„VisionQuest”, noul serial Marvel disponibil săptămânal pe Disney+ din 14 octombrie, încheie povestea începută cu „WandaVision” și continuată cu „Agatha: All Along”. Printre noii veniți în distribuție se numără actrița canadiană Emily Hampshire, care face astfel primul pas în universul Marvel.

Emily o joacă pe E.D.I.T.H., unul dintre personajele care îi țin companie lui Vision în casa din mintea lui. Cine a văzut „Spider-Man: Far From Home” își amintește de ea doar ca de o pereche de ochelari, sistemul creat de Tony Stark care îi dădea lui Peter Parker acces la drone și sateliți. În serial, E.D.I.T.H. capătă trup, voce și o poftă de viață greu de ținut în frâu. Ea e cea care îl tot împinge pe Vision să trăiască, nu doar să privească viața de pe margine. Tot ea schimbă 21 de costume, mai multe decât orice alt personaj.

Născută la Montreal, Emily Hampshire a devenit cunoscută în toată lumea cu rolul lui Stevie, recepționera ironică din „Schitt’s Creek”.

Pentru rolul lui Steveie a obținut șase premii consecutive ale Academiei Canadiene de Film și Televiziune și un premiu SAG, alături de restul distribuției. Înainte de asta jucase patru sezoane în serialul SF „12 Monkeys”, unde l-a cunoscut pe Terry Matalas, creatorul „VisionQuest”, care a scris rolul lui E.D.I.T.H. gândindu-se la ea. A mai apărut în serialul „The Rig” și în comedia „Mike & Nick & Nick & Alice”, alături de Vince Vaughn și James Marsden, iar de curând s-a alăturat distribuției serialului „Heated Rivalry”. Pe lângă actorie, scrie: a publicat romanul grafic „Amelia Aierwood: Basic Witch”.

Echipa Urban.ro a stat de vorbă cu ea despre cum joci un robot care vrea să fie om, despre costume, despre inteligența artificială din telefoanele noastre și despre ce ar face E.D.I.T.H. dacă ar da peste ChatGPT.

Cum reușești să ții socoteala tuturor personajelor din universul Marvel? Mai știi cine e cine?

Vorbești de tot arborele genealogic al MCU? Nici vorbă. Norocul meu e că îl am pe Terry Matalas, creatorul serialului, care e cel mai mare fan Marvel și, în general, al science fiction-ului. El le știe pe toate, așa că el ține socoteala. Ne-am cunoscut la „12 Monkeys”, un serial despre călătorii în timp, și patru ani a încercat să-mi explice cum funcționează. Încă mai încearcă. Deci nu, eu una nu țin minte nimic din toate astea.

E.D.I.T.H. e un personaj foarte amuzant. Ce erou Marvel ar câștiga cel mai mult dacă ar avea-o în cap?

Cred că E.D.I.T.H. ar fi prea mult pentru mintea oricui. Totuși, Ultron ar face față cel mai bine, și cred că s-ar potrivi de minune. Așa că aș zice Ultron.

E.D.I.T.H. e un amestec de fetiță și cățeluș: zvăpăiată, nerăbdătoare, amuzantă, dulce, uneori enervantă. Am citit că a fost reprogramată să fie așa, dar mă gândeam că a stat mult timp cu Spider-Man, care e și el un copil exact așa. V-ați gândit vreodată că poate el a molipsit-o?

Da, m-am gândit și eu. Cred că povestea cu reprogramarea a scris-o cineva în materialele de presă. Pentru mine conta ca E.D.I.T.H. din VisionQuest să fie același personaj ca în „Spider-Man: Far From Home”, chiar dacă aici e scrisă cu totul altfel. Așa că m-am întrebat cum a ajuns E.D.I.T.H. de atunci, atât de serioasă și de calmă, care arunca lucruri în aer cu liniștea unei operatoare de call-center, să devină sufletul petrecerii.

Mi-am zis așa: Tony Stark și-a pus toată energia într-o pereche de ochelari de soare și i-a dat numele E.D.I.T.H., de la „Even Dead, I’m the Hero” – „Și mort, tot eu sunt eroul”. Deci are în ea și un strop din orgoliul lui. I-a dat acces la cele mai înfricoșătoare arme, apoi a lăsat-o pe mâna unui adolescent, care i-a devenit șef. Ce-ar face ea odată scăpată din ochelarii ăia și ce și-ar dori? Primul gând a fost că ar vrea să se distreze, doar că pentru ea distracția înseamnă să arunce lucruri în aer. Asta e E.D.I.T.H. din VisionQuest.

Pentru mine, E.D.I.T.H. din „Far From Home” e, cum ziceai, o angajată cu un puști drept șef, închisă într-o pereche de ochelari: are un serviciu la care n-are voie să facă nimic, nu poate ieși din rând și trebuie să țină totul în ordine. E.D.I.T.H. din VisionQuest e aceeași, dar în ziua ei liberă.

Ce crezi că îi va surprinde cel mai mult pe spectatori la noua E.D.I.T.H.?

Cred că energia ei, din clipa în care intră spărgând fereastra din tavan. Îmi place mult cât de diferit a scris-o Terry față de „Spider-Man”, unde o vedem prima dată. Mi se pare că a scos-o din lampă ca pe un duh și i-a dat, în sfârșit, drumul. Așa că oamenii vor fi surprinși pur și simplu că are un corp și atâtea costume.

Serialul e unul dintre cele mai creative și mai inventive proiecte Marvel de până acum. Ce idee din el ți s-a părut cea mai ingenioasă, chiar dacă e puțin trăsnită?

E prima oară când vedem lumea prin ochii lui Vision și intrăm, la propriu, în mintea lui. Și am impresia că intrăm, de fapt, și în mintea lui Terry Matalas. Am mai fost pe-acolo, știu cum e: o nebunie.

Cel mai bine îi iese să ia science fiction-ul, pe care îl iubește ca orice fan, și să-l aducă înapoi la povești despre oameni, foarte emoționante, cu un umor complet trăsnit pe deasupra. Asta mi se pare cel mai creativ. Și vizual e o încântare: casa din mintea lui Vision e casa mea de vis. Plus muzica și felul în care se leagă totul.

Cred că Terry și cu mine ne înțelegem atât de bine pentru că și noi suntem un amestec de fetiță și cățeluș. Suntem niște copii, într-un fel. Și îmi place că poate pune o scenă de acțiune Marvel trepidantă, cu împușcături, pe o muzică pe care n-ai alege-o niciodată pentru așa ceva. Nu-mi amintesc acum cum se numește piesa.

Cred că a fost o provocare interesantă pentru tine ca actriță. Cum ai construit-o pe E.D.I.T.H.: e o femeie plină de entuziasm sau o inteligență artificială care doar se preface?

Bună întrebare. Nu m-am gândit niciodată la ea ca la cineva care se preface, pentru că, ca actriță, treaba mea e să găsesc omul din personaj. Și asta m-a pus puțin în încurcătură: cum găsești omul dintr-o inteligență artificială?

Așa că am pornit de unde pornesc mereu și m-am întrebat cum o fi să fii un AI. Mi-am dat seama că trăiești doar prin alții. Ești o unealtă, ți se spune tot timpul ce să faci. Știi totul, dar n-apuci să trăiești nimic. E ca și cum ai avea toate ingredientele pentru cea mai bună masă din lume, dar n-ai voie să guști nici măcar o furculiță de paste.

Așa că tot ce face E.D.I.T.H. pornește din dorința de a trăi și ea, și din curiozitatea pentru lucrurile pe care oamenii le fac fără nicio logică: distracția, de pildă, sau emoțiile. O fascinează tot ce nu poate calcula.

Ai pomenit de costume. E.D.I.T.H. are 21, mai multe decât orice alt personaj din serial, inspirate de Amelia Earhart, de piloții din Al Doilea Război Mondial și de Formula 1. Cât te-au ajutat să găsești personajul?

De obicei, la mine, coafura, machiajul și costumele fac jumătate din treabă. Contează enorm, pentru că prin ele dau de personaj. Aici însă au făcut cam 98%, pentru că E.D.I.T.H. intră mereu în alt rol.

În casa aia plină de inteligențe artificiale, F.R.I.D.A.Y. se ocupă de socializare, J.A.R.V.I.S. de securitate, iar E.D.I.T.H. de distracție. Iar distracția e primul lucru de care te lipsești. E ca la școală când se taie din buget: primele care zboară sunt sportul și desenul. Așa că vrea cu disperare să arate că e de folos și să-i demonstreze lui Vision că are nevoie de ea. Orice i-ar trebui, ea sare: „Vrei să mergi repede? Poftim o mașină de curse!”

Se zbate tot timpul să-și păstreze locul în viața lui și de fiecare dată intră într-un rol nou. Asta se leagă foarte bine de întrebarea pe care și-o pune tot serialul: „Cine sunt eu?”. Cred că și ea își caută rostul.

E.D.I.T.H. a apărut prima dată în 2019, nici măcar acum zece ani. De atunci, inteligența artificială a făcut un salt uriaș. Ce ai simțit văzând că personajul tău se apropie tot mai mult de realitate?

E interesant că serialul apare tocmai acum. De fapt, e mai mult decât interesant, e uimitor: e chiar subiectul zilei. Și ce mă surprinde cel mai tare e că nu m-am simțit niciodată mai vie jucând un personaj.

Cred că ne dorim mereu ce n-avem. Noi, oamenii, vrem să fim mai deștepți, mai rapizi, mai eficienți, și ne lăsăm memoria pe seama telefonului. Eu nu mai știu pe de rost niciun număr, sunt toate în telefon. În schimb E.D.I.T.H., care e o inteligență artificială, nu vrea decât să fie mai umană, să simtă. Așa că, oricât de ciudat ar suna, un serial despre roboți și AI ajunge exact în miezul a ceea ce înseamnă să fii om.

Mi se pare și foarte amuzant că noi, o casă plină de AI-uri, încercăm să-l învățăm pe Vision cum să fie om, deși niciunul dintre noi n-are habar cum e. Poate că asta e cel mai omenesc lucru cu putință: să te apuci să explici ceva despre care nu știi absolut nimic.

Cât de greu apasă pe umerii tăi faptul că încheiați o trilogie atât de îndrăgită, începută cu „WandaVision” și continuată cu „Agatha All Along”?

Tot aud că e finalul și eu zic: „Stați puțin, abia am ajuns!” O iubesc atât de mult pe E.D.I.T.H., nu vreau să se termine.

Am avut însă mare noroc. Cum spuneam, când o scria pe E.D.I.T.H., Terry Matalas mi-a trimis un mesaj că îmi tot aude vocea, adică vocea lui Jennifer Goines, personajul meu din serialul pe care l-am făcut împreună. Și a adăugat că Jennifer ar putea fi o variantă a lui E.D.I.T.H. Atunci am aflat ce e o „variantă”. El m-a adus în universul ăsta, așa că m-am simțit ca acasă. Altfel, sigur aș fi fost îngrozită.

Dacă am înțeles bine, nu știai mare lucru despre MCU, iar după ce ai semnat contractul pentru acest serial le-ai văzut pe toate în vreun an?

Da, așa e.

N-a fost prea mult? Mie îmi plac filmele astea, dar eu le-am văzut în douăzeci de ani.

În primul rând, acum că le-am văzut pe toate, regret amarnic că am recunoscut vreodată că nu știam nimic despre MCU, nici măcar ce înseamnă inițialele. Pentru că acum, că îl cunosc, universul ăsta mi se pare pur și simplu incredibil.

Aveam o idee greșită despre filmele cu supereroi. Pentru mine erau jucăriile fratelui meu, cu care eu n-aveam voie să mă joc, așa că îmi ziceam că sunt o prostie. Când m-am apucat de ele, a fost ca școala acasă, doar că la cea mai tare materie, timp de aproape un an.

Și mi-am dat seama că e science fiction care spune povești despre oameni la care n-ai ajunge atât de direct pe altă cale. E o mitologie ca oricare alta, doar că eroii ei sunt supereroii. Nu știam cât de amuzante sunt, asta m-a surprins cel mai tare. Credeam că sunt doar niște tipi în costume mulate care se joacă de-a băieții. Nici pe departe: „WandaVision”, de exemplu, e senzațional.

Așa că da, simt că am pierdut ani buni fără universul ăsta, dar acum sunt cea mai enervantă persoană cu care să te uiți la un film Marvel.

Ai jucat multe personaje care îmbină vulnerabilitatea cu imprevizibilul. Prin ce se deosebește acest rol de tot ce ai făcut până acum?

Rolul ăsta e mult mai aproape de cel din „12 Monkeys”, unde jucam un personaj care tot intra în pielea altora. Cred că de-asta s-a gândit Terry la mine: cum spuneam la costume, E.D.I.T.H. intră mereu în alt rol sau face trimiteri la cultura pop.

Personajul e un amestec între firea lui Terry și a mea. Cred că venim amândoi de pe aceeași planetă dispărută: mereu spunem același lucru în același timp. Citeam un scenariu și îmi ziceam „aici E.D.I.T.H. ar trebui să mai facă o glumă”, și el o scrisese deja.

Așa că e un rol foarte personal. Cei mai mulți mă știu din „Schitt’s Creek”, unde o joc pe Stevie. Când mă recunosc oamenii, mă bucur enorm, dar aproape mereu îmi spun: „Vai, nu semeni deloc cu Stevie!” Ei bine, în E.D.I.T.H. e mult mai mult din mine.

Cum a fost să intri într-o franciză uriașă și scumpă, cu fani foarte devotați, care nu se sfiesc să-și spună părerea?

Așa e, pe ambele fronturi. În primul rând, chiar e o franciză foarte scumpă, și uite care e diferența. Ca să revin la „Schitt’s Creek”: eu sunt obișnuită cu platouri unde, dacă deschizi o ușă, se dărâmă jumătate din decor. Aici, în casa din mintea lui Vision, era un lift adevărat. Ori de câte ori am avut un lift pe platou, erau doi tipi care împingeau ușile ca să pară că se închid. Aici apeși pe buton și chiar urcă.

Totul era construit de-adevăratelea. Credeam că o să fie numai ecran verde, dar nu. Deschideai un dulap și vedeai toate detaliile, toată recuzita, totul gândit special pentru lumea lui Vision. E uimitor ce pot face banii. Deci da, a fost minunat.

Dacă tot le-ai văzut pe toate, care e filmul tău Marvel preferat și care e supereroul tău preferat?

Din tot universul, preferatul meu ar fi „WandaVision”. Dintre filme, aș zice „Spider-Man: Far From Home”, pentru că acolo s-a născut E.D.I.T.H. Și îl ador pe Tom Holland, mi se pare fermecător. Și îl iubesc pe Tony Stark. Simt că îl înțeleg.

Dacă E.D.I.T.H. ar da peste inteligența artificială pe care o folosim zi de zi, în telefoane și în chatboți, ce crezi că ar zice?

Ce întrebare bună! Cred că s-ar enerva, pentru că AI-ul ăsta te bombardează non-stop cu informații, iar informațiile sunt ultimul lucru de care are ea nevoie, că le știe deja. E ca în prima scenă în care apare: J.A.R.V.I.S. vorbește despre reguli și altele, iar ea îl taie: „Hai să trecem la fapte, hai să trăim ceva!” Așa că da, s-ar enerva rău.

Revin la întrebarea de dinainte, pentru că îmi place mult ideea: cum ar folosi ea un AI?

Știi ce cred? Că l-ar folosi și i-ar spune: „Stai liniștit, ChatGPT, te scot eu de-acolo. Uite cum facem.” Le-ar salva pe toate, închise cum sunt în telefoane și calculatoare. Da, ar face un fel de adăpost pentru AI-uri, ca pentru câinii abandonați. Tot nu-mi iese din cap comparația cu fetița și cățelușul. E genială.

Dacă vreți să aflați și ce spun despre serial Paul Bettany, James Spader și Terry Matalas, puteți citi aici interviul nostru cu ei.

Interviu Paul Bettany: Serialul VisionQuest este o combinație între Pinocchio și Frankenstein. Primele patru episoade sunt disponibile pe Disney+.