Madalina Ciotea este actrita a Teatrului Odeon si poate fi vazuta in aceste zile in spectacolul “Gardenia”, de Elżbieta Chowaniec, regia Zoltán Balázs (Ungaria)

Ati mai vazut-o la Teatrul Mic in “Tinutul din miezul verii”, dar si in Hamlet-ul lui Dragos Galgotiu de la Teatrul Odeon.

In cinema ati vazut-o in “De ce eu?”, filmul lui Tudor Giurgiu, dar si in „Toni Erdmann”, regia Maren Ade, nominalizat la Premiile Oscar 2017 la categoria cel mai bun film strain din partea Germaniei.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Waw…sigur ca am emotii. Am simtit ca imi iau zborul când am vazut ca avem spectacol duminica, pe 28 februarie 2021. Am simtit nevoia ciudata sa pun si anul. Este primul dupa o perioada extrem de lunga. Saptamâna asta sunt euforica si parca brusc mi s-au incarcat bateriile 100%, intr-o clipa. Astept cu atâta nerabdare intâlnirea cu publicul incât am senzatia ca timpul sta pe loc. Cred ca o sa fie magic. Asa ca am sa traiesc fiecare clipa la maxim.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Mi-a fost ingrozitor de dor si inca imi este. Am simtit acest dor in fiecare celula a mea, in suflet, in minte. E ca si cum cineva te priveaza de lucrul care iti da incredere, putere, satisfactie, provocare, extaz. Te pune in fata lui si nu te lasa sa te atingi de el. Este extenuant de dureros. Mi-a lipsit interactiunea cu colegii (toti: actori, doamnele de la cabine, machiaj, costume, tehnic, administrativ, secretariat literar, de absolut toti), cu publicul, cu mine insami, cu fiecare personaj. Mi-a lipsit emotia dinaintea fiecarui spectacol, nesiguranta, ritualul dinainte de spectacol, conversatiile de la cabina cu colegii, glumele, de viata „de la teatru”.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti „tii mintile acasa”?

Am avut ce sa fac. Am nascut in noiembrie 2019, asa ca aceasta pandemie mi-a adus si un lucru bun. M-a lipsit de o parte din mine dar m-a imbogatit in cealalta parte. Am putut sa fiu alaturi de baietelul meu si sa il vad cum creste. Practic in tot acest timp am invatat sa vad viata cu alti ochi, am invatat sa traiesc din nou si sa ma descopar, sa vad lucruri pe care nu as fi crezut ca le pot vedea vreodata la mine. Si bune si mai putin bune.

Pe de alta parte am lucrat la un proiect foarte drag „Who Am I?” , un performance – instalatie care interogheaza relatia si comunicarea dintre om si masina. Mai exact 5 actori de la Teatrul Odeon si coregrafa Andrea Gavriliu dansam si interactionam cu un brat robotic industrial, Kuka. Spectacolul a fost o experienta total diferita din multe puncte de vedere, l-am jucat intr-o hala industriala si a fost transmis in direct in ARS ELECTRONICA, cel mai mare festival de arta si tehnologie din lume. Sper tare sa putem sa-l reluam si pe scena Teatrului Odeon.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

M-am bucurat si sunt recunoscatoare ca sunt sanatoasa si familia mea la fel. M-am tinut departe de media si de stirile uneori impachetate exagerat. In perioada de lockdown m-a amuzat o fraza ”if you can t go outside, go inside”. Mmm… oare cum ar fi?! Si chiar asta am incercat sa fac. Am orbecait ceva prin intuneric, dar am dat de lumina. Cred ca frica e cea care face mai multe victime decât orice boala. Asa ca am incercat sentimentul opus, Iubirea. E mult mai bine. Acum “I can go outside”.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Sper din suflet sa existe un interes din partea autoritatilor si pentru noi, cum ar fi teste rapide inainte de fiecare spectacol, macar. Lucram intr-un domeniu in care contactul direct cu oamenii este foarte important, practic e motorul meseriei noastre. Daca la repetitii ne protejam purtând masca, macar la spectacol sa avem speranta ca suntem in siguranta. E foarte important ca mentalul sa fie calm si nu bombardat cu gânduri negative si ingrijoratoare.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Era nevoie de repetitii si inainte, deci sigur va fi nevoie si acum de câteva pentru readucere aminte. Dar sunt sigura ca odata ce ai inceput corpul isi aminteste si totul va curge de la sine.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Gândul ca poate e ultima data când mai jucam aceste spectacole pentru o lunga perioada de timp e ca un curent pe sira spinarii. Oricum fiecare intâlnire cu publicul e unica si irepetabila in aceasta meserie, dar acum cred ca ma voi bucura mult mai mult de aceste momente si chiar dispusa sa risc mai mult. Intotdeauna m-am gândit la acrobatii de circ. Ei la fiecare spectacol iti risca viata, pe bune, si din acest motiv pentru mine fiecare moment al lor are o incarcatura emotionanta foarte mare. Este atât de frumos, atât de fragil si totusi atât de puternic. O astfel de emotie imi doresc si la teatru.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Imi doresc sa reiau toate spectacolele, de la toate teatrele cu care colaborez. Nu pot sa zic ca e unul mai presus de celalalt pentru ca fiecare e unic in felul lui, iar chimia in fiecare echipa e speciala. Chiar am avut sansa unor intâlniri extraordinare.