Skip to content

Dupa 28 de ani de cariera, trupa Daft Punk isi anunta retragerea din muzica.

Trupa Daft Punk a anuntat printr-un videoclip enigmatic numit „Epilogue” ca se va desparti definitiv, dupa 28 de ani de cariera si zeci de hituri prin care au readus influentele funk si disco la radio.

In clipul postat online, muzicienii Thomas Bangalter si Guy-Manuel de Homem-Christo, imbracati in faimoasele costume de roboti, si-au luat la revedere in mijlocul desertului inainte ca unul dintre ei sa se autodistruga.

Dupa despartirea dintre cei doi membri ai trupei si autodistrugerea robotului, clipul anunta perioada in care a activat proiectul Daft Punk: 1983-2021 si un apus superb la finalul unei cariere impresionante.

Videoclipul include o secventa din filmul „Electroma” pe care l-au lansat in 2006 si care spune povestea a doi roboti care isi doresc sa devina oameni.

Fara declaratii oficiale, managerul trupei a confirmat retragerea Daft Punk din muzica.

Daft Punk a luat fiinta in 1993 in Paris ca un duo de muzica electronica format din doi fosti membri ai unei trupe de indie-rock.

Dupa destramarea Darlin’, Guy-Manuel si Thomas Bangalter au inceput sa experimenteze cu sintetizatoare si au transformat muzica house care era la moda la inceputul anilor ’90 prin influente funk, tehno, disco si pop.

Albumul de debut – „Homework” a fost lansat in 1997 si le-a adus un succes moderat la nivel national si international. Pe masura ce deveneau mai cunoscuti, au gasit o solutie inovatoare pentru aparitiile publice pe care le aveau: sa creeze doua personalitati robotice prin folosirea castilor argintii, a costumelor negre si a manusilor care acopereau orice urma de piele umana.

In 1999, hiturile „Da Funk” si „Around the world” se potriveau de minune cu noile personaje create si cu tendinta globala de a vorbi despre trecerea in mileniul al treilea, venirea robotilor si lumea extraterestra.

Lansarea albumului „Discovery” din 2001 i-a prins intr-un moment propice in care Daft Punk devenise un simbol al muzicii viitorului desi referintele lor erau puternic ancorate in anii ’80 si ’90.

Aparitiile lor publice starneau curiozitate si erau in antiteza cu MTV-ul si revistele de muzica dominate de postere cu chipurile artistilor pop, hip-hop si rock. Mai mult decat atat, fiecare single nou lansat era copiat, imitat si folosit ca sample in hiturile altor artisti de top.

Devenisera trendsetteri iar „One More Time”, „Harder, Better, Faster si Stronger” se auzeau peste tot chiar daca radiourile aveau, pana atunci, reticenta in difuzarea muzicii electronice.

In formula robotica, au sustinut un singur turneu mondial: „Alive” in 2007-2007. A fost considerat o experienta de neuitat iar biletele cumparate pentru showurile live au devenit obiecte de colectie pentru majoritatea fanilor Daft Punk.

Chiar daca nu au avut acelasi succes cu albumul „Human After All” si coloana sonora „Tron: Legacy” pe care au produs-o in intregime, trupa a marcat cel mai mare succes din cariera prin single-ul „Get Lucky” lansat in 2013 alaturi de Pharrell Williams si Nile Rodgers, fondatorul trupei Chic.

Piesa a ajuns pe primul loc in peste 30 de tari si a castigat trofeul „Cantecul anului” la Premiile Grammy din 2014. A fost primul single extras de pe albumul „Random Access Memories” care s-a vandut in peste 3 milioane de exemplare, a fost inclus in mai multe liste ale celor mai bune materiale muzicale lansate vreodata si a fost premiat cu 5 trofee Grammy, mai multe decat orice alt album disco lansat in ultimii 30 de ani.

Prestatia de pe scena ceremoniei Grammy din 2014 a marcat si una dintre ultimele aparitii live Daft Punk.

Intr-un interviu acordat publicatiei Pitchfork, Thomas Bangalter a declarat ca „atunci cand stii cum este facut un truc de magie, e deprimant. Asa ca ne concentram pe iluzia pe care o oferim. Daca am da mastile jos, ar disparea orice senzatie de entuziasm si inocenta.”

In anii care au urmat, cei doi producatori s-au concentrat pe colaborari cu Kanye West si materialul „Yeezus” si cu artistul The Weeknd pe care l-au reinventat prin hituri create intr-un stil apropiat de cel care i-a consacrat: „I feel it coming” sau „Starboy”.

Citește în continuare