(portret) Despre a fi cel mai bun cu Dragos Luscan, kinetoterapeut si preparator fizic al unora dintre cei mai mari sportivi romani. “Cel mai mult imi pare rau ca n-am putut sa fiu handbalist foarte bun, dar in momentul in care am terminat cu handbalul, am dus dorinta asta de a deveni foarte bun pe kinetoterapie si pe pregatire fizica.”
In dimineata zilei in care am mers la KinetoFIt pentru interviul cu Dragos Luscan, el avea o programare cu un copil de 10 ani caruia ii lipsesc muschii de la o gamba si se deplaseaza cu o protezare speciala.
Copilul, care participa la triatlon si vrea sa se califice pentru Special Olympics (olimpiada celor cu deficiente locomotorii), a ajuns la el printr-o alta pacienta si, dinainte de a-l cunoaste, Dragos a decis ca nu ii va lua niciun ban.
Apoi l-a vazut pe copil, i-a simtit si mai mult ambitia si determinarea, a lucrat cu el si cand, la sfarsitul primei sedinte de antrenament, mama acestuia i-a spus “sa ne scrii la final de luna factura pe asociatie”, Dragos i-a raspuns simplu:“Nicio asociatie, de banii aia mai bine ii luati ceva copilului”.
La cateva ore distanta, in birou, alaturi de sotia lui cu care adminstreaza clinica, Luscan se explica.
“Chiar m-a impresionat cazul fiindca e un copil care face triatlon si vrea sa faca performanta din lucrul acesta. Si l-am vazut ca e cu o atitudine foarte buna, desi viata i-a dat atat de putin. Si-a gasit in sport motivatia si mi-am zis ca daca el vrea sa faca sport, il tin eu aici si il ajut cat pot. Dar am facut-o asa… din instinct.”
Dragos Luscan are 33 de ani, e kinetoterapeut si preparator fizic si l-ati vazut alaturi de echipa nationala de Handbal Fete la Campionatul Mondial din 2015, in echipa lui Horia Tecau si a lui Florin Mergea in finala pentru aur la Jocurile Olimpice de la Rio din 2016, alaturi de Simona Halep la Masters-ul din 2016.
E atat de bun in meseria lui incat, atunci cand a fost angajat antrenorul Tomas Ryde sa lucreze cu echipa de fete CSM Bucuresti, acesta a conditionat sosirea sa de angajarea lui Dragos Luscan cu care lucrase la Campionatul Mondial din 2015.
Are un CV care include licente in Sport si performanta motrica (UNEFS), Kinetoterapie si motricitate speciala (UNEFS), in Administratie Publica (in cadrul UPIT); altfel spus e absolvent a trei facultati, iar la asta se adauga multe cursuri de specializare cu domenii conexe (mental coaching, nutritie etc ), acreditari ale federatiilor internationale de handbal si tenis.
Explicatia pentru pregatirea teoretica intensa vine din educatia pe care a avut-o de mic: e fost sportiv de performanta care a invatat ca victoriile se obtin dupa ce ti-ai desavarsit tehnica prin mii de antrenamente si ai depus efort dincolo de ce credeai ca poate corpul tau.
Dragos Luscan s-a nascut la Mizil si a ajuns sa faca handbal in clasa VI-a cand in programa scolara avea inca o ora de sport. S-a remarcat repede si profesorul l-a trimis la Ploiesti sa faca antrenamente specializate. Cum parintii iubeau sportul si avusesera incercari in copilarie catre performanta, l-au lasat pe Dragos sa urmeze un program draconic.
“Ma duceam sambata si duminica, dis de dimineata, cu trenul pana la Ploiesti; mergeam la antrenament, ma intorceam si apoi aveam meditatii pentru examenele de capacitate. In clasa a IX-a am plecat in Moreni, acolo era un liceu sportiv. Am nimerit o camera destul de buna atunci, am avut noroc ca a mai fost inca un baiat de la mine din Mizil, eram doi in camera; aveam si frigider… (rade) Dar am simtit diferenta fata de colegii pe care i-am lasat in oras, m-a maturizat destul de mult experienta departe de familie si am trecut de la sportul făcut in joaca la un regim de 9 antrenamente pe saptamana”.
Cu experienta si perspectiva de a vedea lucrurile astazi, Dragos are explicatia maturizarii.
“Sportul te pregateste pentru ceea ce o sa urmeze in viata. Desigur ca atunci nu stiam asta, le faceam oarecum in joaca, apoi lucrurile au inceput sa fie din ce in ce mai profesioniste. Si eram captat de ceea ce faceam, nu mi-as fi dorit sa dau inapoi fiindca de fiecare data imi doream sa fiu din ce in ce mai bun. Nu ma gandeam exact ce beneficii imi aduce…”
Prima accidentare grava a avut-o la 18 ani cand era in echipa HC Arges. Operatia de menisc l-a facut sa-si petreaca majoratul in spital. Atunci a inceput sa inteleaga si ce inseamna recuperarea medicala, kinetoterapia.
A ajuns in cabinetul unui kinetoterapeut foarte pasionat care i-a devenit prieten si, dupa antrenamente, a inceput sa mearga sa-l ajute. A muncit in acel cabinet fara niciun onorariu, bucurandu-se ca invata ceva nou care ii e util si s-a inscris la Universitatea Nationala de Educatie fizica si Sport, modul de antrenorat.
“Oarecum simteam ca nu aveam un viitor foarte, foarte stralucit in sportul de performanta, fiindcă deja am fost operat la genunchi si am zis sa incerc si un alt domeniu poate se leaga de mine. Stateam la Pitesti, dar eram la facultate la Bucuresti, ma trezeam dimineata, aveam tren la 6:20, ajungeam la 8 in Bucuresti, mergeam la facultate, ma intorceam cu trenul de 3 si ceva, apoi mergeam la antrenament. Cam asa am facut cativa ani naveta Bucuresti-Pitesti.”
In paralel s-a mai inscris la o facultate, la Pitesti, la frecventa redusa, Administratie publica, pentru ca nu stia ce ii rezerva viitorul si voia sa fie cat mai pregatit. ”Am locuit 4 ani in Pitesti, am zis hai sa incerc si varianta asta, poate o sa ma ajute candva, timpul oricum trece.”
S-a transferat la CSA Steaua, echipa mare de handbal baieti, a terminat prima facultate de la UNEFS si, pentru ca avea experienta de voluntariat in cabinetul de kinetoterapie si stia ca ii place, s-a gandit sa faca si partea aceasta de facultate.
“Deja aveam un bagaj de cunostinte si facusem 1 an de practica, jucam in continuare handbal, dar am inceput sa lucrez cu colegii mei care erau sportivi. Mergeam si cu facultatea in paralel si am acumulat experienta destul de multa.”
Mai tarziu, cand s-a accidentat grav la un umar si-a luat cartile de kinetoterapie si a inceput sa faca singur acasa recuperare, sprijinindu-si pieptul pe o noptiera pe care pusese o patura, pentru ca umarul sa lucreze ca si cum ar fi fost pe o masa speciala.
“Eram in anul 2 de cand venisem in Bucuresti, dar eram al 3-lea an la kinetoterapie (n. red. pentru ca facultatea ii echivalase primul an), chiar atunci terminam Facultatea de Kinetoterapie. Am luat cartile de la scoala, m-am dus de cateva ori si la Pitesti, la profesorul meu de acolo si m-am apucat de recuperare acasa. Aveam oglinda, aveam niste saculeti cu greutati si cateva bastoane… 4-5 luni de zile a durat recuperarea.
A fost foarte dificil, stiam ca trebuie sa ma recuperez, nu exista sa nu ma recuperez. Stiam ca prin miscare, prin kinetoterapie o sa ma fac bine si nu am incetat absolut deloc. Stiu ca a intrat cineva in camera in care locuiam in camin si zicea: “mama, dar esti ambitios“.
Era normal, trebuia sa ma refac, aveam planul cu exercitiile, le faceam, o data sau de doua ori pe zi. Dupa ce m-am recuperat eu, mi-am dat seama ca pot sa-i recuperez si pe altii si atunci mi-am incheiat si cariera de sportiv.
Cei de la Steaua, mi-au oferit sansa sa raman kinetoterapeut la echipa de polo.”
A mai urmat inca 1 an de munca voluntara in care cei de la Steaua nu i-au dat niciun salariu, i-au dat cazare si masa in Bucuresti la camin. Era anul 2011, apoi au inceput sa se lege lucrurile.
La Campionatul Mondial de handbal 2015 din Danemarca, Luscan era cu echipa Romaniei care a jucat finala mica, pentru medalia de bronz, cu Polonia, dupa ce parcursul fetelor a inclus una dintre cele mai grele grupe D (cu Norvegia in grupa, care a si castigat campionatul).
Ca sa ajunga in semifinale, echipa Romaniei a invins tara gazda Danemarca intr-un meci dincolo de dramatism, golul victoriei find inscris de Ada Nechita in ultimele doua secunde de joc.
La vremea respectiva, handbalul a redevenit in atentia publicului din intreaga tara si fiecare suporter pasionat a incercat sa afle cat mai multe despre felul in care antrenorul suedez vedeta si cu multe premii, Tomas Ryde, le pregatea pe fete, care erau mai unite, mai energice si cu un mental mai puternic. In toate interviurile pe care le-a dat Ryde atunci a mentionat trei lucruri: disciplina, structura si feedback.
Dragos Luscan era preparatorul fizic al nationalei, iar rigoarea si pregatirea sa multi disciplinara au fost pe placul antrenorului care voia ca jucatoarele sa comunice foarte bine cu fiecare membru al echipei, sa urmeze niste pasi precisi in pregatire, in antrenamente si, mai ales, in tactica de pe teren.
“Dragos Luscan lucreaza mult pe partea fizica si de recuperare. Jucatoarele s-au obisnuit, folosesc acum baia de gheata, am început sa vorbim despre ce mancam, cand mancam, cand dormim, e durata de somn suficienta? Per total, cred ca sunt vreo suta de lucruri de facut”, spunea Ryde intr-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
La 5 ani distanta, Luscan explica si pentru cei care nu sunt foarte familiarizati cu performanta si antrenamentele sportive: “Nu am auzit de un sportiv care sa nu aiba accidentari. Uneori poate sa fie o suprasolicitare, uneori sa fie tot planul perfect si cu o noapte inainte nu a dormit bine, a fost frig, a fost cald, nu stiu, a facut galagie pisica. Orice influenteaza performanta sportivului. Daca nu a dormit bine, mai ales ca somnul este principala modalitate de refacere a organismului, fibra musculara este un pic mai rigida, si de aici predispozitie la intinderi musculare, sa zicem. Sau nu a baut suficienta apa, fibra musculara rigida, un antrenament mai intens si deja se pot produce necazuri. Sunt foarte multi parametrii care conteaza in pregatirea fizica.
La echipele din strainatate, ca sa nu mai piarda timpul cu mesaje dimineata sa se afle starea fiecarui sportiv, e o aplicatie pe care o platesc cu destul de multi bani in care au un chestionar de wellness. Acolo pur si simplu trebuie sa completeze in fiecare zi si dupa fiecare antrenament: cate ore ai dormit, cata apa ai baut, cum ai perceput antrenamentul.
Eu trebuie sa stiu cat mai multe lucruri, dupa ce exercitiu s-a simtit rau, care a fost cauza, ce s-a intamplat diferit fata de data trecuta.
La handbal, eu fiind fost jucator, mi-e foarte usor sa evaluez si calitatea miscarii, deja am vazut sute de meciuri de handbal sau poate mii si inteleg cand se intampla anumite lucruri. Uneori vad o faza de joc in care se accidenteaza o sportiva si stiu din start unde sa ma duc, stiu ce accidentare are.”
Pentru Luscan, medalia de bronz castigata cu echipa nationala de fete la Campionatul Mondial de Handbal e un varf al carierei de preparator fizic, cu o valoare emotionala inestimabila, mai ales ca a fost jucator de handbal. La fel e si medalia de argint castigata cu baietii de la tenis (Mergea si Tecau) la Rio intr-un parcurs absolut incredibil.
13 august 2016, Satul Olimpic, Rio. Luscan se intalneste cu doi dintre profesorii pe care i-a avut la multele dintre cursurile de specializare internationale pe care le-a urmat. Se saluta si-l intreaba: “Dar tu ce cauti aici?”
“Avem Finala Olimpica, la tenis. Sunt in echipa”, le raspunde simplu Dragos si realizeeaza ca profesorii lui n-au nicio finala olimpica in acel an.
Luscan a ajuns in echipa olimpica pentru tenis la cererea Comitetului Olimpic Roman care a vrut sa sprijine cu cele mai bune resurse efortul lui Florin Mergea si Horia Tecau. Cei doi isi coordonasera programele competitionale pentru tot anul, renuntand la puncte de clasament, ca sa lupte pentru o medalie olimpica pentru tara noastra. Tenisul romanesc nu obtinuse pana la ei nicio alta medalie olimpica.
Au muncit enorm, au invins pe parcursul competitiei tara gazda, Brazilia, intr-un meci al nervilor, in care zeci de mii de brazilieni ii fluierau la orice minge, au castigat si in fata echipei numarul 1 in lume la acel moment, echipa Statelor Unite, pentru a se pune in situatia absolut exceptionala sa joace cu medaliile pe masa – aur si argint – avandu-i in fata pe Rafael Nadal si Marc Lopez.
Despre 13 august 2016, ziua Finalei, Dragos Luscan isi aminteste:
”Eu am locuit in Satul Olimpic in acelasi loc cu Florin, Horia a stat in alta parte cu Andrei Pavel, dar ne intalneam dimineata la teren si rezolvam tot ce era de facut. In ziua aceea, am facut incalzirea cu ei, chiar am si vreo 2 poze cu ei de atunci (rade).
Am vorbit ce problema are fiecare, oarecum le stiam; am intrebat daca mai sunt probleme noi, era totul in regula. Stiu ca Florin avea o accidentare care l-a condus catre o pauza imediat dupa Jocurile Olimpice. Si Horia si-a luat o pauza dupa Jocurile Olimpice; a fost o incarcatura foarte mare pe meciul acela.
La meci am stat in arena alaturi de Andrei Pavel si mai erau cateva persoane din delegatia noastra. Erau si Irina Begu, antrenorul ei de la aceea vreme, Artemov.
De mult nu am mai avut asa emotii, foarte mari. Desfasurarea meciului a fost asa: au câștigat ei primul set, apoi am castigat noi al doilea set si eram pe val, apoi setul decisiv, am avut noi avans, au revenit ei peste noi, apoi am revenit noi peste ei si apoi au câștigat ei vreo trei game-uri la rand si… s-a terminat.
Acolo am suferit cel mai mult, la meciul ala.
Cand s–a terminat finala, cred ca era 2 noaptea si Horia avea sfert de finala alături de Irina Begu la dublu mixt. I-au dat o ora de pauza si a avut iarasi meci. Era o oportunitate foarte mare pentru o alta medalie, dar nu mai putea mental, nimeni nu se mai gandea ca se joaca pentru semi. Efectiv era daramat, era prima oara cand l-am vazut pe Horia sa fie … profund necajit si epuizat.”
Despre finala al carei scor final a fost 6-2, 3-6, 6-4 si care a fost considerata de specialisti una dintre cele mai frumoase finale olimpice, Tecau a declarat peste ani pentru lead.ro “Fiecare game a fost o lupta. Au fost railuri lungi, venit la fileu, loburi. Am pierdut meciul, dar a fost o lupta pana in ultima clipa si am iesit din meciul ala stiind ca am dat tot. Fiecare picatura de transpiratie si centrimetru de muschi. Si de aceea suntem impacati cu rezultatul si cu experienta”.
Ca preparator fizic, Luscan a obtinut medalii mondiale si olimpice pe care ca sportiv e foarte posibil sa nu fi avut ocazia sa le castige. S-a intamplat asta, in parte pentru ca e extrem de muncitor, serios si foarte bine pregatit profesional, dar o alta parte din acest succes e datorata modestiei si partii rationale care-l ghideaza. Si dorintei de a fi cel mai bun in orice face.
Meseria lui de astazi nu-l aduce in fata reflectoarelor cum ar fi fost daca ar fi fost sportiv de performanta; ba din contra. Etica lui profesionala il face sa stea departe de orice declaratie, chiar si cand sufera stiind ca sportivul e nedreptatit in judecata publicului in raport cu o competitie. Doar el si echipa stiu problemele adevarate din spatele unui rezultat, dar e o decizie foarte intima daca sportivul spune sau nu problemele fizice pe care le are, iar Dragos respecta asta.
Mijlocul lui octombrie 2020. Dragos Luscan se imparte intre pregatirea fizica si recuperarea pentru CSM Bucuresti, echipa de fete, si KinetoFIt, clinica pe care a creat-o. Dupa intalnirea noastra, are in program un workshop cu terapeutii care lucreaza cu pacientii in sala unde chiar in acele momente sunt si sportivi, dar si persoane civile. In cateva zile va avea de sustinut la o conferinta internationala un alt workshop; acolo ii va avea colegi de prezentare pe Marco Panichi, preparatorul fizic al lui Novac Djokovic, Tony Nadal, antrenorul lui Rafael Nadal si pe Alberto Castellani, autorul unui sistem revolutionar de evaluare a pregatirii mentale a sportivilor.
In perioada izolarii a muncit de acasa, de la Mizil, unde s-a dus cu sotia si fetita lor de 3 ani, ca sa stea la aer curat. Avea pacienti pentru care era importanta recuperarea, nu se punea problema sa fie intreruperi, asa ca lucra cu ei prin Zoom rugandu-i sa foloseasca sticle pline cu apa, bastoane sau cozi de matura, iar acolo unde a fost cazul, a trimis din sala aparatura speciala.
“Cred ca doar 20-30% dintre cei care vin aici sunt sportivi de performanta. Clinica se adreseaza celor care au probleme de ortopedie, celor care au probleme de traumatologie, celor care au dureri de spate, cei care stau foarte mult la birou si duc un stil de viata destul de sedentar. Am incercat sa aduc in clinica experienta acumulata de-a lungul timpului lucrand cu sportivii de performanta si cunoscand care sunt standardele cele mai inalte in acest domeniu. Dincolo de ce am studiat eu, am circulat prin toata lumea cu echipa nationala de handbal si cu tenisul, am avut ocazia sa vad foarte multi alti specialisti din acest domeniu: preparator fizic a lui Frederer, preparator fizic, kinetoterapeutul lui Djokovic. Am interactionat cu ei, stiu ce se cere in acest domeniu si am zis sa folosesc experienta spre a ajuta cat mai multe persoane.”
Se mai intampla ca in clinica sa intre si oameni care nu stiu cine este, ca la inceputul anului cand o doamna manichiurista a incurcat pur si simplu clinicile. Si i-a placut atat de mult de Dragos incat si-a facut abonament chiar daca a fost certata de medic ca nu s-a dus unde o recomandase. Din cele 10 sedinte incluse in abonament, problema la mana nu se rezolva, dar fara o rezolvare nu isi mai putea practica meseria. Cand i-a spus lui Dragos ca nu mai vine dincolo de abonament ca nu isi permite mai mult, el a interupt-o: Nu doamna, veniti si va faceti bine. Suportam noi restul ca sa puteti sa va faceti meseria mai departe.
Cand povesteste nu se lauda, explica simplu ratiunea din spate: “De asta am si vrut sa fac cabinetul pana la urma, ca sa pot sa ajut mai multe persoane, altfel lucram cu 2 sportivi si era mai simplu.”
Daca ar fi sa iti multumesti tie, sa iti fii recunoscator pentru ceva din tot acest parcurs din viata ta, pentru ce ti-ai fi recunoscator?
