Skip to content

Cupluri care au influentat cultura noastra: Anastase Simu si sotia sa, Elena Simu. Au donat statului roman cel mai valoros muzeu privat deschis in Romania secolului XX.

Colectionarul de arta Anastase Simu s-a nascut in 1854 la Braila si a mostenit atat averea parintilor sai care erau mosieri instariti dar si a unchiului sau, Petrache Simu, care nu avea alti mostenitori. La varsta de 19 ani era elev la  Institutul Teresianum din Viena, ulterior si-a obtinut licenta in drept la Paris si doctoratul in stiinte politice si administrative la Bruxelles. 

Simu a activat ca secretar la Legatia Romaniei din Berlin, a fost senator de Braila in trei legislaturi consecutive, membru in Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instructiunii Publice (1910-1915), membru al Ateneului Romansimembru de onoare al Academiei Romane.

Cariera diplomatica lui Simu a fost relativ scurta, revenind in tara pentru casatoria cu Elena Dumba, fiica unor mari proprietari mosieri din Teleorman, care l-a ajutat sa schimbe viata culturala a Bucurestiului si implicit a Romaniei. 

In 1882, Anastase Simu s-a casatorit cu Elena Dumba, fiica lui Iraclie N. Dumba, proprietar al mosiei Tufeni din Teleorman, pe care acesta i-a oferit-o drept zestre. De origina aromana, Elena Dumba provenea dintr-o familia foarte importanta in Europa Centrala si Orientala. L-a sprijinit pe sotul ei in demersurile legate de alcatuirea colectiei de arta, aspect remarcat si apreciat in epoca.

Anastase si Elena Simu s-au stabilit in Bucuresti in 1888, cumparand casa colonelului pe atunci Alexandru Candiano Popescu, faimos in epoca pentru miscarea numita „Republica de la Ploiesti“, dar si pentru ca fusese aghiotantul regelui Carol I.

Anastase si Elena Simu petreceau mult timp la Nisa, dar si la Paris, Viena, Berlin si München. Calatoriile in strainatate au reprezentat multiple ocazii pentru achizitionarea unor opere din expozitii, ateliere, galerii, colectia imbogatindu‑se treptat.

Desi in ziarele vremurilor influenta doamnei Simu este mentionata doar in treacat, averea familiei sale a avut un impact major asupra deciziei de a deschide primul muzeu institutionalizat din Romania organizat dupa standardele occidentale.

Pentru ca nu au putut avea copii, sotii Simu si-au dedicat viata unor opere caritabile si numeroaselor acte de patronaj care aveau sa le duca numele mai departe. 

Calatoreau deseori cu scopul de a aduna cat mai multe piese de arta pentru colectia sa, ambitia lui Simu reusea sa incalce inclusiv regulile societatii pariziene unde alerga, la propriu, prin saloanele de arta incercand sa obtina cel mai bun pret pentru lucrari de pictura si sculptura contemporana. In colectia sa se aflau opere create de Eugéne Delacroix, Jean-Antoine Houdon, Honoré Daumier, Théodore Gericault, Pierre-Auguste Renoir, Gustave Courbet, Antoine Bourdelle, alaturi de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrascu, Ion Teodorescu-Sion, Camil Ressu, Constantin Brancusi si Dimitrie Paciurea. Pe langa acestea se aflau o multime de copii dupa capodopere celebre din perioada Renasterii, Barocului sau Romantismului.

Emanoil Bucuta scria despre doamna Elena Simu ca „era foarte cautata, avea o doamna care dadea tonul in chestiuni de gust si de toalete, prinsa asa de bine in portret cu zambetul ei catre umar, care e mai mult o lumina a obrazului.”

In lipsa unor mostenitori, familia Simu avea 2 optiuni de a-si lasa numele in cartile de istorie: prin ambitiile politice sau pe filiera culturala, o idee preluata in mod direct din educatia si formarea occidentala de care a beneficiat. Astfel, a aparut ideea deschiderii unui muzeu, piatra de temelie fiind pusa la 21 mai 1907 iar la 21 mai 1910 isi deschidea portile.

Muzeul Simu a fost primul muzeu particular din Romania, fiind gazduit intr-un templu antic, pe structura de organizare a unui „hotel particulier” parizian.

A fost construit dupa planurile arhitectului C.Sciky, inspirat de templele romane aparute in perioada neo-clasica dar si cladiri antice: Nimes (Maison Carré), Biserica Madeleine din Paris, Templul lui Augustus si Livia din Vienne, Franta si Templul lui Bacchus din Baalbek, Liban.

Muzeul Simu gazduia initial 624 de opere de arta, adunate de-a lungul timpului. A avut inca de la inceput doua obiective: educarea gustului publicului pentru frumos si arta si incurajarea tinerilor artisti din Romania. Dupa primul razboi mondial, incepand cu anul 1924, numerosi artisti debutanti au primit premii ori burse din partea familiei Simu pentru a putea studia si crea in Romania sau peste hotare. Fiecare dintre sotii Simu obisnuia sa ofere cate un premiu in bani de 5000 de lei in cadrul Salonului de la Bucuresti.

Cladirea spectaculoasa se afla pe Str.Mercur, in locul unde se afla actualul bloc Eva de pe Bulevardul Magheru, vizavi de fostul cinematograf Patria. Avea 5 sectiuni dedicate celor 5 arte: pictura, sculptura, grafica si arte decorative.

In data de 17 noiembrie 1927, Anastase Simu a insistat sa doneze Muzeul Simu statului roman, a carui colectie cuprindea, la acel moment, 1.182 de lucrari de arta. Donatia a fost acceptata de guvernul condus de I.C.Bratianu dar i-a nemultumit pe intelectualii si savantii vremurilor care il considerau pe Simu inferior in cunostinte si in afinitatea fata de arta. In plus, acestia erau iritati de insistenta acestuia de a-si utiliza numele in dreptul muzeului pentru a-si construi, intr-un fel, propriul memorial.

Muzeul a tinut o condica precisa a vizitatorilor sai, in 1910, la deschidere au venit 4000 de vizitatori. In 1930 au fost 28.835 de vizitatori iar in 1940, 43.324. Mai mult decat faptul ca si-a stabilit propriul monument, Simu a donat si o suma de bani considerabila menita sa intretina muzeul si programul educational al acestuia. 

La 21 mai 1937 a fost inaugurata o noua sectie a muzeului in fosta locuinta a proprietarilor, care a primit titulatura Casa-Simu-Muzeu, in conformitate cu testamentul colectionarului, reprodus de Marius Bunescu (multa vreme director al muzeului), in Actele Fundatiei Anastase Simu: „Pentru inceput au fost expuse la simeza noului locas de arta cu care se imbogatea Capitala, numai opere de arta din scoala romana si franceza a secolului al XIX-lea”.

Pentru administrarea Fondului Anastase Simu fusese infiintata, in conformitate cu prevederile testamentare, Fundatia Anastase Simu. Una dintre responsabilitatile fundatiei era imbogatirea colectiei prin noi achizitii. 

Imbogatirea colectiei de arta a fost o preocupare constanta a lui Anastase Simu. Acest aspect poate fi surprins si analizand numarul de lucrari detinute de-a lungul timpului. La inaugurare, in 1910, Muzeul Simu avea in catalogul intocmit de Theodor Cornel (care se pastreaza si astazi si care a servit drept model pentru muzeele bucurestene) 624 lucrari de arta. La 31 martie 1944, institutia detinea 1902 opere de arta de pictura, sculptura, gravura si desen, la care se adaugau piesele de mobilier (191 bucati), coloanele pe care erau asezate sculpturile (149) si 920 volume de arta. Dintre operele de arta, Bunescu preciza ca 1330 se aflau in Muzeul Simu, 287 in Casa-Simu-Muzeu si 285 in depozit.

Impreuna cu sotia sa, Simu a oferit donatii multor organizatii locale si nationale: 30 de opere de arta catre Primaria Municipiului Braila in 1928, 8 lucrari de arta pentru Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj, care au fost expuse in noul sediu al Institutului de Studii Clasice in 1929 dar si alte lucrari istorice si artistice pentru Muzeul Militar National, Ministerul Razboiului, Arhivele Statului, Academia Romana dar si ctitorirea unor biserici din Bacau, Braila si Oltenia.

Dupa moartea lui Anastase Simu in 1935, conducerea Fundatiei care ii purta numele a fost preluata de sotia sa, Elena Simu care a avut o activitate editoriala foarte importanta pentru educatia culturala nationala.

Prin testament, Simu si-a lasat intreaga avere catre Ministerul Cultelor si Artelor, destinatia fondului fiind pentru intretinerea si dezvoltarea Muzeului Simu si a Casei Simu din Bucuresti si infiintarea, la timpul oportun, si intretinerea Muzeului Simu din Sinaia, achizitionarea de opere de arta si distribuirea premiilor Anastase si Elena Simu. 

Prin intermediul Fundatiei Simu, Elena Simu a coordonat publicarea, prin editura Academiei Romane, unei serii de volume care, la acel moment dar si astazi, pot fi considerate fondatoare la formarea scolii de istoria artei romanesti. 

Muzeul Simu a fost daramat in 1960 iar colectiile acestuia au fost imprastiate fara rost. Mai mult decat distrugerea urmelor donatorului, s-a dorit descurajarea oricarei urma de cultura venita din alta directie decat din partea propagandei rusesti.

Muzeul a iesit neatins din cele doua mari razboaie mondiale insa nu a supravietuit politicii comuniste care a hotarat demolarea acestuia in 1960. Ratiunea destramarii a fost una ideologica si tinea de radierea simbolurilor liberale si a conceptului de proprietate privata. O parte din colectii se afla in Muzeul National de Arta al Romaniei, in Pinacoteca Bucurestiului, in Muzeul Municipiului Bucuresti si la Academia Romana, o mare parte dintre acestea fiind tinute in continuare in depozite. Cea mai coerenta selectie dedicata colectiei Simu se afla la Muzeului Colectiilor de Arta de pe Calea Victoriei.

Ulterior, in 1963, s-a decis dispersarea celei mai consistente colectii de arta din Romania in zeci de muzee. A fost vorba de 405 piese de arta care au fost distribuite intre Institutul de Arheologie Ion Mincu, Sfatul Popular, Muzeele Aman, Storck, Minovici, Tattarescu, Stiintelor Experimentele si Muzeului de Istorie, Teatrului Lucia Sturdza Bulandra si Spitalului Filantropia.

Dupa 56 de ani, in 2019, o echipa de profesori si studenti de la Universitatea de Arhitectura Ion Mincu a recreat Muzeul Simu intr-o versiune digitala tridimensionala conform planurilor, documentelor si fotografiilor de arhiva existente.

Alaturi de Muzeul Municipiului Bucuresti a fost lansat proiectul„Recrearea in realitate virtuala a Muzeului Simu si rememorarea altor victime ale demolarilor realizate in Bucuresti in perioada comunista”. Rezultatul poate fi vizionat aici. Ulterior, a fost lansata si o expozitie dedicata Muzeului Simu care a inclus documente, scrisori, carti postale, carti de vizita, obiecte de mobila, fotografii si opere de arta din colectia Simu.

Citește în continuare