Facem o radiografie a industriei muzicale romanesti, analizam lucrurile bune si rele si directia in care ne indreptam. Tu ce parere ai?

 

Unii zic ca am ajuns departe in industria muzicala pentru ca avem produse de export. Altii zic ca muzica suna mai bine la sfarsitul anilor \’90 si ca un laptop plin de sample-uri nu inlocuieste un instrument adevarat. Un lucru e clar: am trecut din jungla intr-un loc in care industria muzicala se reformeaza, are loc o (r)evolutie. Care au fost cele mai importante schimbari si unde a ajuns muzica romaneasca in 2013?

In termenul de dictionar, o industrie apare in jurul unui business bazat pe un produs comercial. Muzica romaneasca a devenit recent un business iar artistii au incetat sa faca piese de dragul artei, au inteles ca dincolo de arta, este o afacere. Oamenii care sunt in topuri de cativa ani, la radio sau in concerte, au inteles ca muzica este un business si ca, intr-o mare masura, banii aduc fericirea. Nimeni nu-si poate hrani familia cu aplauze si cadouri de la fani. Facturile nu sunt platite cu urletele si adularea publicului. Daca vrei sa atingi un imperiu precum cel creat de Madonna, trebuie sa gandesti ca atare. Un bun exemplu ar fi faptul ca solistii deveniti brand-uri au inceput sa semneze contracte de imagine si publicitate, au aparut colaborari strategice intre cantareti iar show-urile sunt din ce in ce mai bine definite si construite.

Am scapat de piraterie si am intrat in era streaming-ului. Nici caselor de discuri si nici artistilor nu le mai pasa de vanzarile de albume sau single-uri, pe toti ii intereseaza vizualizarile si like-urile care se concretizeaza in licentieri si concerte. Fanii nu mai descarca piese si nu mai cumpara reviste pentru a-si sustine favoritul. Il asculta incontinuu pe YouTube si il cauta pe Facebook. Interpretii romani au renuntat sa mai vorbeasca in fiecare interviu despre cum fanii ar trebui sa le cumpere CD-urile si cum cei care nu le cumpara, nu sunt fani. Pe scena, la radio si la TV, vorbim despre Facebook, traim in era Facebook, era in care like-urile au inceput sa conteze mai mult decat difuzarile pe radio.

Cea mai tulburatoare zona a industriei este partea cu radiourile. Interactionand zilnic cu ei, stim zeci de cazuri ale artistilor care plang si sufera foarte mult pentru ca nu sunt difuzati. Nimeni nu intelege care sunt criteriile ce stabilesc trackurile care intra in heavy-rotation. Sunt atat de multe orgolii copilaresti, atat de multe discutii despre cum ar trebui sa sune o melodie ca sa fie difuzata iar sistemul este atat de corupt incat casele de discuri si de productie s-au trezit ca nu mai au niciun cuvant de spus in playlisturi. Nu conteaza despre ce posturi de radio este vorba. Ar fi momentul sa intelegem ca singura rezolvare ar fi sa asteptam sa se schimbe oamenii care iau deciziile in locurile respective. Cel mai destept nu este cel care cedeaza, este cel care gaseste solutii alternative si face hituri pe internet (un bun exemplu este Delia, care trece peste problemele pe care le are cu posturile de radio).

Un alt minus este marea de producatori si case de productie care lanseaza zeci de artisti noi, zilnic, sperand sa monetizeze cumva prin licentieri, fara sa puna accentul pe oamenii care canta, promovand numai niste melodii dance repetitive. E ca si cum ai vinde numai doua ingrediente dintr-o ciocolata, in loc sa o vinzi in intregime cu tot cu ambalaj. Nu, o poza cu marea sau cu fundul unei femei nu este o coperta de single. Nu, fanul nu va da like paginii tale de Facebook pentru ca habar nu are cum arata artistul tau. Nu, organizatorii nu te vor chema la concerte pentru ca unul, doua sau trei hituri nu vor substitui prezenta scenica. Pana cand compozitorii acestia vor intelege ca un business presupune un produs, atat ei cat si artistii creati de ei vor ramane undeva la marginea industriei mainstream.

In ceea ce priveste acest ambalaj, lucrul merg din ce in ce mai bine. Solistele au devenit dive iar interpretii sunt gentlemani. De la generatia noua la generatia ceva mai experimentata, lucrurile s-au schimbat cand vine vorba de imagine si de atitudine. Nu se mai intampla shootinguri foto sau filmari de videoclipuri fata stilist, make-up, hair stylist si PR. Lucrurile au intrat sub control, s-a renuntat la amatoricism si artistii au inteles importanta imaginii in carierele lor. S-a renuntat la haine de strada pe scena, la haine din Obor, la machiaje stridente si tinute vulgare, s-a trecut la atitudine sexy, rochii elegante, costume cu papion sau geci cu tinte.

Sunt multe lucruri la care avem de lucru pentru a transforma jocul asta intr-o industrie serioasa insa suntem cu totii pregatiti sa invatam unii de la altii si mai ales de la legendele de peste hotare. Online-ul face Pamantul sa se invarta de 10 ori mai repede si ai nevoie de un PR, un impresar, un stilist si un marketing manager care au viziune daca vrei sa tii pasul cu tot ce se intampla si sa fii fresh. Am trecut dintr-o jungla in care toti erau concurenti si isi furau painea de la gura la o fratie mare si unita in care cei care trebuiau sa inteleaga, au inteles ca suntem aici pentru multa vreme de-acum incolo si ca industria muzicala ar putea fi ceva distractiv si artistic daca nu ne vom impune limite, atat unii altora cat si pentru noi insine.

Sky is the limit.

Tu ce parere ai?