Pianul, vioara, violoncelul, flautul, clarinetul si orga prind viata in Povestile instrumentelor, un proiect muzical care centreaza povestile incredibile ale pianistului Horia Mihail, violonistului Gabriel Croitoru, violoncelistului Marin Cazacu, flautistului Ion Bogdan Stefanescu, clarinetistului Emil Visenescu si organistului Eduard Antal.

Povestile instrumentelor vor spune cele mai captivante intamplari artistice care se petrec in jurul instrumentelor istorice, invocand printese, regi, regine si artisti care au uimit o intreaga epoca, fiind povestite, dar si cantate. Astfel, Sanzienele ridica din nou cortina, de data aceasta pentru un public virtual, argumentand ca muzica isi va gasi mereu drumul pentru a reveni la locul ei, pe scena de concert, alaturi de oameni.

Acest proiect a aparut ca urmare a turneelor realizate timp de 10 ani, in care artistii mentionati au cutreierat tara, promovand Pianul calator, Vioara lui Enescu, Flautul fermecat, Duelul viorilor, Orgile Romaniei, COOLsound, Clasic la puterea a treia – Violoncellissimo.

• 

• 

• 

Cum salile de concert si spectacle au ramas goale, la fel si tinutele dedicate serilior de regal muzical, muzicienii au fost nevoiti sa gaseasca alte modalitati de a ajunge mai aproape de public.

In aceasta perioada, turneele de poveste s-au transformat in Povestile instrumentelor, pentru a da speranta celor care cred in puterea unica a muzicii de a transmite emotie vie. O serie de povesti subiective ale instrumentelor au capatat astfel glasul pianistului Horia Mihail, violonistului Gabriel Croitoru, violoncelistului Marin Cazacu, flautistului Ion Bogdan Stefanescu, clarinetistului Emil Visenescu şi organistului Eduard Antal. Fiecare artist a spus povestile instrumentelor lor intr-un ton personal, insotindu-le de o selectie muzicala gandita de fiecare cum a considerat mai convingător. Alaturi de ei in recitaluri se regasesc si pianista Clementina Ciucu-Ristea si violonista Simina Croitoru.

“Te invit la un exercitiu de imaginatie. Cum ar fi o lume fara piane? Cum ar fi o lume fara capodoperele dedicate acestui instrument de compozitori de geniu? Ne putem imagina oare o lume fara Rachmaninov?… Fara Chopin, Liszt sau Schumann?… Cum ar fi sa nu existe Sonata Lunii sau Imperialul, studiile lui Skriabin, sonatele lui Schubert sau ale lui Prokofiev? Cum ar fi ca nume precum Arthur Rubinstein, Dinu Lipatti, Sviatoslav Richter, Alfred Brendel sau Radu Lupu sa nu ne spuna nimic? Dar Oscar Peterson, Herbie Hencock sau Art Tatum?

Pentru civilizatia ultimelor cateva secole, pianul nu este un instrument muzical oarecare, ci o necesitate. Sub comanda unui pianist iscusit, pianul poate deveni o adevarata orchestra, sunetele fiind capabile sa imite aproape orice timbru muzical. Pianul modern este prezent in nenumarate instante, de la concerte si recitaluri dedicate lui in sali de concert sau saloane, pana la acompaniamentul altor instrumente sau voci, de la studioul unui compozitor, pana la localuri publice sau gradinite muzicale”, argumenteaza pianistul Horia Mihail inceputul povestii sale muzicale cu instrumentul care l-a consacrat.

• 

• 

• 

Pentru violonistul Gabriel Croitoru, povestea incepe prin a spune cat de importanti i-au fost mentorii sai, care l-au ghidat, dar si inspirat, pana in acest moment al carierei sale:

“Parca au fost vizionare cuvintele dintr-unul din interviurile sale (n.red. maestrul Mihai Constantinescu), in care ma vedea drept un continuator al artei violonistice a marelui George Enescu. Iata ca, peste ani, deja matur fiind, am ajuns sa am marea bucurie de a castiga dreptul de utilizare a viorii „Catedrala”, construita de Giuseppe Guarneri, supranumit „del Gesu” care i-a apartinut Maestrului, aflata astazi in custodia Muzeului National „George Enescu”. Nu cred ca exista bucurie mai mare decat aceea de a fi parte din viata unui instrument de o asemenea valoare, care a trecut in cele trei secole de existenta prin mainile foarte multor violonisti de exceptie. Spun de exceptie, prin prisma felului in care s-a pastrat acest instrument, stiut fiind faptul ca orice instrument cu corzi trebuie cantat pentru a-si pastra si chiar imbunatati calitatile sonore. Lemnul – de provenienta romaneasca, se pare – din care au fost construite aceste viori, s-a uscat in timp, dar, in acelasi timp, vibrand odata cu sufletele celor care l-au manuit de-a lungul anilor, a evoluat. Aceasta vibratie inca se transmite catre cei care vin sa ne asculte in sala de concert sau in turneele pe care le-am intreprins in ultimii ani alaturi de pianistul Horia Mihail,”

Gabriel Croitoru, violonist

Cat priveste instrumentul pe care trebuie sa-l imbratisezi real ca sa-l simti, violoncenistul Marin Cazacu spune ca “daca vioara este considerata regina instrumentelor, sa stiti ca violoncelul este regele! Un rege cu personalitate, care se impune prin dimensiune, prestanta, frumusetea constructiei corpului si mai ales prin timbrul vocii sale! Asadar, este un rege sensibil, cu voce calda si solemna, cu multiple posibilitati de exprimare: cand stralucitor, virtuoz si plin de energie, cand meditativ si poetic.”

• 

• 

Incursiunea muzicala continua intr-o poveste a flautistului Ion Bogdan Stefanescu, care explica cum “adevaratul sens al cuvantului flaut este pur si simplu acela de respiratie. Apoi, semnificatia se indeparteaza de cea de fosnet, de susur al aerului produs prin respiratie, termenul ajungand sa caracterizeze un concept elevat: sunet contopit cu poezia.”

Despre instrumentul care devine parte din arhitectura unei cladiri, organistul Eduard Antal explica cum “fiecare orga este un unicat din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, trebuie tinut cont de faptul ca locul ales pentru a fi amplasata este fixat o data pentru totdeauna. Ea face parte organica din structura edificiului pentru care este conceputa, tinandu-se cont de arhitectura, volumul spatiului si, poate cel mai important, acustica acelui edificiu. In al doilea rand, fiecare orga este unica prin registrele sale, fiind aproape imposibila reproducerea unui registru, chiar si pentru acelasi constructor.”

Eduard Antal

Clarinetul are si el o poveste distincta, pe care artistul Emil Visenescu o descrie ca fiind “contrastul combinatiei intre lemnul negru african si stralucitoarele clape argintate, clarinetul fascineaza de fapt prin sunetul sau, prin timbrul capabil sa redea o mare diversitate de culoare – de la cea stearsa, neclara, la una extrem de precisa si viguroasa, de la transparenta la claritate, de la mangaierea catifelata la agresivitatea bruta, de la misteriozitate poetica la linguseala pisiceasca!

Planurile dinamice pot fi controlate de la cel mai inaudibil pianissimo la cel mai patrunzator fortissimo, intr-un timp extrem, extrem de scurt. Clarinetul poate sari cu o viteza uimitoare din registrul grav in supra-acut, poate canta pasaje de mare virtuozitate si acopera mai multe registre de la grav, pana la registrul supra-acut.”

Emil Visinescu

Povestile vor debuta in Noaptea de Sanziene, online, chiar la miezul noptii, pe povestileinstrumentelor.turneedepoveste.ro şi procontemporania.ro.

Povestile instrumentelor – O introducere subiectiva de Oltea Serban-Parau