Skip to content

Victor Rebengiuc, Constantin Cojocaru si Serban Pavlu in Rata salbatica, la Bulandra

  • envelope icon

Spectacolul a avut premiera in 2015 si este regizat de Peter Kerek. Textul, destul de putin montat in Romania, “Rata salbatica”, apartine lui Henrik Ibsen, iar in aceasta stagiune se poate vedea la Teatrul Bulandra la sala Liviu Ciulei.

Rata salbatica este o perspectiva a fundamentului existentei umane, in timpul lui Ibsen cat si in prezent

“Rata salbatica” este povestea familiei Ekdal care a atins un echilbru in existenta cotidiana, chiar daca viata sub imperiul unei uriase minciuni care, odata ce e dezvaluita, dezlantuie tragedia.
Versiunea de la Bulandra este un exercitiu autentic de teatru modern, prin continut si prin analiza psihologica fina a personajelor, dar mai ales prin constantele referinte la trecut: un trecut care bantuie prezentul protagonistilor si ii impiedica sa-si traiasca clipa si sa viseze la viitor.

Regizorul aduce pe scena ceea ce nu prea a vazut pana acum niciun regizor al piesei: lumea de vis in care se refugiaza tragic si ridicol epavele din famila Ekdal.

Tema principala a spectacolului este cea a aparentei si a unui raport fragil si tensionat dintre iluzie si realitate

Spectacolul a sensibilizat publicul cu o problema des intalnita: relatia dintre putere si individ; sau chiar mai mult, dintre stat si societate.

Montarea lui Peter Kerek spune povestea lui Ibsen intr-un mod simplu si construieste un spectacol corect. Suntem martorii unei povesti care deschide usi din trecut si vorbeste despre recunoasterea rolului esential pe care il joaca natura in viata personajelor sale si se armonizeaza cu starile de spirit ale acestora.

Spectacolul incepe cu o petrecere data in cinstea fiului batranului Werle, in casa prietenului acestuia, si incet-incet sunt dezvaluite intamplari care creeaza tensiuni actuale. Toate se petrec intr-un decor deosebit (Octavian Neculai), costume moderne si lumini (Alexandru Darie) care pun in valoare actorii.

Este construit in jurul celor trei personaje: realistul batran Werle (Victor Rebengiuc), un adevarat stalp al societatii, si cei doi idealisti Gregers si Hialmar Ekdal – care incearca sa isi acopere propriile slabiciuni prin idealism. Acestia sunt intrerupti de aparitia batranului senil Ekdal (Constantin Cojocaru), care odata doborat de Werle, nu se mai poate ridica si isi traieste viata intr-o iluzie mizera, singura lui bucurie fiind simulacrul de vanatoare. O vanatoare improvizata in podul casei, intr-o iluzorie intruchipare a vietatilor pe care le vana altadata.

Rata salbatica este singura care intregeste cliseul vietii libere conservat cu grija de senilul batran vanator. Aceasta este adapostita in podul casei, intr-un cos – simbolul orizontului inchis, limitat – este ea insasi un simbol al vietii infirme a intregii familii (familie construita de altfel si ea pe o minciuna: Hialmar Edkal, fotograful si fiul senilului Edkal, si Gina, fosta slujnica a batranului Werle, toti victime ale aceluiasi stalp al societatii). Cum viata de compromis si resemnare isi cere drepturile, acest lucru se va intampla cu naiva copila a cuplului, Hedvig (Ioana Anastasia Anton), atat de necesar pentru regasirea celor doi soti, care demonstreaza prin rolul pe care il face resurse reale de sensibilitate in compozitia adolescentei.  Spectacolul are insa si frumusete si bunatate atent interpretate la intensitate maxima de tanarul Gregers (Serban Pavlu). Distins si fanatic al adevarului, acesta este atins de “ofebra acuta de onestitate”, printr-un rol de compozitie intre realism si idealism. De altfel, intreaga opera este sturcturata pe acesti piloni.

Intalnirea cu Gregers este plina de rafinament, eleganta si putere. Rolul pe care il face Serban Pavlu este in acord total cu apararea principiilor personajului sau, idealist, aproape imposibil de realizat si reprezinta o dovada de maiestrie artistica. Un alt personaj surprinzator este doctorul Relling (Adrian Titieni) care contureaza si mai bine prin aparitia sa lumea iluzorie in care traieste familia Edkal.

Peter Kerek foloseste umorul ca tehnica care indica paradoxul tragic intre viata – in conformitate cu principiile de realitate sau idealitate – si dialogul pentru situatiile care sublinieaza dualitatea si demonstreaza ca viata este o suma de adevaruri si prezinta un proces dinamic care sustine indivizii in functie de slabiciunile umane. Un punct de vedere idealist care duce la auto-inselaciune si poate chiar la distrugere.

Regie: Peter Kerek

Distributie: Victor Rebengiuc, Serban Pavlu, Constantin Cojocaru, Gheorghe Ifrim, Manuela Ciucur, Ioana Anstasia Anton, Adrian Titieni

Durata: 2h 35 min (cu pauza)

Bilete:2 noiembrie: aici

  • envelope icon

Taguri:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *