Skip to content

Nuami Dinescu “Mama m-a invatat rabdarea, tenacitatea, anduranta, generozitatea si iubirea adevarata, aia venita din adancul inimii, care nu pacaleste niciodata.”

In luna martie, actorii si mamele lor sunt prezenti pe urban.ro intr-un proiect special care urmareste sa va arate cat de importanta e sustinerea parintilor in cazul in care tinerii aleg o meserie vocationala, dar si sa aduca multumiri emotionante mamelor de orice varsta si din orice generatie.

Pe Nuami Dinescu o intreaga generatie o stie drept partenera de emisiune a lui Teo Trandafir, in dupa amiazele petrecute la Pro TV.

Ea esteinsa absolventa de actorie, vine din Pucioasa si are o poveste de viata incredibila, care arata puterea unui vis, bunatatea si dorinta te munca te duc departe. A avut puterea sa se reinventeze si ati vazut-o in seriale ca Adela sau , acum, Lasa-ma, imi place (antenna 1) sau in Teambuilding pe marile ecrane. Joaca la Teatru Nottara in spectacolul Urzeala lui Prospero si pe scena teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiesti.

– Ce a zis mama ta cand i-ai spus ca dai la teatru?

Aveam, cred,  vreo 10 ani, mama avea niste femei la sapat de porumb si eu i-am spus ca vreau sa ma ia si pe mine ca vreau si eu sa ajut. Degeaba mi-a zis mama ca e greu, ca trebuie sa ma tin de rand cu ele, eu o tineam pe a mea. M-a luat pana la urma, iar eu, constiincioasa, am tras cat am putut, habar nu aveam sa sap, dar aveam vointa. Am facut asa o febra musculara incat nu am dormit toata noaptea, doar am plans de cat de tare ma durea corpul.

A fost prima si ultima data in viata mea cand mama m-a mai lasat sa fac ceva munca fizica. Imi amintesc privirea ei, (avea ochii caprui care deveneau verzi ca marea cand era furioasa) s-a uitat la mine cu mila si mi-a zis” nu stiu ce o sa te faci tu in viata asta ca nu esti buna de munca.”

Mama si-ar fi dorit sa mearga la scoala, sa invete limbi straine, sa vada lumea. Copil nascut in timpul razboiului, nu a avut nicio sansa si asta si-a dorit pentru noi.

A inteles ca eu sint un pic altfel decat copiii din preajma mea si m-a incurajat sa fac ce simt. A avut incredere in mine si m-a lasat sa fac ce am vrut, fara nicio o opreliste. Nici nu i-am spus ca dau la teatru, ea stia ca in paralel dadeam examen la filologie, ce mai conta inca un examen? Mamei i sa parut firesc sa fac teatru, a inteles ca pentru mine asta e drumul. M-a ajutat enorm in anii in care eram la Resita, Brasov, la Craiova, inainte de 1989 teatrele erau pe auto finantare, banii veneau mai putin de jumatate, dar ea imi trimitea pachete cu mancare.

– Ti-a vazut spectacole/ filme? Care? Si ce opinie a avut…

In spectacole nu m-a vazut, mama era la Targoviste, eu eram prin tara sau la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti, m-a vazut insa, in emisiunile de la televizor. Mama nu m-a laudat niciodata si nici nu s-a laudat cu mine.  Se uita la fiecare aparitie, la fiecare emisiune si daca era ceva ce nu-i placuse, ma suna si imi spunea. Imi facea foarte bine sa vorbesc cu ea,  sa ma intrebe, sa-i explic, sa-i povestesc. Mama avea un fel anume de a arata ca e bucuroasa, ca e multumita, asa cum stia sa-ti arate ca e suparata; tacea. Se uita lung, nu iesea niciun repros din gura ei, dar ochii ei verzi spuneau tot.

De la ea am invatat sa tac mai mult si sa ascult, sa fiu atenta ce cuvinte imi ies din gura ca “poti sa faci mult rau fara sa vrei”, sa nu vorbesti pe nimeni de rau, mai ales la televizor, ca nu e treaba ta sa judeci. Singura data cand mi-a spus “ ce frumoasa esti”, a fost in ultimele 6 luni din viata ei. Era in spital si eu ma duceam machiata si aranjata ca la televizor, sa-i ridic moralul.

Din pacate, mama a plecat in mai, eu incepeam sa filmez in Adela in septembrie, dar, in aprilie, i-am aratat mesajul de la Ruxandra Ion in care imi scria ca are un rol frumos pentru mine. S-a bucurat mult mama, ma intreba cum or sa se descurce acum actorii, din ce vor trai daca nu mai au unde sa joace…

 -Pentru ce i-ai multumi mamei tale, ceva care iti este util acum in meseria pe care o ai…

Pentru puterea pe care o simt ca-mi vine de la ea, pentru curajul cu care aleg sa fac lucrurile intr un fel anume, mai greu, adesea, pentru ca m-a invatat sa fiu libera si independenta cu adevarat, pentru ca m-a invatat rabdarea, tenacitatea, anduranta, generozitatea si iubirea adevarata, aia venita din adancul inimii, care nu pacaleste niciodata.

Citește în continuare