La Roma, un nou tur ii poarta pe turisti pe traseul pisicilor care traiesc printre ruinele antice. Legatura dintre pisicile Romei si zeita egipteana Bastet are radacini in antichitate.
Compania ArcheoRunning, care organizeaza tururi ghidate de alergare prin Roma inca din 2016, a lansat un nou traseu intitulat „Cats of Rome”, dedicat coloniilor de pisici care vietuiesc printre monumentele antice ale Cetatii Eterne.
Turul are aproximativ 5,5 kilometri, incepe in zorii zilei, intre orele 6:00 si 7:00, si este condus de Isabella Calidonna, istoric de arta, arheolog si ghid licentiat, fondatoarea ArcheoRunning.
Traseul porneste de la situl arheologic al Templului lui Isis si Serapis din Campo Marzio, un punct de start considerat simbolic, dat fiind ca egiptenii antici considerau pisicile fiinte sacre.
De aici, participantii ajung la Area Sacra din Largo di Torre Argentina, locul unde se afla o colonie de pisici bine cunoscuta, si urmeaza apoi ascensiunea pe Dealul Capitolin, de unde se poate admira o priveliste a orasului inainte de a ajunge la Colosseum. Tura se incheie la Piramida lui Cestius, unde alte colonii de pisici ii asteapta pe alergatori.
Despre traseu, Calidonna a scris: „Acest tur este pentru cei care iubesc sa se piarda, sa observe detaliile si sa alerge suficient de incet pentru a vedea cu adevarat.” Preturile pentru tura incep de la 50 de euro de persoana, pentru un grup de cinci participanti, sau ajung la 110 euro pentru o singura persoana, cu reduceri pentru grupuri.
Lansarea turului in acest an are o motivatie personala pentru Calidonna. In fiecare an concepe cate o experienta noua pentru vizitatorii Romei, iar aceasta idee asteptase de mult timp momentul potrivit – coincide cu aniversarea a 10 ani de la infiintarea ArcheoRunning, dar si cu „ziua de nastere a pisicii mele, Ipazia, care a fost martora la crearea, dezvoltarea si cresterea proiectului de-a lungul anilor”.
Potrivit unui interviu pe care l-a acordat Euronews, pisicile ofera turistilor o usa rar folosita: vizitatorii cunosc deja monumentele principale, insa „pisicile, pe de alta parte, ne permit sa vorbim despre oamenii care locuiesc astazi in aceste locuri: voluntari, locuitori, veterinari, vecini in varsta si alergatori in zori”. Astfel, felinele devin „o poarta nu doar catre istorie, ci si catre viata romana contemporana”.
La Torre Argentina, fiecare pisica din colonie are un nume, iar vizitatorii obisnuiti le recunosc dupa infatisare. Cea mai expusa este Vandros, o pisica care iubeste sa se arate, dar care rareori permite cuiva sa se apropie. Calidonna a povestit ca Vandros a fost salvat dintr-un compartiment de motor de presedinta coloniei, care la scurt timp dupa aceea a petrecut ore intregi cautandu-l, dupa ce acesta se furisase sa vada ce facea un vecin.
Legatura dintre pisicile Romei si zeita egipteana Bastet are radacini in antichitate.
Timp de secole, in centrul Romei a existat un vast sanctuar dedicat zeitei Isis, divinitate egipteana strans legata de feline, iar sub strazile din jurul Piazzei della Minerva si al Pantheonului se afla ruinele Iseum Campense, considerat unul dintre cele mai importante centre de cult egiptean din afara Egiptului. Cand cultul lui Isis a ajuns la Roma, in secolul al II-lea i.Hr., a adus cu el o intreaga lume simbolica, inclusiv respectul pentru pisici asociat cu Bastet.
Calidonna a precizat insa ca nu exista o legatura dovedita intre pisicile vagaboande de astazi si cele venerate de egipteni, desi Roma ar putea fi singura mare capitala europeana in care pisicile traiesc permanent printre monumente care au gazduit cultul egiptean. Cu o nota de istoric, Calidonna a remarcat ca unii cercetatori prefera sa numeasca pisicile Romei „ultimii preoti informali ai unei traditii care leaga Tibrul de Nil”.
Un loc cheie in acest sens este Largo di Torre Argentina, locul in care Iulius Caesar a fost asasinat in anul 44 i.Hr. si unde astazi pisicile dorm la soare pe coloanele antice.
Roma este unul dintre putinele orase din lume in care coloniile de pisici sunt recunoscute si protejate oficial prin reglementari regionale si municipale, animalele fiind monitorizate, sterilizate si ingrijite de voluntari si asociatii.
Din perspectiva sa de alergatoare, Calidonna a observat si un alt aspect: pisicile ocupa mereu cele mai bune locuri, gasesc primele lumina soarelui, aleg traseele cele mai eficiente si se aseaza unde este cea mai buna priveliste – ceea ce dezvaluie treptat o geografie ascunsa a orasului. Lectia cea mai profunda, a spus ea, este una de perspectiva: „pisicile nu vad ruinele ca monumente. Ele le vad ca parte dintr-un ecosistem viu.”
