Skip to content

FATHERLAND, filmul pentru care Pawel Pawlikowski a castigat Premiul pentru Regie la Cannes 2026, vine la ANONIMUL. Sandra Hüller, intr-o poveste despre Thomas Mann si Germania de dupa razboi

Unul dintre cele mai apreciate filme ale Festivalului de la Cannes din acest an ajunge in Romania la ANONIMUL. FATHERLAND, noul film al regizorului polonez Pawel Pawlikowski, va fi proiectat in afara competitiei la cea de-a 23-a editie a Festivalului International de Film Independent ANONIMUL, care are loc intre 10 si 16 august 2026, la Sfantu Gheorghe, in Delta Dunarii. Filmul este distribuit in Romania de Transilvania Film.

FATHERLAND vine la doar cateva luni dupa premiera mondiala de la Cannes, unde Pawlikowski a primit Premiul pentru Regie, ex aequo cu Javier Calvo si Javier Ambrossi pentru La Bola Negra. Este a doua oara cand cineastul polonez castiga aceasta distinctie la Cannes, dupa succesul din 2018 cu Cold War.

Cu Sandra Hüller, Hanns Zischler si August Diehl in distributie si filmat in alb-negru de Lukasz Zal, colaboratorul de cursa lunga al regizorului, FATHERLAND continua intr-un fel universul construit de Pawlikowski in Ida si Cold War: o Europa marcata de istorie, in care marile evenimente politice sunt privite prin relatiile intime dintre oameni.

Thomas Mann se intoarce intr-o Germanie pe care aproape ca nu o mai recunoaste

Actiunea se petrece in vara lui 1949, la inceputul Razboiului Rece. Scriitorul german Thomas Mann, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, revine in Germania dupa 16 ani de exil in Statele Unite.

Alaturi de el se afla fiica sa Erika Mann, interpretata de Sandra Hüller – actrita, scriitoare, jurnalista si pilot de raliu, una dintre cele mai neconventionale personalitati ale familiei Mann.

Cei doi pleaca intr-un Buick negru intr-o calatorie din Frankfurt, aflat atunci sub influenta americana, pana la Weimar, controlat de sovietici. Este o calatorie printr-o Germanie in ruine, dar si prin propriile lor istorii de familie. Moartea lui Klaus Mann, fratele geaman al Erikai, planeaza asupra personajelor, iar relatia dintre tata si fiica este construita mai ales din taceri, priviri si lucruri care nu pot fi spuse.

Exact acest tip de emotie retinuta l-a interesat pe Pawlikowski. Regizorul explica la Cannes ca oamenii acelei epoci nu isi analizau si verbalizau sentimentele asa cum o facem astazi; personajele sale simt enorm, dar exprima foarte putin.

Pawlikowski: „Sunt pierdut astazi. De aceea am facut un film de epoca”

Dincolo de povestea familiei Mann, FATHERLAND vorbeste inevitabil si despre prezent. Intrebat la Cannes despre asemanarile dintre lumea divizata din 1949 si cea de astazi, Pawlikowski a oferit unul dintre cele mai interesante raspunsuri ale conferintei de presa:

„Sunt pierdut astazi. Nu am idee in ce perioada ne aflam. De aceea am facut un film de epoca.”

Pentru regizor, istoria nu ar trebui folosita pentru a demonstra o teza deja stabilita. Dimpotriva, spune el, cinema-ul poate arata cat de contradictorii sunt oamenii si cat de periculos devine momentul in care cineva este absolut convins ca detine singura interpretare corecta a realitatii.

Aceasta idee explica si forma filmului. FATHERLAND nu incearca sa fie o biografie completa a lui Thomas Mann. Pawlikowski a comprimat si modificat evenimente reale, a eliminat personaje si a introdus altele pentru a transforma istoria intr-o drama de familie. In realitate, scriitorul a facut calatoria alaturi de sotia sa, Katia; pentru film, regizorul a ales-o pe Erika, pe care a considerat-o mult mai interesanta dramatic.

Sandra Hüller: trauma istoriei „inca se afla in corpurile noastre”

Sandra Hüller, una dintre cele mai importante actrite europene ale momentului, construieste o Erika Mann foarte departe de ideea unei simple „fiice a marelui scriitor”.

Actrita spune ca a fost atrasa de extraordinara libertate a personajului real: Erika scria, juca teatru, conducea masini de curse, vorbea mai multe limbi si traia practic fara granite. La fel de importanta pentru interpretarea ei a fost relatia extrem de apropiata cu fratele sau geaman, Klaus, dupa moartea caruia Erika si-a abandonat multe dintre propriile proiecte pentru a-i ramane alaturi tatalui sau.

Pentru Hüller, filmarea in decoruri care reconstruiau Germania distrusa de razboi a facut istoria aproape fizica. Actrita spunea pentru Reuters ca trauma celui de-Al Doilea Razboi Mondial „inca se afla in corpurile noastre”, chiar si ale generatiilor care nu au trait direct acele evenimente.

Hanns Zischler, interpretul lui Thomas Mann, a pornit in schimb de la omul pe care il cunostea de zeci de ani din carti si inregistrari. Pentru actor, mai importanta decat imitarea scriitorului a fost evolutia intelectuala a acestuia: de la conservatorismul inceputurilor pana la transformarile provocate de exil si de confruntarea cu Germania devastata.

Iar August Diehl, care il interpreteaza pe Klaus Mann, spune ca responsabilitatea de a juca un personaj real nu trebuie confundata cu obligatia de a-l copia. Filmul nu este documentar si nici un biopic conventional, iar pentru actor adevarul personajului apare tocmai din intalnirea dintre figura istorica si personalitatea celui care o interpreteaza.

Un nou capitol dupa Ida si Cold War

FATHERLAND are numai 82 de minute, este o coproductie Polonia-Germania-Italia-Franta si pastreaza austeritatea vizuala care a devenit semnatura lui Pawlikowski. Festivalul de la Cannes il prezinta chiar ca pe o continuare fireasca a preocuparilor din Ida si Cold War: identitate, familie, iubire, vinovatie si felul in care istoria intra brutal in existenta privata.

Receptia de la Cannes a fost excelenta. The Guardian a acordat filmului cinci stele, remarcand in special precizia interpretarii Sandrei Hüller, iar The Irish Times l-a evaluat tot cu cinci stele si l-a privit drept finalul unei extraordinare trilogii informale despre Europa de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial.

La ANONIMUL 2026, FATHERLAND face parte din selectia Off-Competition, alaturi de Gentle Monster de Marie Kreutzer, Coward de Lukas Dhont, The Man I Love de Ira Sachs si Jurnalul unei cameriste de Radu Jude.

Este unul dintre acele filme in care evenimentul istoric spectaculos ramane in fundal, iar adevarata drama se petrece intr-un automobil, intre un tata si o fiica care traverseaza o tara distrusa si incearca, fiecare in felul sau, sa afle daca te mai poti intoarce vreodata cu adevarat intr-un loc pe care istoria l-a schimbat pentru totdeauna.

Citește în continuare