Intr-un episod al podcastului sau, „Let’s Be Clear With Shannen Doherty”, actrita care are cancer de gradul 4 a vorbit despre cum si-a golit depozitele pentru a scapa de lucrurile care nu-i mai aduceau bucurie.

„Cancerul, pentru mine, m-a obligat adevarat sa-mi fac un bilant al vietii mele si sa-mi schimb prioritatile, iar prioritatea mea in acest moment este mama mea”, a spus Doherty, adaugand ca stie ca ar fi greu pentru mama ei daca ar muri prima.

Actorita a marturisit ca, desi avea mari sperante in ceea ce priveste tratamentele medicale pentru „a continua sa ii prelungeasca” viata, a simtit ca „trebuie sa faca curat in lucrurile ei, pentru orice eventualitate”.

Doherty a fost diagnosticata pentru prima data cu cancer de san in 2015, dar dupa tratamente lungi si o perioada buna de santatate a intrat in remisie in 2017. In 2020, ea a anuntat la emisiunea „Good Morning America” ca boala ei a revenit si se incadreaza in stadiul 4 de cancer, ceea ce inseamna ca s-a extins dincolo de locul initial.

„Nu vreau ca mama sa aiba o gramada de lucruri cu care sa se confrunte”, a spus Doherty. „Nu vreau ca ea sa aiba patru depozite inchiriate pline de mobila, pentru ca eu am o obsesie pentru mobila”.

Actrita pe care ati vazut-o si in „Charmed” a spus ca a „acumulat atat de multe porcarii” din cauza pasiunii sale pentru cumparaturile de mobilier antic si ca toate obiectele stateau in depozit.

„Nu ma bucur de ele si nici altii nu se bucura de ele, si m-am gandit serios: chiar am nevoie de ele? Am nevoie sa am trei mese de sufragerie?”, a spus ea.”Raspunsul este nu, niciunul dintre noi nu are cu adevarat nevoie de toate lucrurile pe care le are si tuturor ne-ar prinde bine sa reducem putin cantitatea de bunuri pe care le detinem si sa nu fim niste acaparatori, ceea ce devenisem eu cu toata mobila mea”.

Doherty a adaugat ca spera sa vanda toate lucrurile de care nu are nevoie, astfel incat sa poata avea banii necesari pentru a face calatorii si pentru a-si face mai multe amintiri cu cei dragi.

„Pot sa o iau pe mama mea in vacante pentru ca voi avea toti acesti bani in plus pe aici si nu voi sapa in banii din economiile mele care vor asigura cheltuielile astfel incat toata lumea din viata mea sa fie ingrijita dupa ce voi muri”, a spus ea.

Shannen care are 52 de ani a spus ca i-a luat ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea de a-si goli  depozitele de bunuri si a pune ordine in diferitele proprietati pe care le detinea, deoarece a simtit ca „arunca prosopul” si cedeaza in fata bolii.

„Ai impresia ca renunti la ceva care a fost foarte special si important pentru tine”, a spus ea. „Dar stii ca este cel mai bun lucru pe care trebuie sa-l faci si ca iti va da un sentiment de pace si de calm, deoarece ii ajuti pe cei pe care ii lasi in urma sa aiba o tranzitie mai curata si mai usoara.”

In Suedia exista conceptul  döstädning, care inseamna curatenia pentru moarte, un obicei care te pune in situatia de a te gandi ca e util si poiticos sa nu iti chinui rudele sa fie preocupate de organizarea obiectelor care raman dupa tine in cazul decesului.

Exista chiar si o carte foarte celebra The Gentle Art of Swedish Death Cleaning: How to Free Yourself and Your Family from a Lifetime of Clutter, scrisa de Margareta Magnusson, o doamna trecuta de 80 de ani care precizeaza insa ca recomandarile sale sunt mai degraba pentru cei trecuti de 70 de ani.

Iata cateva dintre recomandari care sunt foarte utile, oricat de greu ne-ar fi sa acceptam la o prima Vedere.

Mai intai se eticheteaza lucrurile care sunt bune de pastrat si care eventual sunt de donat catre alti membri ai familiei. Recomandarea e pentru o vizionare a lucrurilor din pod, garaj, sau prin debaralele din bucataria, cu atentie la vesela si tacamuri.

O parte importanta din conceptul döstädning spune ca ar trebui implicate in proces si rudele apropiate. E un proces de curatenie care ajuta si sa fie stabilite intr-un mod elegant ce si doreste cineva pentru perioada post mortem, referitor la memoria sa.

De asemenea e un moment in care sa fie creat un document, intr-o agenta preferabil, scris, nu in computer, cu toate parolele de la conturile care tin de situatia financiara, dar si de social media acolo unde este cazul.

Recomandarea este sa nu incepeti niciodata de la fotografii pentru ca va dura foarte mult si va fi o experinta emoti onala foarte puternica, ci de la lucrurile din sifonier cu gandul de a eticheta ce trebuie donat si daruit catre alte rude.

Autoarea sugereaza ca unele dintre lucruri pot fi daruite inca din timpul vietii, ca mici cadouri pentru cei dragi, daca obiectele sunt desigur functionale si in stare buna, in plus nu mai sunt folosite in casa de resedinta.

Procesul de curatenie si de asezare in ordine a documentelor poate fi si o experienta prin care cel care trece prin tot procesul isi reseaza putin din prioritati, invata sa daruiasca mai mult (una dintre intrebarile cheie este “va bucura pe cineva acest obiect, ca sa-l daruim/pastram pentru mai tarziu?”), dar il obisnuieste sa priveasca drumul final din aceasta viata ca pe o calatorie normala, care face parte din ceea ce experimentam.