Skip to content

(VIDEO) O plimbare de 3 ore pe cele mai frumoase canale din Venetia. Istoria orasului a inceput in urma cu 1600 de ani. In prezent, e format din 124 de insule si 438 de poduri.

Conform declaratiilor autoritatilor, au mai ramas cateva saptamani pana cand restrictiile la calatorie vor incepe sa fie ridicate treptat. In asteptarea vacantelor, va invitam sa experimentati Venetia de pe apa intr-un tur cu barca prin 27 de kilometri de canale. 

Turul incepe pe podul Constitutiei, continua pe Marele Canal, statia de tren Santa Lucia, Podul Rialto, Ponte delle Guglie, Podul Tre Archi, Ponte della Libertà, Ponte dell’ Accademia, Piazza San Marco, Campo Santi Giovanni e Paolo, Canalul Sfantul Petru, canalele si podurile mici cu o intoarcere prin marele canal, Magister Canova si Piazza San Marco.

Filmarea este linistita, meditativa si o evadare mentala din starea ultimelor luni. Pentru o experienta si mai captivanta, puteti folosi castile pentru a asculta sunetele orasului.

Venetia se afla in mijlocul unei lagune, o extensie a marii separata prin portiuni de pamant care aduc apa de doua ori pe zi prin trei intrari aflate la distante relativ egale. Este formata din 124 de insule intinse pe 631 de hectare. Sunt separate de 183 de canale si legate intre ele prin 438 de poduri. 

Conform legendelor, Venetia a fost infiintata pe 25 martie 421 in jurul pranzului. Conform legendelor si datelor istorice, aceasta a fost data cand a fost pusa prima piatra a bisericii San Giacomo di Rialto, cunoscuta si sub numele de San Giacometto. A fost construita de un tamplar, care, in mijlocul unui incendiu major, a facut un juramant catre San Giacomo. El a scapat nevatamant si a onorat juramantul ridicand aceasta biserica in numele lui. 

Leaganul Venetiei este mica insula Torcello, aflata in apropiere de Burano. Locuitorii orasului roman Altino s-au stabilit in Torcello in secolul al V-lea, fugind de trupele lui Atilla Hunul. Treptat, oraselul a devenit centrul economic al lagunei, ajungand la aproximativ 20.000 de locuitori.

In 809, Ducele Agnello Partecipazio a mutat sediul guvernului din centrul Malamocco intr-o fortareata din locul in care puteti gasi acum Palatul Ducal. De atunci, zona San Marco a devenit inima politica a Venetiei. Construcția actualului Palazzo Ducale a inceput in jurul anului 1340 iar primaria oficiala din Venetia este acum Ca’Farsetti, de-a lungul Marelui Canal.Pana la sfarsitul secolului al IX-lea, centrul economic se mutase in zona din jurul Rivoalto, cunoscuta acum sub numele de Rialto. Comerciantii din toata lumea au venit la Venetia pentru a-si vinde produsele, cum ar fi matase, cereale si condimente. 

Timp de cateva secole, laguna a fost singurul sistemul de aparare al Venetiei deoarece era aproape imposibil de traversat. Din acest motiv, venetienii nu au simtit niciodata nevoia de a construi ziduri.

Primii venetieni au fost barcagii si pescari care stiau sa navigheze in jurul lagunei pentru a face comert cu peste si sare. Sarea a fost un element important in ascensiunea orasului ca putere economica, dupa anul 1000. Treptat, a inceput sa iasa in evidenta, dominand comertul maritim prin faptul ca navele venetiene erau capabile sa navigheze de la raurile sudice ale Rusiei pana la coastele franceze.

Una dintre legile fondatoare ale orasului a fost aceea de a pune comertul si profitul inainte de orice, chiar si inaintea politicii sau a religiei. Astfel, a dezvoltat inca din secolul al XIV-lea un tip de guvernare care este apropiat de conceptul modern de democratie: legile prevedeau protectia copiilor in privinta muncii, separarea intereselor dintre medici si farmacisti si crearea unui tip de serviciu de sanatate publica, pe langa legi avansate care reglementau justitia si administratia publica.

Gloria Republicii Venetiene ca oras-stat s-a reflectat si prin arhitectura orasului: Palatul Ducal era mai somptuos decat o resedinta regala iar Biserica San Marco stralucea prin mozaicurile aurii dominate de leul inaripat, simbol al hramului Sfantul Evanghelist Marcu.

Venetienii au trebuit sa lupte inca de la formarea insulelor cu efectul de eroziune al apei asupra materialelor de constructie. Fundatiile cladirilor sunt refacute la intervale constante, canalele sunt secate pe anumite portiuni, caramizile sunt inlocuite iar intre ele sunt introduse tije prin care se pompeaza o substanta cu functie impermeabila.

Inca de la inceput, cand tehnologia nu era atat de avansata, construirea orasului a fost considerata un miracol prin abilitatile inginerilor si constructorilor dar si a naturii locului in sine.  Cladirile au fost construite pe un sistem de stalpi de lemn ingropati in noroi, pana cand au ajuns pe un teren ferm. Pe aceste palete au fost asezate scanduri de lemn, stratificate transversal pentru a obtine o structura mai stabila, distribuind greutatea uniform pe toti stalpii. Acestea au constituit o baza pentru o structura de caramida sau marmura. Unele cladiri au avut probleme de instabilitate si sunt si astazi vizibil strambe. Dar, per ansamblu, tehnica de constructie s-a dovedit durabila si eficienta. 

Intr-un moment in care calatoria pe mare era dificila si riscanta, venetienii navigau in aproape toata lumea cunoscuta pe nave puternice si sigure. Au devenit intermediari intre Est si Vest, avand relatii bune cu Imperiul Bizantin.

Pe navele lor erau transportate matasuri, condimente, aur si argint precum si bunuri de mare consum, cum ar fi lemnul. Armonia a durat pana in secolul al XIII-lea cand Venetia a intrat in conflict comercial, religios si armat cu Imperiul Bizantin. Au fost implicati in cruciada de pe taramul sfant, transportand cruciatii care au asediat Constantinopolul. 

Declinul Venetiei a inceput in 1453 cand Constantinopolul a cazut in mainile turcilor otomani iar marinarii portughezi deschisesera caile comerciale spre Africa. Republica Venetiana a luat sfarsit in 1797 cand armata franceza a lui Napoleon a fortat orasul-stat sa accepte un guvern pro-francez in timp ce au jefuit cele mai mari opere de arta ale insulelor. Caderea lui Napoleon i-a plasat pe venetieni sub stapanire austriaca iar din 1846 a fost legata de continent printr-o cale ferata. Astfel, numarul turistilor a inceput sa depaseasca populatia locala. In 1860, Venetia a devenit parte a Regatului Italiei unde a ramas pana astazi.

Inaintea pandemiei, orasul istoric Venetia avea in jur de 55.000 de locuitori, populatia scazand la jumatate din anii ‘1950. In ultimii ani, turistii au depasit constant peste 3.000.000 de oameni, numarul zilnic al turistilor (peste 60.000) il depasea pe cel al rezidentilor.

Citește în continuare