Orchestra si Corul Filarmonicii George Enescu sub bagheta lui Pierre Bleuse si violonista Veronika Eberle se intalnesc pe scena Ateneului Roman in concertele din 29 si 30 octombrie, intr-un program care ne poarta intr-o calatorie in universul evadarilor romantice: evadarea in paradisul religios (Bruckner, Psalmul 150), evadarea in contemplatia visarii (Sibelius, Concertul pentru vioara) si evadarea in trecutul idealizat (Brahms, Simfonia nr. 4).

Biletele sunt disponibile la linkul https://oveit.com/hub/org/l7PDAr7y

Pierre Bleuse este director muzical al prestigiosului Ensemble Intercontemporain din Paris si dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Odense, functie pe care o detine din 2021. De asemenea, este director artistic al Festivalului Pablo Casals din Prades. Invitat frecvent la pupitrul unor orchestre de prim rang din intreaga lume, colaboreaza cu ansambluri precum Royal Concertgebouw Orchestra, BBC Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Orchestre National de France, Tokyo Symphony Orchestra, Singapore Symphony Orchestra, Netherlands Philharmonic Orchestra, Antwerp Symphony Orchestra, Orchestre de la Suisse Romande si Brussels Philharmonic, printre multe altele.

Una dintre cele mai importante violoniste ale generatiei sale, Veronika Eberle colaboreaza cu orchestre precum London Symphony Orchestra, Royal Concertgebouw Orchestra, Filarmonica din München, Gewandhausorchester Leipzig si Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, sub bagheta unor dirijori precum Sir Simon Rattle, Bernard Haitink, Daniel Harding, Christian Thielemann, Lorenzo Viotti, Louis Langrée, Robin Ticciati, Paavo Järvi, Alan Gilbert, Nathalie Stutzmann si Antonio Pappano. Artista canta la o vioara Stradivarius Ries, datata 1693, pusa la dispozitia sa prin imprumut de Reinhold Würth Musikstiftung.

Psalmul 150 este ultima compozitie sacra a lui Anton Bruckner, comandata pentru Expozitia Internationala de Muzica si Teatru din vara anului 1892, perioada in care compozitorul lucra si la ultima sa simfonie. Lucrarea se remarca prin caracterul sau solemn si extatic, reunind expresivitatea stilului simfonic tarziu al lui Bruckner cu traditia muzicii corale religioase.

Concertul in re minor pentru vioara si orchestra, op. 47 de Jean Sibelius este considerat „o lucrare de virtuozitate, consacrata si transcensa, in acelasi timp, de o gravitate intensa a sensului si de o densitate supradimensionata a gandirii componistice“ (James Hepokoski). Una dintre piesele de referinta ale genului, este apreciata deopotriva de public si de interpreti.

Apogeul simfonismului brahmsian, Simfonia nr. 4, in mi minor, op. 98 este o lucrare dramatica si meditativa, ce invita la o reflectie profunda asupra inevitabilitatii mortii. Inovatoare in privinta formei, piesa este o sinteza a stilului clasic-romantic.

Adaugă diacritice și corectează formulărileScurtează textul pentru o știre online