si ca utilizarea combinata a mai multor tehnici – inclusiv examinarea chimica a materialelor – duce la concluzii mai solide.

O posibila aplicatie suplimentara a metodei, mentionata in studiu, priveste distinctia dintre operele realizate de oameni si cele generate de sisteme de inteligenta artificiala, pe masura ce acestea din urma patrund tot mai adanc in domeniul creatiei vizuale.