O sculptură dispărută a lui Brâncuși a fost reconstituită după 70 de ani la Râmnicu Sărat. Leontin Păun a recreat portretul lui Gheorghe C. Lupescu, coleg cu Brâncuși la Cercul Studenților Români din Paris.

O sculptură realizată de Constantin Brâncuși în 1906, dispărută în urmă cu aproape șapte decenii, a fost readusă în atenția publicului printr-o interpretare contemporană semnată de sculptorul Leontin Păun.
Bustul lui Gheorghe C. Lupescu, cunoscut drept „Fiul Câmpului”, a fost dezvelit pe 14 octombrie, la Râmnicu Sărat, orașul natal al artistului care a realizat reconstituirea.
Lucrarea a fost prezentată la încheierea celei de-a doua ediții a RaSAR – Rezidența Internațională de Sculptură în Spațiu Public, organizată sub tema „Din piatră și timp – Anul Brâncuși”. Bustul a fost amplasat permanent în apropierea Primăriei din Râmnicu Sărat, într-un mic parc în care se află și cele opt sculpturi realizate în cadrul rezidenței din acest an.
Evenimentul a inclus și o conferință susținută de Doina Lemny, istoric de artă și specialistă în opera lui Brâncuși, precum și lansarea volumului său „Brâncuși. Arta este adevărul absolut”.
Cine a fost Gheorghe C. Lupescu, modelul lui Brâncuși.


În 1906, Constantin Brâncuși a expus la Salonul de Toamnă din Paris trei lucrări, printre care și portretul lui Gheorghe C. Lupescu, intitulat „Portrait de M. G. Lupesco”. Un an mai târziu, sculptura a fost prezentată la București, în cadrul expoziției „Tinerimea artistică”.
Reprezentarea unui țăran autentic, cu chipul marcat de muncă și de soare, se deosebea de imaginile idealizate ale lumii rurale întâlnite frecvent în arta vremii.
Gheorghe C. Lupescu (1883–1932) era originar din Râmnicu Sărat și a fost coleg cu Brâncuși la Cercul Studenților Români din Paris, unde se afla la studii în 1906. Tatăl său, Constantin G. Lupescu, fusese primar al orașului Râmnicu Sărat între 1901 și 1903. Gheorghe Lupescu a participat ulterior la campania militară din 1913 și la Primul Război Mondial, în Regimentul 6 Călărași. A fost căsătorit cu Ana Perlea, sora compozitorului și dirijorului Ionel Perlea.
Bustul original a fost cumpărat de medicul D. Gerota și a ajuns ulterior în colecția Muzeului Simu. În 1956, când Muzeul Național de Artă pregătea o expoziție retrospectivă dedicată lui Brâncuși, lucrarea se afla încă în posesia văduvei profesorului Gerota. Era însă deteriorată și nu a fost acceptată în expoziție. După ce a fost restituită familiei, sculptura s-a spart complet, potrivit relatării lui D. D. Gerota, fiul medicului.
Existența și starea bustului sunt consemnate într-o adeverință păstrată în arhivele muzeului, datată 21 noiembrie 1956. Documentul menționează că lucrarea era deteriorată și spartă în partea inferioară. Sculptura a fost reprodusă și pe cărți poștale internaționale de editura Jougla.
Bustul a fost reconstituit pornind de la o fotografie veche.


Leontin Păun a aflat abia anul trecut, dintr-un catalog de expoziție semnat de Doina Lemny și publicat la Timișoara în 2023, despre legătura dintre Brâncuși și Gheorghe C. Lupescu. Știa că Lupescu era din Râmnicu Sărat, însă documentarea i-a dezvăluit rolul acestuia în perioada de început a sculptorului, când i-a fost model și, potrivit cercetărilor disponibile, prieten apropiat.
Ideea reconstituirii a apărut în urma discuțiilor dintre sculptor și primarul orașului, Sorin Cîrjan. Cei doi au crescut împreună pe strada Jideni din Râmnicu Sărat și au păstrat legătura după ce Păun s-a mutat la Iași. Pornind de la dorința de a aduce proiecte culturale mai aproape de comunitate, primarul a propus realizarea bustului în contextul Anului Brâncuși. Sculptorul a sugerat implicarea Doinei Lemny, care a contribuit la documentarea lucrării.
„De la Sorin am primit întotdeauna un suport necondiționat; este un om cu o mare aplecare spre cultură, iar acest lucru contează enorm pentru comunitate”, a declarat Leontin Păun.

Reconstituirea a avut la bază o singură imagine de epocă, imprimată pe o carte poștală. Pe parcursul lucrului, sculptorul s-a consultat cu Doina Lemny în privința materialelor și a dimensiunilor. Fotografia oferea repere pentru chip și pentru partea vizibilă a bustului, însă detalii precum forma spatelui și textura anumitor suprafețe au trebuit reconstruite prin interpretare artistică.
Păun a urmărit să păstreze cât mai fidel caracteristicile lucrării originale, intervenind strict în locurile unde nu existau suficiente informații. Pentru realizarea bustului a ales cimentul gri, inclusiv pentru soclu, astfel încât textura și nuanța să se apropie de aspectul ipsosului în care Brâncuși a modelat în 1906 sculptura originală.
Procesul a început cu o armătură acoperită cu lut, urmată de realizarea unei matrițe din mai multe bucăți de ghips. În aceasta a fost turnat cimentul, în straturi succesive, cu o structură interioară de rezistență. Bustul are pereții interiori de aproximativ 7–8 centimetri și măsoară în jur de 65–70 de centimetri în înălțime, 47 de centimetri în lățime și 35 de centimetri în adâncime. Execuția a durat câteva luni, în atelierul artistului din Iași.






Reconstituirea aduce în atenție o pagină mai puțin cunoscută din istoria locală și o legătură directă cu începuturile creației lui Brâncuși.
Titlul „Fiul Câmpului” trimite, în interpretarea sculptorului, la contextul social și la tensiunile care marcau România la începutul secolului al XX-lea. Povestea familiei Lupescu se leagă și de istoria politică a Munteniei: Gheorghiță Lupescu, bunicul lui Gheorghe C. Lupescu, a fost unul dintre țăranii prezenți în Divanul ad-hoc al Munteniei din 1857.
Coordonarea și conceptul rezidenței au fost asigurate de RaSAR, cu sprijinul Primăriei Râmnicu Sărat și al Consiliului Județean. La ediția din acest an au participat opt sculptori: Simion Cristea, Dumitru Oboroc, Ionuț Filimon, Dan Cebotari, Roxana Pârvu, Ioana Cojocea, Florentina Neghină și Alexandru Burlacu.
Cele opt lucrări realizate în cadrul rezidenței, alături de bustul lui Gheorghe C. Lupescu, alcătuiesc un nou punct de interes cultural pentru oraș. Proiectul îi oferă comunității ocazia de a descoperi o legătură istorică documentată cu Brâncuși și de a o integra în spațiul public contemporan.
„Această sculptură nu este doar o reconstituire artistică, ci o reparație istorică și o recuperare a identității culturale pentru orașul în care am copilărit”, a declarat Leontin Păun pentru Urban.ro.
Acest articol e sustinut de CEC Bank