Guess Who a lansat un nou album dupa o pauza de cativa ani, iar cei care au ascultat Un Anonim Celebru au descoperit cate ceva pentru fiecare. Ce inseamna sa scrii un album in propriul tau ritm, fara nici un fel de presiune, dar si cum vede Laurentiu muzica dupa atatia ani, vedem intr-un interviu.

Ca artist, Guess Who a reusit sa treaca din zona de underground in mainstream, in ciuda numeroaselor comentarii pe aceasta tema. Dar faptul ca poti ajunge dintr-o parte in alta fara sa te pierzi ca mesaj si artist e fix ceea ce face diferenta intre cei ce au ceva de spus, muzical vorbind, si cei care inca mai au de lucru. L-am descoperit mai bine pe Laurentiu in cadrul unui interviu transformat intr-o discutie despre muzica, inspiratie si industrie muzicala.

Cum se traduce din punct de vedere creativ faptul ca nu depinzi de niciun label si de nici un timeframe?
E o senzatie de libertate in primul rand si asta ar trebui sa fie tot timpul, daca s-ar putea si s-ar permite. Dar na, nu poti sa iti permiti sa ai nici perioade foarte mari in care sa nu scoti. (Rade) Nu stiu, e o chestie care necesita timp pentru detalii, de la scris pana la muzica. Eu si produc muzica, impreuna cu niste oameni talentati, apropiati, dar e nevoie si acolo de mine. Nu pot sa stau pana cand nu pun fiecare chichita la locul ei. Stau in spate pana cand suna cum trebuie.

Dar totusi, pentru ca ai lipsit o vreme, ai simtit ca exista un pic de presiune din partea fanilor, poate?
Se poate spune, da, normal ca apare si presiunea la un moment dat. Mai mult cred ca a fost curiozitate, ca eu stiam pe de rost albumul si la un moment dat nu mai puteam cu el. Voiam sa ii dau drumul, sa il auda toata lumea si sa vad ce reactii are.

Care au fost reactiile?
Au fost niste reactii foarte pozitive si pot sa spun ca mi-au depasit asteptarile. A fost super ok, super bine.

Crezi ca o sa inceapa o “hatereala” legata de colaborarea cu Irina Rimes si sa fii din nou acuzat ca mergi pe comercial?
Sunt pe radio de 7 ani si n-ar putea sa ma afecteze sub nicio forma chestia asta. Asta cu comercialul e prea clasica, hai sa mai visam si noi ceva interesant si nou… Nu am facut nicio melodie ghidat de chestia asta, ca si cum ar fi fost poarta spre rai. Asa mi-au venit mie, chestii mai fredonabile. Ce sa fac?

(Nota: Intre timp, Cupidon a ajuns pe locul 8 in Topul celor mai difuzate piese de pe radio si se afla de 6 saptamani in clasament)

Cum ai ajuns sa colaborezi cu Feli si cu Irina?  
Cu Feli ma stiu de foarte mult timp si o apreciez foarte mult. E super talentata, e cea mai tare. Cum sa nu imi doresc sa colaborez cu ea? Iar Irina e pe acelasi film, e foarte talentata, imi place si ca persoana; cum se comporta si ceea ce face, timbrul ei si faptul ca isi compune versurile. Asta trebuie, oameni care creeaza.

Asa e, daca vrei sa jignesti un artist hip-hop/rap ii zici ca are un ghostwriter.
Da, pentru ca e cumva normal.

Pe piesa P.S. vorbesti despre tine, ca artist in industria muzicala, e un fel de arta poetica moderna. Ce zici, s-a schimbat industria si cum?
Cum s-a schimbat? Am scris strofa aia acum 4-5 ani. A stat acolo… Nu imi dau seama ce schimbari majore s-au intamplat. Pe de o parte nu cred ca mai e atat de relevant televizorul si radioul fiindca acum totul e online si esti aproape de orice informatie, iar asta te ajuta. Poti sa ai succes si fara un contract cu o casa de discuri. Pastrand proportiile.

Chiar, in era asta digitala, crezi ca mai conteaza, nu e suficient doar sa faci un track si apoi sa ajunga la oamenii pe care ii intereseaza muzica?
Nu stiu. Cred ca daca e o chestie misto si o treaba bine facuta o sa se auda mai devreme sau mai tarziu. Cred ca tine foarte mult de materialul pe care il faci, ca sa poata sa ajunga la cat mai multa lume. Fiind independent, strict online e putin mai greu decat daca ai in spate radio si tv, unde te-ar auzi toata lumea. Daca esti perseverent si scoti muzica incontinuu, o sa auda din ce in ce mai multa lume de tine.

La un moment dat spuneai ca speri ca muzica sa ajute sa schimbe mentalitati. Crezi ca se poate?
Sper sa ajute. Asta e rolul muzicii, adica eu asa il vad: sa dea ocazia sa te ridici, sa te ajute intr-o perioada mai down, sa iei un sfat de acolo, o poveste… Daca ne referim la politic sau la melodiile sociale, cred ca usor, usor incepem sa ne schimbam. Daca nu se schimba ei, ii schimba noi. Si am vazut spirit civic in ultima perioada, ceea ce e tare.

Unele piese se scriu singure, iar altele sunt asa… un travaliu. Ai vreun exemplu, de pe albumul acesta sau de pe altul care a fost asa?
Travaliu direct. (rade) Nu mi se intampla atat de des sa ma strige piesele, dar cand se intampla, intr-adevar se scriu singure si dureaza foarte putin. Manifest, de exemplu, am scris-o in 30 minute si nici macar nu aveam instrumentalul gata. Am scris-o pe tema de saxofon si bas, doar o schita si atat, iar a doua zi m-am dus la studio ca sa fac instrumentalul pentru a putea trage vocile. E un sentiment foarte misto. Poti sa il asociezi cu un drog.

Toata lumea spune sa iti urmezi visul si vine cu tot felul de citate inspirationale. Nimeni insa nu spune cat de greu e, deci…cat e de greu?
E greu. Nu ma asteptam sa fie usor. Toate lucrurile necesita timp. Atunci cand eram mic eram disperat sa scot si a durat cativa ani pana cand am scos primul album. Dar trebuie sa inveti ca e o chestiune de timp, de ambitie, sa treci peste toate hopurile astea pe care le intalnesti, sa nu le dai atentie, sa nu te consume, sa vezi intotdeaune ce iti doresti tu si sa ii dai inainte. Si cand vezi ca nu mai poti, sa ii dai tot inainte. Se materializeaza, normal, in ceva, orice actiune pe care o faci. Eu, personal, o fac sa ma simt alive.

Care este cea mai vie amintire a ta de la un concert?
E o clasica. E si pe Youtube, trebuie sa o vedeti. La niste premii muzicale am cantat Locul Potrivit. Eram doar cu Horia Moculescu si nu a functionat pianul. M-am panicat un pic, nu stiam ce sa fac. Am inceput sa cant melodia pe gol si toata lumea a cantat de la inceput pana la final… si erau vreo 40 de mii de oameni. Ala e cel mai marcant moment, cand am zis wow, se intampla ceva. Atunci eram si la inceput si a avut un impact mult mai mare.

Ce faci cand ai un writer’s block?
Imi dau seama ca am un writer’s block si astept sa se schimbe vremea afara, ma mai plimb, ma mai joc, mai incep un instrumental, oricum, in orice caz, ceva legat de muzica ca sa pot sa imi induc singur starea de inspiratie. Se intampla si am avut asemenea momente care au durat si cateva luni. E normal sa se intample si chestia asta…

Spuneai la un moment dat intr-un interviu ca nu ai face niciodata muzica house. S-a schimbat ceva?
Moa, stiu intrebarea asta. Depinde, ca si house-ul s-a mai schimbat. In 2017 nu stiu daca as mai declara ca nu voi face x sau y. Daca ma inspira un lucru si imi trezeste ceva, s-ar putea sa iasa ceva. Da, chiar nu m-am gandit la asta, dar nu cred ca se va intampla – in continuare.

Te apuci de trap?
Mie imi place trap-ul, nu am nimic impotriva lui, chiar mi se pare ca are o stare anume si am si o piesa trap pe album – se cheama Gata sa pierzi, beat-ul e facut de Phane, iar Phane inseamna trap.

Faci o piesa cu Satra B.E.N.Z.?
Cine stie, daca va fi momentul si beat-ul nebun… In orice caz, fie ca e trap, rap, pe orice muzica poti sa-ti pui mesajul. Daca e cu mesaj, e bine.

Ai un guilty pleasure muzical?
Nu sunt extremist sa zic ca nu imi place ceva anume. Samplez foarte multa muzica si ascult de la jazz pana la clasica, pana la muzica tibetana, pana la ce vrei tu. Chiar nu ascult manele, dar nu am nimic cu ele.

Ce ai in playlist zilele astea?
Desi a iesit de ceva timp, tot mai ascult „DAMN.” (Kendrick Lamar) pentru ca imi place foarte mult si n-ai cum sa te plictisesti. In rest ascult tot ce este nou.

Cum vi se pare Guess Who dupa interviul acesta?